1,244 matches
-
pentru puțin timp, ademenit de zgomotele și lumina din partea liniștită a clădirii. Se făceau auzite comentarii afurisite. David rînjea și dădea o replică mult mai spirituală. În vestiar, apa era oprită, așa că, după ultimul exercițiu, plecam direct acasă. David își încăleca bicicleta englezească, și, în vreme ce se îndepărta, striga un scurt rămas-bun. Îmi puneam jacheta peste costumul din lînă și, strîngîndu-mi gulerul cu o mînă, mergeam de-a lungul cheiului, peste pod, pe Smaragdstraat, făceam colțul și intram pe ușa din față
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a lui Dumnezeu ca dominator ceresc al cosmosului se exprimă și prin imaginea de cavaler divin a lui Yhwh care călătorește în cer stând pe nori ca într-un car: Dt 33,26; Ps 68,5-6 („Pregătiți calea celui care încalecă pe nori: numele său este Domnul [...]. Dumnezeu este tatăl orfanilor și apărătorul văduvelor, el care locuiește în lăcașul său sfânt”); Ps 68,34 și 104,3 („îți faci carul din nori, umbli pe aripile vântului”). Imaginea literară a cavalerului ceresc
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și dansă o gică pe podeaua îngustă strigîndu-i lui Thaw: — Dumnezeu te iubește, băiete! Dumnezeu te iubește, drăguțule! — Te dai la bătrînă? îl întrebă un moș de lîngă el. — Eu? zise Thaw. Nu! — Pe naiba. La vîrsta ta aș fi încălecat și-o mîță. Un barman solid veni și le spuse răspicat: — Gata, băieți, v-ați distrat. — Distrat? strigă Macbeth pe un ton certăreț. De ce distracție am avut parte? Dar au fost forțați să plece. Afară bătea un vînt rece, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cald, mirosea a benzină, lumina scăzută, și împărțită în două de un motor, de mărimea unui cal, care vibra. Peste el era pus un tartan iar șoferul stătea în partea din față. — O să stau la mijloc, Rima, zise Lanark. Ea încălecă peste tartan zicînd: — Nu, eu ar trebui să stau aici. Dar vibrațiile... n-or să-ți facă rău? Ea rîse. — Sînt sigură că n-or să-mi facă nici un rău. E o vibrație plăcută. — Eu pun mereu păsărelele pe motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
l-ai putea apuca întinzând mâna. Gosseyn nu împărtășea deloc speranțele Patriciei Hardie; nu va fi în nici un caz în siguranță în dormitorul ei, în afară de aceasta, acum era momentul să dea lovitura, atâta vreme cât fuga lui nu fusese descoperită. Voi să încalece balustrada, dar se aruncă instantaneu înapoi; un șir de vreo șase oameni înarmați trecu pe sub balcon. Când aruncă o privire un moment mai târziu, văzu doi bărbați tupilându-se în niște boscheți, la mai puțin de treizeci de metri. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
l-ai putea apuca întinzând mâna. Gosseyn nu împărtășea deloc speranțele Patriciei Hardie; nu va fi în nici un caz în siguranță în dormitorul ei, în afară de aceasta, acum era momentul să dea lovitura, atâta vreme cât fuga lui nu fusese descoperită. Voi să încalece balustrada, dar se aruncă instantaneu înapoi; un șir de vreo șase oameni înarmați trecu pe sub balcon. Când aruncă o privire un moment mai târziu, văzu doi bărbați tupilându-se în niște boscheți, la mai puțin de treizeci de metri. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
era un alt gând de sub el, o voință străină. Încercase zadarnic să-l mângâie, să-i vorbească. Era un roib zvelt, musculos și trufaș, cu chișițe albe și coama cărămizie. Devenea nervos de îndată ce îl strunea. Își încorda gâtul ori de câte ori îl încăleca și părea că-i fuge dintre genunchi, vrând să-l lase în urmă. După șase lecții, îi ceru tânărului să iasă în câmp și să meargă la pas, fiecare cu calul lui. Supraveghetorul nu căzu de acord, căci era împotriva
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
coada, capul lui era curechi, Avea ochii de neghină și gândaci avea-n urechi, Ș-am pornit pe-un deal de cremeni... picioarele se topeau, Coada pîrîe - ndărătu-i, ochi-n capul lui pocneau. 725Cum văzui că nu-i de bine încălecai pe-o prăjină Și mergând pe ea de-a hale v-am spus și eu o minciună. Și încălecînd pe-o șea, v-am spus-o toată așa. {EminescuOpVI 47} FATA-N GRĂDINA DE AUR A fost odat-un împărat - el
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
deal de cremeni... picioarele se topeau, Coada pîrîe - ndărătu-i, ochi-n capul lui pocneau. 725Cum văzui că nu-i de bine încălecai pe-o prăjină Și mergând pe ea de-a hale v-am spus și eu o minciună. Și încălecînd pe-o șea, v-am spus-o toată așa. {EminescuOpVI 47} FATA-N GRĂDINA DE AUR A fost odat-un împărat - el fu-ncă În vremi de aur, ce nu pot să-ntorn, Când în păduri, în lacuri, lanuri, luncă, Vorbeai cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-și va scoate capul, Îl cesală și-l înșală Și mi-l scoate ici la scară; Pe trei uși că lă-i băga 283 {EminescuOpVI 284} Și în casă că-i intra, De perini m-oi rezima Doar să pot încăleca. Ea toate că asculta Și grajdul că descuia Și pe negrul că-l gătisă Și la dânsul că-l aduse. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, De perini se rezima Și pe negru-ncăleca Și afară că eșea, Mâna -n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
m-oi rezima Doar să pot încăleca. Ea toate că asculta Și grajdul că descuia Și pe negrul că-l gătisă Și la dânsul că-l aduse. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, De perini se rezima Și pe negru-ncăleca Și afară că eșea, Mâna -n streșină punea Și sulița c-o scotea, De rugină c-o ștergea, Că ea tare ruginise De când el se bolnăvise. Buzduganul că-și luase Și de-acolo purcesese, Negrul lui tot buiestrînd Și Doncilă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Doncilă bolnave, Vrednice și viteze, De când tu te-ai bolnăvit Deliii s-au îmmulțit. Așterne-ți mantaua ta Ca să-ți plătesc leafa ta; Măntăluța-și așternea, El de gălbeni i-o umplea. Galbenii că și-i lua Și pre cal încăleca Și pe poartă că eșea, Și pe uliță mergea, Negrul lui tot buiestrînd Și Doncilă tot gemând Și din buzdugan svîrlind, Tot în palmă sprijinind. Când pe ulița mergea Tot orașul se strângea, De bine că-l cuvânta Și pre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oameni de-nțeles Și din gură n-or tăcea Mi-i tocați ca cânepa, Ca și alții auzind Când noi la dânșii mergând Să scoată bani mai curând. Voi copii, băieți, Ia beți, ia beți și mâncați Și apoi să-ncălecați Pe mine să mă urmați. Veniți cu toți după mine Să trecem în țări străine C-acolo vom trăi bine. Trageți hora, măi flăcăi, Trageți hora ș-o lăsați, Mergem în munții Carpați Acolo să v-așezați, Mâncări bune să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
știi ceva? o întrebă el. - Nu știu nimica - zise ea tristă și punând dosul mînei pe fruntea ei - am uitat tot. - Însă eu am auzit tot - zise el - Rămâi cu bine, fata mea; în curând ne vom vedea iar. El încalecă pe un cal și dispăru în pustiuri, 21* 323 {EminescuOpVI 324} În arșița cea dogoritoare a zilei... văzu aproape de pădure un țânțar svîrcolindu-se în nisipul cel fierbinte. - Făt-Frumos - zise țânțarul - ia-mă de mă du până-n pădure, că ți-oi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o pivniță. El intră în ea, și acolo văzu șapte iepe negre strălucite - șapte nopți, care de când erau nu zărise încă lumina soarelui. Ele nechezau și băteau din picioare. Nemâncat toată ziua, el cină ce-i dăduse baba, ș-apoi încălecînd pe una din iepe, mână pe celelalte în aerul întunecos și răcoare al nopții. Dar, încet simți cum se strecoară un somn de plumb prin toate vinele lui, ochii i se painjiniră și el căzu ca mort în iarba pajiștei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pierdut în păduri, Genarul își aude calul nechezând. - Ce e? - îl întrebă. - Făt-Frumos îți fură fata, - răspunse calul năzdrăvan. - Pute-l-om ajunge? întrebă Genarul mirat, pentru că știa că-l omorâse pe Făt-Frumos. - Nu zău, răspunse calul - pentru c-a încălecat pe un frate al meu, care are șapte inimi, pe când eu n-am decât două. Genarul își înfipse pintenii adânc în coastele calului, care fugea scuturîndu-se... ca o vijelie. Când îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, zise calului său: " Spune
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ă Vreau să mă ridici pe umerii tăi. ă Vă cer iertare, domnule? ă Apleacă-te și ridică-mă pe umerii tăi. Ptițin îl privi cu uimire pentru o clipă, apoi se lăsă capră astfel încât Salitov să poată să-l încalece peste umeri. ă Sus! Ptițin se ridică tremurând, plângând sub greutate. În timp ce Salitov se întindea ca să apuce bucata de hârtie, Ptițin își pierdu centrul de greutate. Păru pentru un moment că erau gata să cadă. Dar cu o eroică reajustare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lui Salitov. Dar era hotărât să se dovedească demn de apobarea ofițerului stern. Nu pierdu nicio clipă întrebându-se cum poate cuvântul 'acolo' să fie interpretat ca un ordin formal. Țâșni în direcția spre care Salitov continua să arate. Ptițin încălecă peste morman, care părea să aibă un contur precis rectangular sub suprafața moale și rotundă a zăpezii. ă Cred că este un fel de geamantan, spuse el în timp ce continua să excaveze. Se pare că e deschis. Este... izbugni Ptițin. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se petrece ori numai Înlăuntrul tău, ori se petrece afară. Și Într-un caz, și Într-altul, fie că ați Înnebunit voi, fie lumea, e același lucru. În amândouă cazurile, cineva a elaborat, a amestecat și a făcut să se-ncalece cuvintele Cărții mai mult decât se cuvine.“ „Ce vrei să spui?“ „Am păcătuit Împotriva Cuvântului, a aceluia care a creat și menține În ființă lumea. Acum tu ești pedepsit, cum și eu sunt pedepsit pentru asta. Nu există deosebire Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cauciuc și costumul spațial. HENRY FORD VILLAGE, Detroit. În interiorul Modelului T. MUZEUL DE ARTĂ DIN DETROIT. Sub băncuța din fața tabloului cel mare cu doamna aia grasă și despuiată.“ Maggie i-a trezit interesul la dimensiunile cerute. Îl Întoarce și Îl Încalecă, gemînd cu ochii Închiși. — Continuă! Îi poruncește. Micuțul Wakefield găsea locuri bune de pitit În copaci, În parcuri, sub mesele de picnic, În parcările de camioane, În magazinele de suveniruri de pe marginea șoselelor, În spatele pubelelor, sub grămezi de crengi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
senzualitate, trupul Îi e ca o lăută sau o vioară, iar bule de șampanie se joacă pe deasupra capului său, desprins parcă din desene animate. MÎna Sandinei mîngîie, alintă, iar mîinile sale se fac căuș pe sînii ei. Chiar l-a Încălecat așa de rapid pe cît crede el? Wakefield ridică din umeri, Îi simte strîngerea, stă În Întunecimea umedă a femeii și așteaptă acolo, cu urechile ciulite. Simte bucuria ei interioară și ea-l ține acolo pînă cînd pe Wakefield, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru o lună de ședere. Sper că vă dați seama ce faceți, domnișoară Tyler. Asta spera și Fran. Tatăl ei se afla deja în mașină, așteptând răbdător. Fran încercă să nu se lase demoralizată de faptul că se așezase invers, încălecând locul din față de parcă s-ar fi suit pe cal. — Unde mergem? Putem să mergem la curse? Am putea să facem un picnic. Pentru o clipă fu copleșită de panică. Ce naiba avea să facă acum? Miresele probabil că începuseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Rotari a sărit pe un cal și a pus-o pe Gaila pe un altul. Timpul presa, și tot mai multe animale scăpau din mâna longobarzilor vlăguiți și sleiți de foame. Eu, Grimoald și Rodoald am reușit în fine să încălecăm. Multe femei însă, văzându-i pe avari apropriindu-se, și-au strâns copiii la piept, rămânând acolo, paralizate de spaimă. L-am căutat din ochi pe Gumbert și l-am văzut pierit. I-am hotărât soarta și am ridicat spada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iveală două lespezi de piatră sculptate. Una arăta în relief o complicată împletitură de corzi de viță-de-vie, cealaltă era un labirint perfect în care patru linii, începând fiecare de la un colț, treceau pe sub celelalte și pe deasupra lor, încrucișându-se și încălecându-se, ca să se sfârșească în colțul opus fără întreruperi sau greșeli. S-a auzit un murmur de admirație. Nevenindu-i să creadă, un roman s-a aplecat și a ciocănit cu degetele în lespezi, crezând că nu era piatră tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-ntorc la Pavia. Adăstam în incinta mănăstirii furat de gânduri, desenând ceva cu un bețișor, în zăpadă, printre frunzele uscate și înghețate de frig. De îndată ce m-a văzut, a măturat cu mâna zăpada de pe un parmaclâc de zid, l-a încălecat printr-o săritură și mi-a spus: - Trecutul și prezentul unui om nu se impun ca atare în mintea altui om, deoarece acesta le califică și le judecă în baza propriilor convingeri, care se schimbă necontenit, spre a interacționa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]