20,174 matches
-
sau pietate, ură sau adorație sau devoțiune;... acolo, pe colina numărul cinci ori șase din cele șapte, istorice, aerul, pe cînd urci treptele încetul cu încetul, făcîndu-se greu, dar, de la un anumit punct, începi să te pomenești că-l ronțăi încet ca pe un pesmete milenar... bimilenar... descoperit undeva în cala putrezită a corabiei lui Noe... Ce poveste... Spusesem asta dintr-o suflare; și, cum ședeam înaintea cabinei de nuc sau de abanos a confesionalului, unde se vorbeau toate limbile, mai
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
și vremea se încălzise bine -, morunul răstignit începuse să se strice. Nici vorbă să taie cineva din el... "Îl mai ținem, așa, și p-ormă mîine îl tăiem și-l dăm la cîini" - spusese unul, care era cu sanepidul... Oamenii, încet, încet, cam băuți se apropiaseră de morunul răstignit ce căpătase o culoare albăstruie, de armament, bine uns, și își duceau degetele la nas, de duhoare. Dacă omul n-ar fi avut miros, ar fi fost ca mai înainte - morunul uriaș
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
vremea se încălzise bine -, morunul răstignit începuse să se strice. Nici vorbă să taie cineva din el... "Îl mai ținem, așa, și p-ormă mîine îl tăiem și-l dăm la cîini" - spusese unul, care era cu sanepidul... Oamenii, încet, încet, cam băuți se apropiaseră de morunul răstignit ce căpătase o culoare albăstruie, de armament, bine uns, și își duceau degetele la nas, de duhoare. Dacă omul n-ar fi avut miros, ar fi fost ca mai înainte - morunul uriaș, cu
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
ani împreună, au jucat și cu Dorina Lazăr în O noapte furtunoasă a lui Mihai Măniuțiu, cu o plăcere care trecea rampa. Relația de pe scenă unește cel mai tare. Foaierul Teatrului Național din București - locul petrecerii propriu-zise - s-a încălzit, încet, încet, de căldura acestor artiști și a profesorilor lor, atîția cîți mai sînt, de emoția oamenilor de teatru invitați de ei, alături de ei. Implicată afectiv și, totuși, de pe margine, am urmărit, cu umor, la urma urmelor, și spectacolul născut ad-hoc
Despre teatru și timp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16085_a_17410]
-
împreună, au jucat și cu Dorina Lazăr în O noapte furtunoasă a lui Mihai Măniuțiu, cu o plăcere care trecea rampa. Relația de pe scenă unește cel mai tare. Foaierul Teatrului Național din București - locul petrecerii propriu-zise - s-a încălzit, încet, încet, de căldura acestor artiști și a profesorilor lor, atîția cîți mai sînt, de emoția oamenilor de teatru invitați de ei, alături de ei. Implicată afectiv și, totuși, de pe margine, am urmărit, cu umor, la urma urmelor, și spectacolul născut ad-hoc. Intrarea
Despre teatru și timp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16085_a_17410]
-
la granițele cu URSS, Ungaria și Bulgaria, trupe de diferite arme desfășurau exerciții cu scop evident de intimidare. Abia după 25 august, pe fondul unei "repoziționări" a lui Ceaușescu și al unei atitudini de expectativă din partea sovietică, România va reveni încet, încet la o stare de normalitate. În ceea ce privește manifestația din Piața Palatului: "Ea a fost, ca toate manifestările de acest fel, "aranjată", dar numărul celor prezenți a depășit așteptările organizatorilor. Chiar Ceaușescu, căruia i se aducea la cunoștință minut cu minut
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
granițele cu URSS, Ungaria și Bulgaria, trupe de diferite arme desfășurau exerciții cu scop evident de intimidare. Abia după 25 august, pe fondul unei "repoziționări" a lui Ceaușescu și al unei atitudini de expectativă din partea sovietică, România va reveni încet, încet la o stare de normalitate. În ceea ce privește manifestația din Piața Palatului: "Ea a fost, ca toate manifestările de acest fel, "aranjată", dar numărul celor prezenți a depășit așteptările organizatorilor. Chiar Ceaușescu, căruia i se aducea la cunoștință minut cu minut evoluția
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
scot afară cu forța. Începe să tragă de ea, care se ține de pupitru și de scaun și nu se ridică. DUBAN Știți de ce toarnă blondele apă-n tastatură? PREZENTATORUL (nervos, trăgând de Tatoiu) Domnule Duban, vă rog! DUBAN (zice încet, doar pentru el) Ca să navigheze pe internet. Râde singur încet, ca să nu-l enerveze pe prezentator. PREZENTATORUL (renunțând să mai tragă de Tatoiu) Doamnă Tatoiu, dacă nu plecați, să știți că o să fiu nevoit să... Strânge pumnii și tremură de
O seară din viaţa Monicăi Tatoiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19969_a_21294]
-
se ține de pupitru și de scaun și nu se ridică. DUBAN Știți de ce toarnă blondele apă-n tastatură? PREZENTATORUL (nervos, trăgând de Tatoiu) Domnule Duban, vă rog! DUBAN (zice încet, doar pentru el) Ca să navigheze pe internet. Râde singur încet, ca să nu-l enerveze pe prezentator. PREZENTATORUL (renunțând să mai tragă de Tatoiu) Doamnă Tatoiu, dacă nu plecați, să știți că o să fiu nevoit să... Strânge pumnii și tremură de nervi. TATOIU Să...? DUBAN Să...? PREZENTATORUL (furibund) Să plec eu
O seară din viaţa Monicăi Tatoiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19969_a_21294]
-
în picioare și călcând aproape toți peste Mariana. E deja pe viață și pe moarte. Fiecare trebuie să se salveze pe el și să-și salveze copilașii. Primarul rămâne singur. Sau, mă rog, cu Mariana. O privește cum se târăște încet, ca o râmă, afară din biroul lui. Trebuie să ajungă la copilaș. Când i se mai vede doar călcâiul stâng, primarul izbucnește în lacrimi. Îi strigă: - Mariana, dacă murim, să știi că ai fost o secretară bună! Afară, primii fulgi
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
Simona Tache Sau un episod din Jurnalul Elenei B., din care îmi permit să citez: “Sunt foarte surexcitată așa că o să scriu mai repede decât deobicei. Dacă scriu prea repede și nu apuci să citești sămi spui, să scriu mai încet. În seara asta, am jucat toată seara FAZAN cu HIV (așa îl mai alint eu pe Syda) și a fost foarte palpitant. Și acuma îmi bate inima. Am jucat pe mess, că el era la București și eu la Bruxell
Nu sunt făcută să joc FAZAN by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20019_a_21344]
-
și fâsâit se adăuga lălăiala Cristinei, obicei luat din copilărie să cânte în baie când făcea duș. Acum fredona un cântec în engleză, o imitație afonă a Dianei Ross. Mama a fost aceea care a dat sonorul televizorului și mai încet dar apa și fata nu puteau fi estompate. De altfel „zicăreala” Cristinei - a ultimului copil rămas acasă - era suportată chiar cu plăcere. Surescitarea venea de la televizor dar și de la țăcănitul ceasului de masă aflat pe bufetul dintre fotolii, adică aproape de
Căderea pisicii. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_371]
-
în același an 1930 - un meci amical cu Grecia - și, după obiceiul său, marchează două goluri la debut. „Vremea-Sport“ de a doua zi opinează însă: „Dobay, deși a muncit mult, enorm de mult, este surclasat. Nu are intuiție. E prea încet. E greoi. Trebuie deci înlocuit“. Lăsând la o parte proasta inspirație a gazetarului, trebuie spus că viteza excepțională, alergarea în veritabil galop - de unde și porecla „Calul“ - completată în mod fericit de driblinguri, finețe și variațiuni tactice, toate acestea au fost
Agenda2003-6-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280679_a_282008]
-
naționale, performanță egalată doar de Steaua în 1998. În 1926, în Europa se oficializează profesionismul și o parte dintre cei mai buni echipieri ai Chinezului ia calea străinătății: Ujpest, Ferencvaros sau Austria Viena, formații care, alături de cluburile britanice, domină continentul. Încet dar sigur, echipa intră în-tr-o fază de declin. Exodul valorilor însoțit, din toamna lui 1927, de o gravă criză bănească provoacă sincopa: Chinezul pierde titlul, după ce, subestimându-și adversarul, preferă disputei cu Șoimii Sibiu din sferturile de finală ale campionatului
Agenda2003-10-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280781_a_282110]
-
lumina lunii/ ce-i prisosea din plin,/ după dușul luminiscent// goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ citește acest sexy-text/ imprimat pe fundul/ păhăruțului meu (...) negresa, implicată acum,/ taie cu mîna ei/ «iată darul ceresc».// și spre mine încet/ în lumina lunii pălind topită toată:// -atît de sărac, și nimic nu ți-a lipsit?/ -atît de sărac, și nimic nu mi-a lipsit!” (fostei mele vieți, prin bunăvoință). Altădată exotismul devine intercultural. Prin transparența stihurilor se zărește profilul lui
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
pentru a provoca Neantul. Nu pentru a-l combate, ci pentru a-l ațîța, așa cum un toreador ațîță taurul. Temîndu-se de absență, autorul o invocă sfidător: „e vremea un cristal să ai în minte,/ o absență plină de lacrimi” (lumină, încet). Corolarul ei scriptic, pagina albă, terorizantă: „pe măsură ce se însera/ am privit pagina albă, goală/ cu disperare crescîndă” (pe măsură ce se însera, se însera). Cu o discreție mai convingătoare decît rumoarea publicistică și sforțările carierei, Marian Drăghici e, negreșit, unul dintre poeții
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
spațiul strîmt, îngust, al locului, acolo unde întrebarea abia șoptită are, din nou, ecou. La început a fost cultura tribului, cu zeii, parazeii și înțelepții ei. Am ajuns, s-ar părea, în același punct. Ne întoarcem la cultura locală aspirînd, încet, timid, spre cea națională și, de ce nu?, după o vreme, din nou, silnic, spre universalitate.
Cultura între universal, național și local by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2666_a_3991]
-
din aceeași viziune magică asupra universului, numai că una înălța omul la cer, iar cealaltă înălța demonii la om. Pentru a le ilustra opozitiv, Goethe a redimensionat un insignifiant personaj din Faust-ul lui Marlowe, transformându- l pe „servitorul Wagner”, „flegmatic, încet la minte și înclinat spre dezmăț”, cum apare el la Marlowe, într-un demn practicant al căii albe, al științelor oculte. Laborios, modest și virtuos, noul Wagner nu mai păstrează de la vechiul Wagner decât titlul de „famulus” (lat., ‘servitor’). Ca
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
o emoționantă bucurie de a trăi. În realitate, se temea cumplit de moarte. Glumă sau presentiment, ce-o fi fost, nu uita niciodată cînd se suia într-un taxi să-i facă o ciudată recomandare șoferului: La vadi pian/ Mergeți încet, îi zicea în dialect triestin, lei no la sa chi che la porta/dumneavoastră nu știți pe cine duceți. (Firesc, făcea aluzie la el însuși, indiferent cine ar fi fost persoana care îl însoțea.) A murit tocmai (ciudată întîmplare) într-
Umberto Saba - Italo Svevo la Amiralitatea britanică by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2701_a_4026]
-
tonalitate joasă, exprimă asprime, o tonalitate ridicată arată stridență. Volumul vocii trebuie adaptat locului vorbirii, mărimii grupului, zgomotului de fond Viteza este la fel de importantă: un bun vorbitor combină fraze nesemnificative rostite mai repede cu fraze importante rostite mai rar și încet Exercițiile fizice sunt de asemenea foarte necesare. Dimineața, 15 minute de mișcare, crează un tonus care se va regăsi imediat în starea noastră de spirit. Tot Cicero sunea că “a vorbi în forum este comparabil cu a alerga într-un
Cum ne învăţăm VOCEA să fie de partea noastră, într-o PREZENTARE PROFESIONALĂ () [Corola-journal/Journalistic/27137_a_28462]
-
aceasta/ Să fie mai blîndă.”. Și o amintire, „procesată” exemplar de un mare poet aflat la propriul sfîrșit: „Mi-am amintit/ Toți cîinii noștri/ Cînd să moară,/ De bătrînețe,/ Stăteau ascunși pe sub magazine,/ Pe sub pătul./ Le duceai mîncare, apă,/ Deschideau încet pleoapele,/ Se uitau, înălțau ochii/ Și spre tine/ Și-i închideau la loc/ Nu mai puteau să dea/ Și din coadă,/ Să- ți mulțumească.// Cumplită e intrarea asta/ La strungă/ Și pentru om și pentru animal.”
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
MANEA și VITTORIO HOLTIER nu mai sînt. S-au dus dincolo la fel de discret cum au trăit aici. În perfectă armonie cu ei înșiși. Fără să facă valuri în jurul carierei lor, fără să atragă atenția asupra plecării lor. Au închis ușa încet, încet de tot, ca să nu deranjeze pe nimeni cu gestul lor. În spațiile memoriei celor care le-au văzut spectacolele, scenografiile, expozițiile, picturile, celor care au citit cărți, memorii, însemnări, celor care au povestit cu ei despre iubire și teatru
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
și VITTORIO HOLTIER nu mai sînt. S-au dus dincolo la fel de discret cum au trăit aici. În perfectă armonie cu ei înșiși. Fără să facă valuri în jurul carierei lor, fără să atragă atenția asupra plecării lor. Au închis ușa încet, încet de tot, ca să nu deranjeze pe nimeni cu gestul lor. În spațiile memoriei celor care le-au văzut spectacolele, scenografiile, expozițiile, picturile, celor care au citit cărți, memorii, însemnări, celor care au povestit cu ei despre iubire și teatru, despre
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
foxterier carl gustav./ dovada: mai departe scrien carte:/ până și delicatețea a condus uneori/ omul la disperare, la moarte./ (...)/ vai nouă versuri,/ funduri de rațe împietrite în lumina lunii,/ între sunetul unei împușcături/ și ecoul ei.“ (caracal sighișoara mea). lumină, încet este o antologie binevenită pentru cunoașterea și (re)interpretarea critică a unui poet insuficient valorizat în peisajul liric românesc. Poezia lui Marian Drăghici are, încă, izul ierbii proaspăt cosite într-o dimineață înrourată de vară.
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
și detaliat, e acum scutită de orice posibilă omenească scăpare. Putem lua ceea ce scrie drept etalon, verificat de cei doi îngrijitori ai ediției în arhivele epocii. Ceea ce se poate, dintru început, vedea este că timpul, la începutul anilor 1870, trece încet. Deși revoluțiile, războaiele, răsturnările de situație nu lipsesc, se întâmplă multe și se rețin multe, presa neavând încă atât de acut conștiința perisabilității evenimentelor. În al doilea rând, Bacalbașa își organizează capitolele ca pe niște coloane de ziar. De pildă
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]