947 matches
-
C-un zâmbet trist și sfânt Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt, iar fața ei frumoasă ca varul este albă. Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege, Scânteie desperarea în ochi-i crunți de sânge, Și încîlcit e părul lui negru... gura-și strânge; El ar răcni ca leii dar vai! nu poate plânge. De zile trei, își spune povestea vieți-ntrege: Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flămânzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pământul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Ben sare înapoi să evite o lovitură. — Cine mama naibii sunteți voi? urlă femeia la Ben. Cu lumina venind din spatele ei, este greu să-i distingem trăsăturile. Este mică de statură, slabă și strâmbă, ca un arc întins, iar părul încâlcit îi încadrează fața. Poartă niște colanți și un tricou mare ca un sac, care-i ascunde două treimi din corp. Și are un obiect în mână, un obiect mare... Sunt un prieten al lui Jim, zice Ben curajos. Vocea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gărgăuni! Ceea ce nu înțelegeau frizerii era faptul că exmatriculații aveau umerii aduși în față, parcă apăsați de rucsacul greu al cerului și Lună, ghiulea legată cu lanțul de ancoră de glezna piciorului. Obosiți ca de o dezlegare a celor mai încâlcite mistere decât ceilalți locuitori ai orașului veșnic, Brăila, comportamentul studenților plecați în grabă de unde au venit, așa cum cercetau panourile electronice pentru un tren în care o dată la o sută de ani se urcau câțiva călători și aceia sosiți din viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
masă și le dă drumul În apa fierbinte, amestecând În ea cu o lingură. E ceai de tei, coropișniță bătrână.,, Un zâmbet se zbate la colțurile gurii lui Antoniu, făcându-l și pe bătrân să-și miște barba stufoasă și Încâlcită, semn al unui răspuns la acest semn de afecțiune. Cu mare efort, Kawabata Își mișcă trupul uscat de suferință, și umple plămânii cu aburii parfumați ai ceaiului. În curând, după ce se va mai răci, Îl va bea cu lăcomie. -Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mereu drept Înainte. Îl agasează ceva de când a ieșit din sala de concert, Îi displace ceva... dar ce? Și dintr-odată Își dă seama, straturile de lalele, agasant de drepte, agasant de egale. Și-ar dori o grădină cu plante Încâlcite, cu straturile pline de frunze de anul trecut, putrezind În pace, la lumină, cu pânze umede de păianjeni și musculițe bâzâind inconștiente deasupra lor. Unde-i această grădină În care ar vrea să zacă pe o pătură, cu ochii Închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
statuar al cerbului Încolțit de câini. Cerbul Îngenuncheat, Încolțit de câinii care i se urcă, lătrând, pe coapse, pe spinare, pe gât, colții lor de piatră Înfipți, pentru totdeauna, În carnea lui de piatră, coroana grea atingând cu rămurișul ei Încâlcit soclul Înecat În roșul lalelelor, jetul limpede de apă țâșnindu-i din răni. Ce oroare! Dar nu, nu așa se privește arta! — Și o constatare banală te face să te rățoiești la o pasăre nevinovată? Vezi că bătrânețea nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-ți câinii, că nu vreau să ajung pe la spital. Ana a ieșit În pragul casei, În urma ei gudurându-se un cățel de vreo două luni, alb, cu două pete negre În frunte. Se chinuia să-și așeze baticul peste părul Încâlcit și alb de ziceai că-i o cânepă nescărmănată. După ziua În care a muncit prin sat și a băut destulă țuică, a venit vremea să se odihnească și să-și revină din mahmureală. Ce faci, cumnată?? Te simți bine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
este într-adevăr grozav, iar când mă întorc să mă uit la Brad îmi dau seama că pe bancă stă o bătrână, o femeie a străzii. Îmi dau seama că nu are casă pentru că părul ei cenușiu e lung și încâlcit, pelerina e despicată și ruptă, iar în jurul ei stau împrăștiate zeci de pungi de plastic. Cu ochii închiși, fredonează. Deodată, deschide ochii și mă vede. Se ridică, își strânge pungile și în trecere, îmi atinge brațul și spune: ― Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Lupta s-a întins pe tot ținutul, și pădurea a mîncat mai mult popor în ziua aceea decît a mîncat sabia. 9. Absalom s-a pomenit în fața oamenilor lui David. Era călare pe un catîr. Catîrul a pătruns sub ramurile încîlcite ale unui mare stejar, și capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spînzurat între cer și pămînt, și catîrul care era sub el a trecut înainte. 10. Un om, văzînd lucrul acesta, a venit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
o dată imprudența să-l folosesc într-un articol pentru ziar, uitând că primul cititor, deloc binevoitor, al textelor mele puse în rețea era chiar Portia. Ce-i aia hirsută? aud un glas din cutia PC-ului. Femininul de la hirsut, adică încâlcit, neîngrijit... Și tu crezi că nenea ăla care vine cu camionul de Frutti Fresh știe? Până să-i explic că, dacă nu știe, nenea ăla poate să-nvețe sau, dacă nu vrea să-nvețe, atunci nu mai citește, naibii, articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
încurcați cu drăguțe. Despre încurcatul ăstora îmi închipuiam o prostie cât mine de mare: credeam că domnul Rusu, de pildă, sau domnul Teltsch fugăresc toată ziulica niște domnișoare blonde, cu părul ondulat și ochi albaștri, printr-un fel de labirint încâlcit, ca în Parcul Pionierilor. Nu-i de mirare atunci că mi se părea normal ca toate femeile din jurul meu să se descurce singure, fără bărbați, și să care ceva de dimineața până seara. Era de-a dreptul sfârșitul lumii când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
se încheiase. Avusesem decor, muzică, soare, lună, bogăție, în sfârșit, tot ceea ce-i trebuie dragostei să înflorească. Când sub picioarele noastre se ivi așezarea policromă a Bucureștiului cu petele roșii ale acoperișurilor, spațiile verzi ale parcurilor și grădinilor și geometria încîlcită a străzilor, ni se strânseră amândurora inimile, ca dinaintea unei presimțiri. Ne ajunsese din urmă oboseala fericirii? Se poate. Fericireav noastră se prelungise din cale-afară, iar ciudata fire omenească, dacă nu simte fericirea, că se umflă din ce în ce mai mult, ca broasca
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea ochii negri și puternic adânciți, pielea nasului îi era atât de palidă, încât lăsa să se străvadă limpede o mulțime de vinișoare albastre și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram prea zbârcită la chip, dar se va vedea, mai târziu, că acele multe cute nu erau nicidecum săpate acolo de eternul ascuțiș al
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de a sfida tribunalul, refuzând să le ofere judecătorilor săi, prin umilință ori prin alte subterfugii, vreo șansă de a-l achita. Înainte de asta, Socrate nu pregetase să pună în cauză multe adevăruri comode și, probabil, între cauzele atât de încîlcite ale celebrului proces a jucat un rol important și faptul că filosoful a sfârșit prin a-i contraria pe atenieni. El a depășit "măsura", a mers "prea departe", a dorit sau a spus "prea mult", iar această îndrăzneală care periclita
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un provizorat detestabil și nimeni nu mișca un deget pentru ca lucrurile în jur să aibă un aspect cât de cât agreabil. Dincolo de gardul pe jumătate dezmembrat, cu uluci putrezite sau încălecate sau pur și simplu lipsă, se întrezărea un desiș încâlcit și prăfuit, crescut parcă dintr-o întindere de gunoaie, învechite și ele. Să fi fost curtea unei case părăsite? Sau la gardul nostru se termina orașul și începeau vestitele pădurici de salcâmi, fără umbră și pline de praf, pe care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Caz în care, cu ce cuvinte se petrecea lucrarea creierului?... Oricum, cuvintele existau la un moment dat acolo, în interiorul creierului. Și puteau fi auzite dacă dispuneai de mijloacele adecvate. E drept că uneori gândurile mele se dovedeau a fi destul de încâlcite. Așa că am luat în considerare posibilitatea ca aparatul pe care aveam să-l inventez să funcționeze cu paraziți, cu întreruperi, ca un radio de proastă calitate. Dar unele cuvinte aveam să le aud cu certitudine. Poate chiar cuvintele cheie... Dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la Mecca și care era ferm convins că Allah îi pedepsește pe cei care consumă carne de porc îmbolnăvindu-i de cancer, făcuse tot ce îi stătea în puteri pentru a-i da femeii indicațiile cele mai obscure și mai încâlcite. Întorcând spatele locului în care băcanul îngenunchease pentru a pune etichetele cu prețul pe niște conserve cu pastă de tomate, grăunciorul îi revenise subit în minte, astfel că înțepeni de groază la gândul că prelungirea aceea înfiorătoare ar putea ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
clipă. Totul se terminase chiar în momentul în care - în mod nelămurit, dar fără urmă de îndoială - conștientizase ce se întâmplă. Dimineața unduiește brațe, picioare (Nausicaa și Polifem) Mișcări de urangutan Se ițesc din aburul așternutului Rădăcina veștedă a părului încâlcit Retezat și străpuns de ochi Acest O din care răsar dinți Coapsele secerând văzduhul. — Vezi, îmi amintesc citatele din ce în ce mai bine pe măsură ce avansez, spuse profesorul, adresându-mi-se de data aceasta ca unui interlocutor real, nu ca reprezentantului unui public nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de sub fundul barăcii a ieșit, târându-se, un om cu un singur picior, în partea dreaptă, de care-i atârna doar un ciot în cracul gol și înnodat la capăt al pantalonilor de uniformă militară, părul îi era lung și încâlcit, barba stufoasă și neagră, iar când, în fine, a ieșit cu totul de sub baracă, a apucat una din cârje și, sprijinindu-se de ea, s-a ridicat în genunchi, apoi și-a întins mâna, a tras de sub baracă un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
îți datorez, și... Am sărit din mașină și peste zid. Am aterizat de la cei trei metri ai zidului pe coate și pelvis, dar picioarele m-au regăsit imediat, după care am luat-o iar la goană, printre panglicile negre și încâlcite ale gardurilor, drumurilor de acces, liniilor de cabluri. Nu m-a urmărit. Tot ceea ce am auzit a fost doar un „Hei“ uimit, rostit cu o voce atât de obosită, atât de sătulă de blatiști, cecuri false, trișori, de toți manglitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ăia nenorociți. Și încă ceva. Asta nu e o chestiune de interes general sau care să merite atenție, dar e singurul lucru în legătură cu care sunt sigur că am dreptate. Dacă te vei trezi vreodată într-o paternitate sau maternitate cam încâlcită, dacă vei avea vreodată un copil care nu e, de fapt, al lui sau al ei, spune-i copilului. Spune-i-o copilului cât de curând. Zău așa. Dacă ești fată, atunci tu ești mama ta, și mama ta - tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să intrăm în istorie sub numele de „Grupul de la Cozia“, discipolii marelui Sincu. Mu ream de nerăb dare să-ncepem lucrul pe eșantioane, să definim rezultatele, să încropim teoria. Dar săptămânile treceau, cursul din sălița tip Raskolnikov devenea tot mai încâlcit, noi tot mai infatuați față de colegii de rând, asemenea unora ce, trecuți prin grota din Eleusis, aflaseră mântuirea semiotică, iar imaginea celor petrecute la Cozia se estompa tot mai mult în înaltele noastre spirite. Unde mai erau benzile, puzzle-ul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
O parte din el o auzea încă. Erau cuvintele pe care le rostise pe corabia sacră aflată pe micul lac; Chereas strigă că era nebună. — Fă-o să tacă odată! Julius se aplecă deasupra ei, cu mâna stângă apucă părul încâlcit și strânse cu toată puterea, apoi îi trase capul spre spate, descoperindu-i gâtul. Și pe când, cu ultima suflare, ea gemea încă o dată: „Te iubesc!“, el înfipse sica, pumnalul scurt al asasinilor ce foloseau arme albe, până în plăsele sub urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus izvorâseră oare din acea veche înfrângere? Se temu că opera era o capcană întinsă pentru el și o puse la loc în scrinul întredeschis, deși ardea de curiozitate s-o citească. Se dedică în schimb astrologiei chaldeene, într-o încâlcită traducere grecească. Întorcându-se în bibliotecă, văzu cu ușurare că nimeni nu scotocise în scrin. În toamna însorită ce urmă morții lui Elius Sejanus, Gajus petrecea ore în șir citind sub porticul acela. Curtenii observară desele lui tăceri, înclinația spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]