1,625 matches
-
ea. Vorbele i se pierd ca ploaia în deșert. Tot nu se lăsă: — Caii fac parte din familie, se moștenesc. Dar nu revin nea părat fiului cel mai mare, ci îi ia feciorul cel mai priceput la luptă... Insistă cu încăpățânare: — Înfrunt moartea cu ochii deschiși. — Normal, surâde în sfârșit Rufus. Doar ești călăreț în garda împăratului. Totuși eu te-am întrebat altceva. — Nu mă pot adapta, își mărturisește Pusio pe neașteptate neputința. Murmură a jale: — Ceva din armonia vieții mele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Murmură disprețuitor: — Auzi colo! Să mergi de bunăvoie în sclavie. — Cel biruit o face, îl înfruntă germanul. Poate fi el cel mai tânăr și cel mai tare din neamul lui, și tot se lasă legat și vândut. — Nu înțeleg atâta încăpățânare într-o fărădelege ca asta. La noi se cheamă cuvânt dat. Tăcere, întuneric și ostilitate. Amândoi își continuă drumul îmbufnați. CAPITOLUL VIII — Și când ziceai că intră gladiatorii tăi în arenă? întreabă dintr-odată Pusio, dornic să facă primul pas
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mama lui s-a dus să se plângă chiar Liviei. Germanicus îi cercetează pe furiș chipul neliniștit. Un nor de mâhnire coboară și peste el. Ciudată mai este capacitatea acestui popor de a trăi în izolare, gândește. Evreii refuză din încăpățânare orice asimilare cu restul populației în mijlocul căreia trăiesc, une ori de generații întregi. Pe cât dau dovadă de o bună credință neclintită între ei, pe atât îi stăpânește o ură dușmănoasă față de celelalte nații. Se țin departe de străini la ospețe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și zveltă se desprinde brusc din grupul format de vestale și flaminice. Cu pas elastic, urcă treptele altarului. Este soția flaminului. — Doar n-o să stai aici până se întinde masa pe altarul Zeului? vociferează ea. — Ba da! se împotrivește cu încăpățânare bătrânul, dar fără prea multă vlagă. Bombăne ceva ursuz, însă nu îndrăznește să i se împotrivească pe față. O fi conștient că Marcia este de neam mai ales ca al său? se înveselește Tiberius. Unde mai pui că e și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cele pământești...? Văd că tu tocmai la ele te gândești, surâde Nero. Disperat, Velleius se încăpățânează: — Pretorul n-are voie să rostească o sentință. Nu socoti și tu că întreaga zi are aceeași putere, replică sec Tiberius. Îl agasează această încăpățânare prostească. Până acum Pater culus nu i-a creat nici un fel de probleme, dar se pare că începe să-și piardă uzul rațiunii. Continuă răstit: Procesele nu se judecă în timpul primei părți a zilei, când sunt ucise victimele. Să-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
votat de consiliul comunei Constanța darea unor locuri de case la periferia orașului unor români"2028. De asemenea, "de 2 ani s-a proiectat același lucru în Mangalia și, consiliul comunal, primarul N. Popof, cu ajutorul său, d. Arghiropulo, refuză cu încăpățânare, imitând Constanța în neacordarea locurilor"2029. Aceste practici ale administrațiilor orașelor Constanța și Mangalia, implicând interese imobiliare, erau condamnate de către redactorii săptămânalului Constanța care relatau faptul că "acești capi ai administrației își vând proprietățile de la marginile orașului, tinzând să prindă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
curioși. Însă în clipa aceea am văzut cum trece peste chipul lui Matsuki o supărare abia deslușită. Mi s-a părut că nu era o supărare îndreptată împotriva mea, pentru că uitasem de menirea mea de tălmaci și îi răspundeam cu încăpățânare, ci mai degrabă era o supărare îndreptată împotriva sa însuși. S-ar putea ca omul acesta, cu toate că mă urăște, să fie atras de ceva din ființa mea. Se zări o ceată de balene. Era o după-amiază liniștită pe corabie. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
japonezi în amorțeala lor, așa de binecuvântați cu har și însușiri alese cum sunt ei? Nu știu de ce, dar mie mi se pare că poporul acesta își păstrează mereu sufletul «nici rece, nici fierbinte», după cum spune Biblia, cu îndârjire și încăpățânare, ca pe o trăsătură de-a lor. Eu... vreau să le dau căldura cu care să Te caute pe Tine.” Doar printr-un singur mijloc puteam să-i țin piept părintelui Valente: să-i creștinez la Madrid pe soli. Întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
creștinii. Însă ca să-mi primesc domeniul înapoi... sunt în stare să mănânc și noroi dacă așa o să mi se spună. — O facem de dragul însărcinării, zise și Nishi de alături. — Matsuki zicea să nu ne facem creștini, clătină din cap cu încăpățânare samuraiul. Mie nu-mi place Matsuki, dar... nu pot să mă fac creștin... Porniră iarăși într-o lungă călătorie, de data aceasta către Madrid. Japonezii, carele și căruțele cu desagi înaintau în șir indian prin câmpia Andaluziei unde se întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cât se poate de limpede atât dorința celor doi de a se întoarce acasă, cât și sentimentele lui Yozō care se apucase să-i mustre. „Ce te ține în loc?” i se păru că aude în urechi încă un glas. „Din pricina încăpățânării tale supușii tăi nu se pot întoarce acasă mai repede! N-ar fi mai bine să te faci creștin, doar de fațadă, de dragul însărcinării tale și de dragul supușilor tăi?” — Încăpățânatule! Se auzi încă o pălmuială ca o lovitură de cârpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
când am traversat Oceanul Pacific. Tânărul are o curiozitate nemaipomenită pentru civilizația și meșteșugurile noastre și își scrie pe hârtie sârguincios tot ce învață de la marinari. Tanaka Tarozaemon nu-l mai mustră pe Nishi pentru purtarea lui. S-a lepădat de încăpățânarea lui de până acum și uneori chiar bate din palme când supușii săi cântă pe punte. După înfățișarea lui când bate din palme nu-mi pot închipui că ar putea face acel lucru de care se temea Hasekura. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
simplu îi place să facă lucrurile mai bine decât ceilalți, așa că și-a canalizat atenția pe curățenie. Se autocaracterizează ca fiind o „persoană impulsivă“, care nu se gândește înainte să acționeze. Cred că toate astea au la bază severitatea și încăpățânarea lui. Domnul Ishikura nu a inhalat gaz din cauza faptului că a fost în stație sau în metroul cu sarin. Trecea din întâmplare pe lângă stația Kodemmachō și a văzut o persoană care a căzut la pământ. Nu știa ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai de mult: grațioasă, descurcîndu-se ușor printre oameni, plăcând imediat băieților, întrebuințînd cu ușurință câteva cunoștințe despre muzică sau literatură căpătate din conversațiile mele cu Ioana și impresionând chiar și pe oamenii mai avertizați. De altfel bună, ușor influențabilă, fără încăpățînări, prietenă cu toată lumea, știind să invite, să primească și să nu uite pe nimeni. Apă limpede pe care nu puteau să se întîmple furtuni, din cauza aceasta odihnitoare, dar nefiind în stare să învețe ceva neașteptat. Sunt oameni, și Viky este
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de dânsa. Și dacă îi arătam la urmă nedreptatea, găsea întotdeauna un argument ca să se explice, convingîndu-mă că un om inteligent poate să demonstreze orice. Nu voiam să împrumute nimănui nici o placă de patefon și cred că asta nu era încăpățînare. Țineam atât de mult la fiecare placă, trăisem atâtea emoții la muzica ei, avea o poveste fiecare, încît puteam avea pretenția asta. Și totuși, Ioana era incapabilă să-mi facă voia, de aș fi rugat-o sau i-aș fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atârna în nici un fel în balanță - în loc de a-i trimite în Africa, unde sunt de apărat coloniile portugheze și unde 50-60 de mii soldați împotriva garnizoanelor germane ar însemna un aport serios pentru dobândirea victoriei?! Dar Costa își duce cu încăpățînare planul la bun sfârșit. El vrea să se angajeze cât mai aproape de aliați, pentru ca victoria din Franța să asigure pentru totdeauna nu numai posesiunea coloniilor africane, ci și stabilitatea regimului republican. Costa se mai gândise, probabil, la unificarea poporului portughez
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
viață de osteneli și lipsuri și, mai ales, dând greș în misiunea principală: aceea de a-l iubi pe Dumnezeu mai presus de orice altceva. Ultimul dintre aceștia fusese Inisius. Situația sa era una dureroasă: fiu de judecător, dedicat cu încăpățânare cultului semiclandestin al idolilor, își consumase anii tinereții în plăceri și în studiul ocazional și diletant al poeților păgâni; doar când împlinise douăzeci și doi de ani, poate din cauza unei dezamăgiri în iubire, ceruse botezul, abandonând imediat după aceea lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pot s-o abandonez. Nu pot, înțelegi? Romanul își aminti: era Lucia, copila de nici măcar paisprezece ani care, cu câteva zile înainte, sub ochii săi, servitorii huni o luaseră cu forța din depozit ca să o siluiască încă o dată. Scruta cu încăpățânare tabăra, printre copaci, și repeta cu glas înlăcrimat: — Mamă! Trebuie să vii aici! Trebuie să vii aici! Sunt mizerabili! Sunt urâți! Pleacă! Pleacă! Pleacă! Mamă! Unde ești, mamă? Ținând-o mai departe, Lidania căuta să o consoleze: — Mama o să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o clipă pe Sebastianus, totuși, scutură capul semnificativ, dându-i de înțeles că mama fetei fusese ucisă în timpul fugii. Dar acum trebuie să fii curajoasă. Trebuie să vii cu mine, trebuie să mergi. Așa, cuminte! Fata, însă, îi rezista cu încăpățânare, iar ea, sfârșită de lupta aceea, îi trimise lui Sebastianus o privire disperată, cu ochii plini de lacrimi. El întinse un braț, într-un gest de resemnare: — N-o vezi? E nebună. De acum și-a pierdut mințile. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sunet străvechi, pe ale cărei unduiri fanteziile marcate de păgânism ale domina-ei se puteau desfășura în voie. Ca și Cetegus, ele erau expresia altor vremuri, mai mult chiar, ale unui alte lumii, către care sufletul ei se îndrepta mereu, cu încăpățânare. în răzvrătirea aceea - ea însăși era conștientă - oaspeții săi o urmau fără prea mare interes și fără entuziasm, începând chiar cu musculosul Cilonus, care avea dor trei pasiuni: jocul, caii, și grija și contemplarea narcisistă a propriilor mușchi. O excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ai auzit, Reinwalt? Domina îi vrea pe toți liberi. Din mulțimea burgunzilor se ridică un cor de proteste. Un războinic, care de puțină vreme venise alături de Taciturn pe un magnific armăsar alb, părea să discute cu el cu o deosebită încăpățânare. înalt, impunător ca înfățișare, cu fața împodobită cu mustăți lungi și blonde, era cu bustul gol și gesticula înflăcărat, făcând semne cu mâna, în care ținea o secure, în direcția redutei. — Ai idee cine ar putea fi exaltatul acela? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
frunziș fremăta sub mângâierea unui vânt cald, venit dinspre miazăzi. Privirea sa, îmbătată de mulțimea de culori, era cucerită de geometria riguroasă a culturilor din jurul caselor coloniale și al reședințelor nobiliare, care, deși devastate de jafuri, continuau să dea cu încăpățânare mărturie despre neobosita trudă a generații întregi de bărbați pentru care viața nu însemna doar timp pierdut și război. Doar după ce soarele dispăru sub linia orizontului, Balamber se întrebă, în sfârșit, de ce își mai pierdea vremea în locul acela: cu excepția a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în pace. Din acel moment, nu o mai văzuse deloc și chiar uitase de ea. Acum, însă, iat-o aici, strângându-se în el, în beznă, ca un cățel cuibărit în blana mamei, ca într-un adăpost cald. Cu o încăpățânare inconștientă, aranjându-se mai bine pe o coastă, copila îl îmbrățișă și se strânse și mai mult în el. Balamber făcu o mișcare ca să-i îndepărteze brutal brațul, însă când simți între degete încheietura ei delicată, pe care luna o lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe iarbă și printre arbuști, mâncând azime cu brânză, pe care le înghițeau însoțindu-le cu câte un gât zdravăn de bere ori hidromel. Nu toți, însă, erau la fel de liniștiți. Alții, mai mult decât de stomacul lor, adesea strâns cu încăpățânare, se îngrijeau de sufletul lor. Divicone, care purta rasa sa călugărească, ședea la umbra unui carpen bătrân și strâmb și asculta spovedanii târzii, dădea dezlegări, mângâia și binecuvânta în permanență. începuse încă de la primele luciri ale zorilor, dar oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cheltuia o mare parte din bani pe haine și forfotea întruna în sus și-n jos pe coridoarele lungi ale Oficiului de Asigurări Sociale, pe lângă oamenii care nu se prefăceau, ci munceau cu adevărat. Curat, spilcuit, omulețul își cultiva cu încăpățânare o mustăcioară firavă și o atitudine de umor vulgar față de superiori. Aceștia trebuie să fi crezut că asta indică o minte matură, căci în șapte ani, ceea ce era o nimica toată la scara timpului unei astfel de organizații imobile, ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cu stupida nătângie a lucrurilor neînsuflețite, m-a chinuit tot drumul mai rău decât o ființă vie și rea: cu oricâtă putere i-aș fi imprimat direcția inițială spre dreapta sau spre stânga, el rămânea în trăsură, sau, cu o încăpățînare exasperantă și, parcă, voită, se întorcea înapoi, mergând drept în ochii obosiți ai doamnei M... și în ochii așa de albaștri ai Adelei. În cele din urmă a trebuit să renunț la fumat. Trăsura veche zdrăngănea din toate fiarele ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]