1,381 matches
-
repetat Susan, ce-ai zice dac-am încerca să facem un copil? Cuvintele i-au rămas suspendate în aer, încărcând spațiul dintre ei cu forța sentimentului ei de expectativă. Acum că, în sfârșit, își verbalizase cele mai profunde gânduri, Susan înțepenise din cauza fricii. —Un copil? Tonul și expresia lui Nick erau acelea la care te-ai fi așteptat dacă i s-ar fi propus să cumpere un crocodil matur, pe care să-l țină în baie. Da, știi, o chestie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spate, cu un zâmbet visător pe buze. Simțea instinctiv că ăla putea să fie chiar momentul în care primul lor copil avea să fie conceput. S-a simțit invadată de un val euforic. Dintr-odată, degetele lui Luca s-au înțepenit și bărbatul s-a ridicat. Telefonul din cameră începuse să sune. — Lasă-l, a șoptit Alison trăgându-l de ceafă ca să-l aducă înapoi. Luca a dat din cap și-a revenit în poziție, dar s-a oprit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu dă importanță faptului: — Și dumneavoastră, bineînțeles. Sergentul major se agită stingherit, își pierdu stăpânirea de sine pentru câteva zecimi de secundă și simți că o sudoare rece i se prelinge pe șira spinării. Se întoarse spre Mulay, care rămăsese înțepenit lângă ușă, și îl fulgeră cu privirea. — Păi, dacă n-a fost nici unul din ei, și nici eu, și nu e nimeni în jur pe o rază de o sută de kilometri, mi se pare că va trebui să... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acest deșert pentru că suntem în război sau ne-a invadat inamicul, aterizez fără să stau o clipă pe gânduri. Dar nu ca să-l vânez pe Abdul-el-Kebir, pentru că sunt convins că Abdul-el-Kebir nu mi-ar cere niciodată ceva asemănător. Locotenentul Razman înțepeni și, fără să vrea, aruncă o privire discretă spre mecanicii care, la celălalt capăt al uriașului hangar, se străduiau să pună la punct aparatele. Coborând din nou glasul, îl avertiză: — E periculos ce-ați spus acum. — Știu, răspunse pilotul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
astmatic, cu o viteză maximă de cincizeci de kilometri pe oră pe întinderea cu tufișuri, printre coaste stâncoase și bolovănișuri nesfârșite. Cam la fiecare două ore, era nevoit să se oprească din cauza unei pene de cauciuc sau pentru că roțile se înțepeneau în câte-o capcană de nisip, și atunci șoferul și taxatorul îi obligau pe călători să coboare cu tot calabalâcul - capre, câini și coșuri cu găini -, îndemnându-i să împingă sau să se așeze pe marginea drumului și să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pământului își dăduseră întâlnire în dimineața aceea pe larga promenadă maritimă, intrând și ieșind din clădiri, ciocnindu-se și ferindu-se unii de alții, ducându-se și întorcându-se, într-un soi de dans absurd în care, dintr-o dată, toți înțepeneau la marginea unui trotuar, ca să se arunce apoi pe neașteptate, la unison, pe caldarâmul larg, unde autobuzele, taxiurile și sute de vehicule de diferite forme se opriseră brusc, de parcă le-ar fi frânat o puternică mână invizibilă. După ce privi spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cloaca asta infectă. Sunt neschimbate locurile de aproape patruzeci de ani de când le știe Rafael. Aceleași, doar că mai ofilite, mai prăfuite, mai ostenite, ca și cum s-ar fi trecut odată cu el, după atâtea ierni și veri. Vara te coci, iarna înțepenești de ger. Te călești și te întărești și pe urmă începi să te părăginești. Te părăginești mai repede decât locurile. Te vezi copil bălăcindu-te în balta asta, și pe urmă insomnia și somnul de veci dându-ți târcoale, gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar fi temut să nu audă cineva de afară lamentările lui Milică, și frigul, răcoarea și umezeala dimineților de sfârșit de septembrie, care te trag la somn și-ți sperie somnul, cerul apăsător, încărcat, vremea închisă care te roade, îți înțepenește măruntaiele; plutește ceva toxic în aer, respirația se îngreunează de presimțirea iernii gâfâind pe culoare, prin oficii și dormitoare, prin răsuflările și sforăiturile a o sută de copii. Frigul și mirosul de transpirație dospită și urină se strecoară prin țesătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
același acoperiș, așa încât trăgea nădejde că într-o bună zi o să divorțeze și o să-l aibă doar pentru ea. Trebuie că nădejdea aia deșartă i-a luat mințile când a rămas iarăși gravidă. Te tâmpiseși parcă, Mirelo... Ceasuri în șir înțepenea cu coatele pe pervazul ferestrei, cu privirea spânzurând în gol și legănându-se deasupra curții autobazei CET Sud de peste bulevardul Fizicienilor, pe care nu mai apărea Dacia roșie a lui Velicu. Cerul în zori și-n amurg, Mirelo, lumina scăzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se strâmbau, dădeau ochii peste cap, pur și simplu nu poți să tragi un pârț de atâția poeți. Ele știau altminteri mai bine și decât Milică și decât oricine din redacție și cum se agățase Octav la revistă, cum a înțepenit pur și simplu pe scaun la ușa secretariatului timp de o săptămână, până i s-a făcut pur și simplu milă lui dom Emanuel, care deși l-ar fi știut dinainte de Revoluție, din cercul de poeți care foiau pe lângă maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe cale să se molipsească de ea. Trăim doar de niște ani în România lui Iliescu, și cine știe ce-o să mai fie, ceea ce nu e însă o justificare pentru nea Petrică. Uite-l cum s-a blocat și parcă a înțepenit de atâta indignare. Mirela îl întreabă pe un ton iritat: — Ce-ai rămas așa, de-ai zice că Doamne ferește? Nu ți-a scris Vlăduț de noi? — Nu, asta nu mi-a scris, că n-aveți nici unul servici... Așa e, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la oameni acasă, ci îi chema să vină la el. Știam asta, însă mi-am zis că acel lucru pe care îl făceau mama și tata nu putea fi rău nici pentru tovarășul, prin urmare am pus întrebarea. Dumitrescu a înțepenit pe loc, cum înțepenea domn Matei de la etajul al treilea, când îl apuca sciatica. „Ei, se uită ori nu se uită?” Dumitrescu nu mai sufla. Eu cugetam: „Așa, deci, ajung să moară oamenii. Acum, bătrânul Dumitrescu are să mă cheme la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îi chema să vină la el. Știam asta, însă mi-am zis că acel lucru pe care îl făceau mama și tata nu putea fi rău nici pentru tovarășul, prin urmare am pus întrebarea. Dumitrescu a înțepenit pe loc, cum înțepenea domn Matei de la etajul al treilea, când îl apuca sciatica. „Ei, se uită ori nu se uită?” Dumitrescu nu mai sufla. Eu cugetam: „Așa, deci, ajung să moară oamenii. Acum, bătrânul Dumitrescu are să mă cheme la el. Păcat că tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de plimbarea mea pe motocicletă. Le povestise Anna. Voiau să afle de la mine traseul exact și dacă eram cumva îndrăgostit de Anna, măcar puțin. Mai voiau să le spun povestea cu bunicul Annei și locuința lui. Stăteam în fața lor parcă înțepenit și mă împingeau mereu de la una la alta. Încet-încet, obrajii mi s-au îmbujorat și au început să ardă ca focul. M-am uitat după tata și l-am văzut încărcând bagajele în mașini, împreună cu Massimo și Francesco. Massimo își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să regreți ce spui acum. Avem un cutremur aici, așa că vino jos imediat.” „Bineînțeles că avem un cutremur aici, altfel n-ați fi voi toți adunați ciotcă jos și eu singură sus. Și ușile de la apartamente deschise. Am crezut că înțepenesc de groază când m-am trezit și am văzut că nu mai e picior de om în tot blocul. Băutura ți-a topit mințile, monstru ce ești.” Doamna Petrea a ținut-o așa un timp, domnul Petrea se străduia zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
frișca și te-a apucat durerea de burtă”. Primeai palme și dacă stăteai de vorbă ori chicoteai în timpul lecției. Pintea venea aproape de tine, nici nu era nevoie să te ridici, el își îndoia genunchii, depărta de corp mâna dreaptă, își înțepenea brațul și umărul, te privea fix în ochi și spunea: „Ia întinde obrazul, băiețaș”. Apoi țintea cu un calm netulburat și, când auzeai pleosc, mișcarea pornise doar din încheietura mânii. Era apoi doamna, profesoara de istorie, care de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și rece ca marmura și dintr-odată gâtul lui eliberează un urlet cuprins de flăcări roșii, asemenea unui glonț plecat de pe țeava puștii, nu mă atinge, îmi faci rău! Mă ridic imediat de pe pat și rămân în picioare în fața lui înțepenită în goliciunea mea, dar nu goliciunea aceea provocatoare pe care o avusesem odată, proaspătă și mândră, ca goliciunea unui animal, ci o goliciune omenească, o goliciune care își cerea scuze și pe care numai un ochi îndrăgostit o mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dar nu pierd vremea cerându-le scuze, fiica mea a cerut înghețată, iar eu voi face tot ceea ce îmi stă în puteri pentru a-i oferi ce își dorește, pentru a-i vedea limbuța învârtindu-se în jurul cornetului. Stăm cu toții înțepeniți de încordare în mijlocul peluzei triste, urmărindu-i mișcările buzelor, ne concentrăm asupra înghețatei care i se topește în mâini, ca și când, odată cu dizolvarea ei, va dispărea și pericolul, ne este frică și să respirăm de atâta speranță care ne umple plămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
răsare o claie de zulufi aurii, nici nu-i de mirare că nu are prieteni, că toată lumea fuge de ea, și simt din nou frica aceea pe șira spinării, dar degetele Zoharei o urmăresc, simțind ceea ce se întâmplă, iar eu înțepenesc, ascult degetele ei mângâind vertebră cu vertebră. Nu uita, îmi șoptește ea, fără furie, fără reproșuri, fără sentimente negative, numai o pace infinită, precum cerul, dar eu nu mă pot abține, mă întorc spre ea și o îmbrățișez, mă lipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încurcătură. Într-o bună zi însă, s-a întâmplat ceva și totul s-a spulberat. Eram în anul al patrulea la conservator și mă aștepta un concurs foarte important, așa că exersam întruna. Deodată, degetul meu mic de la mâna stângă a înțepenit complet. Nu știu de ce, dar așa s-a întâmplat. Am încercat să-l masez, să-l bag în apă caldă, să fac pauză două-trei zile, dar toate încercările mele au fost zadarnice. M-am speriat și m-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ce e durerea. Dacă-mi țin brațul drept, dacă trag de el ca să-l Întind, parcă nu mă doare așa rău, spuse. — SĂ ți-l leg cu o fîșie de gît, propuse negrul. — Nu pot să-mi Îndoi cotul. A Înțepenit așa. Ce facem? — Hai să scăpĂm de băutură. N-ai putea s-arunci sacii care-ți sînt la ÎndemînĂ? Negrul Încercă să se-ntindă pînĂ la un sac, dar gemu imediat și se-ntinse la loc. — Atît de rău te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În război nu se schimbaseră deloc - probabil că Încă folosesc aceleași discuri; și totuși, sirena aia Îl Înșelase și-l făcuse să simtă pișcăturile alea usturătoare pe scalp, care erau o reacție clară În fața pericolului, așa cum un cîine de vînĂtoare Înțepenește cînd simte mirosul de prepeliță. La Început nu simțea pișcăturile. Înainte, pericolul și teama Îi provocau un gol În stomac. Îl slăbeau ca și cînd ar fi avut febră și cunoscuse neputința de a se mișca, atunci cînd trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
des decât aș vrea. Când Davey se așază lângă mine, batista e udă de poți s-o storci. Îmi dă alta, mă trage lângă el și mă ia de după umeri. Încă rezist, nu atât fizic, pentru că tot corpul mi-e înțepenit, ca și cum toate ligamentele au fost răsucite așa de strâns încât ar plesni dacă fac cea mai mică mișcare. Rezist emoțional, mi-e frică să mă așez confortabil în brațele lui primitoare. Dacă aș face asta, n-ar mai rămâne nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mine, și Împreună ne roteam pe sub Pendulul care În realitate nu-și schimba niciodată direcția propriului plan, pentru că acolo, sus, În locul de unde atârna el, și de-a lungul infinitei prelungiri ideale a firului, sus, către cele mai Îndepărtate galaxii, stătea, Înțepenit Întru eternitate, Punctul Fix. Pământul se Învârtea, Însă locul unde firul era agățat era unicul punct fix al universului. Deci nu atât către pământ mi se Îndrepta privirea, ci Într-acolo, sus, unde se oficia taina nemișcării absolute. Pendulul Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-și descarcă umorile. Încerca să-și piardă controlul și-l regăsea În fiece clipă, biată teutonă bolnavă de clavecine bine temperate. Cei aleși Își executau În acest timp saltul lor În gol, privirea le devenea lipsită de expresie, membrele se Înțepeneau, mișcările li se făceau din ce În ce mai automate, dar nu haotice, pentru că dădeau la vedere natura entităților de care erau vizitați: unele erau molatice, cu mâini ce se mișcau În lături cu palmele Întoarse În jos, ca la Înot, altele curbe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]