2,631 matches
-
dincolo de ușa deschisă. Chipul ei palid și veșmintele albe erau luminate de focuri și de torțe. Se uita doar la ea, fără să-și dea seama că în jurul lui se așezaseră, unul după altul, preoții și războinicii, tineri și bătrâni, înarmați cu toții. Dintr-un vas aflat în mijlocul încăperii își puneau în cupele făcute din coarne de taur o băutură din grâu fermentat. Toți vorbeau cu însuflețire, dar când Julius Civilis îi întinse cupa sa lui Valerius, glasurile se stinseră. — Bea, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius începuse iar să mănânce, tot mai neliniștit. Hector spuse că Otho câștigase încrederea pretorienilor. Galba fusese prevenit că se organiza o conspirație împotriva lui. Își pusese o haină de in și ieșise pe stradă, în mijlocul mulțimii. Dăduse peste pretorienii înarmați și amenințători, incitați de Otho. Aceștia se repeziseră la el și îl trăseseră afară din lectică; nimeni nu sărise în ajutorul împăratului care cădea sub loviturile pumnalelor. Numai niște batavi încercaseră să ajungă la el, dar, cum nu cunoșteau orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la piept, Valerius reuși cu greu să ajungă la primul car. — Salix! Salix îl privi, nevenindu-i să creadă. Întinse mâna printre zăbrelele de lemn și strânse cu putere brațul lui Valerius, care, furios, încerca să scape de un paznic înarmat. Dă-i bani! îi strigă. În jurul lor, mulțimea urla atât de tare, încât cei doi prieteni abia reușeau să se audă unul pe altul. — Bani... Valerius scotoci în sac; în clipa următoare, paznicul se întorcea cu spatele, strângând în pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cumpere singuri armele. Toți cetățenii erau soldații Romei, și asta înainte de reformele lui Caius Marius, replică Antonius. În funcție de clasele sociale și de banii disponibili, s-au format diferitele categorii. Principii erau cei mai bogați și, prin urmare, cel mai bine înarmați. Când reformele au interzis autofinanțarea, Roma s-a îngrijit de armele și întreținerea soldaților, care au devenit cu toții profesioniști. Azi, soldații pot fi recrutați oricând și oriunde, nu doar în Urbe. — Din câte înțeleg eu, pentru mulți, a fi soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
începuturile luptelor de gladiatori, despre semnificația rituală a luptelor, care se transformaseră, la Roma și în întregul Imperiu, într-o sărbătoare pentru amuzamentul poporului. Dintre spectacolele oferite de magistrați și împărați - curse, teatru, jocuri atletice -, mulțimea prefera luptele între bărbați înarmați, care se ucideau între ei. Povesti că, pentru a câștiga voturi, mulți oameni politici organizau spectacole unde aveau loc adevărate măceluri, încât Senatul dăduse o lege prin care interzicea alegerea magistraților ce organizau munera înainte de scrutin. Până în vremea lui Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai putea numi pe Baba al Maimuțelor Baba al Maimuțelor, pentru că nu vor mai fi maimuțe. — Trădătorule, strigă ea și, spre uimirea tuturor, mai ales a lui Sampath, strângându-și gura cea rotundă, delicata domnișoară Jyotsna se aruncă asupra spionului înarmată cu poșeta și-l lovi drept în stomac, astfel că fu obligat să plece imediat și să ia o ricșă până acasă. — Vai, spuseră pline de admirație Pinky și Ammaji. Poate că, până la urmă, fata asta avea ea ceva. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de al cărei blocaj puteam trece fără a mai zăbovi. Cu mai puțin noroc, poate că, dată fiind ora, cel care avea să-mi deschidă era tatăl Beei. Am vrut să cred că, În intimitatea propriului cămin, acesta nu umbla Înarmat, cel puțin nu Înainte de micul dejun. Înainte să bat la ușă, m-am oprit cîteva clipe să-mi recapăt suflul și să Încerc să Însăilez cîteva cuvinte, care n-au sosit. Prea puțin mai conta. Am ciocănit de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
înveli caietele, le puse etichetă și se semnă frumos pe ele. Când termină, sosi tanti Dora, sora tatii care locuia în oraș, cu cei doi copii ai săi, Simina și George. Curând ieșiră cu toții în curtea străjuită de doi nuci. Înarmați fiecare cu câte o prăjină, tata și bunicul începură să bată nucii. Din ei cădeau ca o ploaie mănoasă nucile, unele desfăcute de coaja verde, altele împreună cu coaja care le ferise toată vara de arșița soarelui, dar odată căzute la
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
de fier în mâini , cu pieptul și umerii acoperiți de o cuirasa de fier , în vreme ce dreapta-i era încleștată pe o sabie . Cei ce mergeau înaintea monarhului , cei ce mergeau alături de el și cei care-l urmau erau la fel înarmați . Fierul acoperea câmpiile și drumurile ; soarele se răsfrângea în mii de sulițe de fier . Iar acest fier atât de tare , era purtat de un popor a cărui inimă era încă și mai tare . Strălucirea armelor umplea de spaimă ulțele cetății
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
spuse că trebuia să fie aruncat în gura unui monstru, care nu putea fi împiedicat de a pustii țara decât dacă i se aduceau victime omenești. Rinaldo i-a răspuns: “Așa să fie; să mi se îngăduie doar să rămân înarmat cum sunt și nu mi-e teama de nimic”. Bătrâna râse batjocuritor. Rinaldo a rămas în șanțul cel adânc toata noaptea, iar în dimineața următoare a fost dus la locul unde monstrul își avea vizuina. Aceasta era o curte înconjurată
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care nu se cunoșteau între ei, deși, dacă n-ar fi fost Cupa Uitării din care cu toții băuseră, ei n-ar fi întârziat a descoperi că erau frați de arme. Astolfo, continuândsu-și drumul în căutarea lui Rinaldo,strălucitor înveșmântat și înarmat, după cum îi era obiceiul, a sosit în Circazia și a aflat acolo tabăra unei mari oștiri sub comanda lui Sacripant, regele acelei țări, care pornise în ajutorul lui Galafron,, tatăl Angelicăi. Sacripant,impresionat de înfățișarea lui Astolfo și a calului
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
el, cu mâinile împreunate. Într-un târziu a ridicat capul și l-a privit; iar văzând că se schimbă la față și că întreaga-i făptură era rece, el l-a lăsat acolo pe marginea de marmură a fântânii, așa înarmat cum era, cu spada lângă el și coroana pe cap. AVENTURILE LUI RINALDO ȘI ALE LUI ROLAND L-am lăsat pe Rinaldo acolo unde ,după ce a învins monstrul, a părăsit castelul Altaripa și și-a urmat drumul pe jos. El
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
zid de castel. Pe acest tărâm, bătălia a fost reluată. Roland avea în spada-i magică un avantaj pe care nimeni nu-l avuse până la el. Aceasta fusese făurită de către Faleria încât nicio vrajă să nu-i poată rezista. Bine înarmat, deci, și cumpănind puterea vrăjmașului său, prin dibăcie și iuțeală îl lungi în scurt timp la pământ. Roland s-a grăbit, apoi, să se întoarcă sus, și trecând prin apă, care acum se despica înaintea lui - mulțumită sabiei magice - a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un dar potrivit pentru prințul lor, sultanul Marocului. Peștera aceasta este vizuina lor și m-au lăsat în paza acestei femei, până când va sosi momentul să mă ducă sultanului.” Isabela abia și-a sfârșit povestirea când o ceată de bărbați înarmați a început să intre în peșteră.Dând cu ochii de Roland, unul dintre ei zise celorlalți: “Ce pasăre mai e și asta pe care am prins-o fără să întindem măcar lațul? Apoi întorcându-se către Roland: “ E într-adevăr
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un dar potrivit pentru prințul lor, sultanul Marocului. Peștera aceasta este vizuina lor și m-au lăsat în paza acestei femei, până când va sosi momentul să mă ducă sultanului.” Isabela abia și-a sfârșit povestirea când o ceată de bărbați înarmați a început să intre în peșteră.Dând cu ochii de Roland, unul dintre ei zise celorlalți: “Ce pasăre mai e și asta pe care am prins-o fără să întindem măcar lațul? Apoi întorcându-se către Roland: “ E într-adevăr
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Ce facem? ― Nu mai semnalizăm, dar eu cred că e bine să studiem puțin terenul - a propus comandantul grupei de avangardă. ― Pentru asta trebuie să ajungem în preajma caselor. Te rog, ia patru oameni - să fie cei mai buni și bine înarmați. Apropie-te cât de mult poți de cocioabe. Vei pleca prin văioaga din dreapta. Are vegetație care permite mișcarea. Ai la dispoziție treizeci de minute. Comandantul grupei de avangardă a executat ordinul cu rapiditate. ― Voi, cei rămași, ochii în patru la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să ne oprească din drum. Apoi, frontul rusesc nu a avansat pe această direcție. Noaptea ne va proteja. Singura problemă e să nu-i întâlnim - cine știe cum - pe ruși. Pentru a nu cădea din lac în puț, grupa de avangardă - bine înarmată - va merge înainte... În caz că apare vreun grup de inamici, nu angajează lupta. Va răspunde doar dacă sunt atacați. Și nu la întâmplare, ci bine chibzuit. Scopul să fie lichidarea grupului, nu o luptă de uzură. Pregătiți-vă de drum și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de stors bani - să-i șantajeze pe peștii ce controlau străzile și hotelurile, de care depinsese și când fusese polițist - apoi renunță la idee. El se îngrășase și îmbătrânise, iar ei probabil că erau acum mai supli și mai bine înarmați. Nu mai rămâneau decât el și cele cincizeci la sută șanse împotriva lui Mal Considine, care avea o căutătură dură, dar altfel arăta cam ofilit. Ridică telefonul și formă numărul personal al șefului, la hotelul Bel-Air. — Da? Cine e? — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nimeni, Mick. Da? Ia să vedem cum apreciezi asta. Pe 8 februarie, la magazinul meu de coloniale, facem afacerea cu Jack D. Douăsprezece kile de heroină mexicană. Împărțim banii, haleala și băutura. Toți oamenii mei și ai lui Jack. Nici unul înarmat. Asta înseamnă încredere! Buzz zise: — Nu cred. — Afacerea? — Chestia cu nici unul înarmat. Ce, ai înnebunit? Mickey își puse brațul în jurul umerilor lui Buzz. — Jack vrea patru trăgători neutri. El are doi buldogi de la LAPD, eu îl am pe unul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la magazinul meu de coloniale, facem afacerea cu Jack D. Douăsprezece kile de heroină mexicană. Împărțim banii, haleala și băutura. Toți oamenii mei și ai lui Jack. Nici unul înarmat. Asta înseamnă încredere! Buzz zise: — Nu cred. — Afacerea? — Chestia cu nici unul înarmat. Ce, ai înnebunit? Mickey își puse brațul în jurul umerilor lui Buzz. — Jack vrea patru trăgători neutri. El are doi buldogi de la LAPD, eu îl am pe unul de la LASD care a câștigat anu’ trecut Mănușile de Aur, da’ tot îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în față îi apăru un platou - și exact acolo, chiar în drum, era și mașina maro, cu portiera șoferului deschisă. Danny opri în spatele ei, aprinse faza lungă și puse mâna pe pistol. Ieși din mașină și se apropie, cu brațul înarmat întins în față. Privi scaunul șoferului și nu văzu decât tapiseria frumoasă de diftină. Făcu un pas în spate și identifică un Pontiac Super Chief din 1948, abandonat pe o stradă doar pe jumătate construită, înconjurată de coline complet întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a ce vă mai jucați? — Gardianul nostru, pe nume Ghioacă, un meșter tare iscusit, îmi făcuse o pușcă din lemn alb, nici Brâncuși n-ar fi nimerit-o mai bine. Mi-o atârnam cu o sfoară de gât și, așa înarmată, alergam prin toată pădurea, călare pe un băț cu un cap de cal preistoric, creat tot de Ghioacă pentru mine. Ne jucam de-a războiul printre copaci, lup tându-ne cu haiducii sau cu Genghis-Han... desi gur, bătăliile erau crunte, iar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
grasul. - Cei douăzeci și cinci vor ocupa Înălțimile și vor Întâmpina cu săgeți avansarea bandiților. Atât. - Atât? exclamară mai mulți. -Atât. Săgețile vor da alerta. Bandiții vor trimite iscoade. Iar iscoadele se vor Întoarce Înspăimântate, anunțând că o armată proaspătă și excelent Înarmată blochează intrarea spre oraș. Nici o ceată de bandiți nu atacă atunci când e vorba de o ciocnire cu armata. Unu, fiindcă nu au ce jefui. Doi, fiindcă pierderile de vieți omenești În aceste condiții sunt inutile. Cea mai bună soluție va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
groase, arme. Merinde avem noi, pentru tot drumul. Alexandru fugi În cabană, se Îmbrăcă de drum, apoi dădu deșteptarea În dormitorul unde se aflau moldovenii. Antrenați să reacționeze rapid În situații de urgență, luptătorii ieșiră În două minute, echipați și Înarmați. Gabriel se duse la Angelo și ceru permisiunea să vorbească. - Prego... spuse comandantul. - Commandante, este adevărat că a fost găsit căpitanul Oană? - Adevărat. Aceasta e o misiune de salvare a lui din munții Balcani. - Vă mulțumesc, commandante. E tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ar dura războiul și indiferent ce efort ar trebui să facă țara, pe câmpurile de luptă sau În spatele lor, Ștefan era hotârăt să meargă până la capăt. Până la ultima sabie, până la ultima săgeată, până la ultimul om. Oastea de plăieși, deocamdată prost Înarmată, ocupase latura stângă a poienii, iar coloanele ei se duceau, Înapoi În păduri, până pe culmea muntelui. Curând după miezul nopții, tropote Înfundate În pământul moale, acoperit de ace de brad căzute În primăverile veacului, se auziră dinspre Răsărit. Voievodul ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]