999 matches
-
nalte ale statului, mai cu seamă în relațiunile politice nu tocmai consolidate de astăzi, după a cărora matură cumpănire ar trebui ca, în sânul popoarelor patriei de diferite religiuni și naționalități, să se cultive alipirea cu conștiință către statul bine închegat, adecă patriotismul prin respectarea tuturor pretențiunilor juste și echitabile. O asemenea neîncredere s-a esprimat deja față cu biserica greco - orientală română prin împrejurarea că, pe când la compunerea acestui proiect de lege și în urmă la tratarea lui, începută deja
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fi ungur e o negustorie lucrativă ca oricare alta. Daca China ar cuceri Ungaria cei dintâi cari s-ar pretinde chineji ar fi evreii și advocații, credem. E o priveliște curioasă aceasta. Vedem o sumă de popoare cu vertebrele bine închegate și tari esploatate de elemente fără vertebre morale, fără caracter propriu. Aceste elemente sunt însă prin natura lor dizolvante. 136 {EminescuOpXIII 137} Daca mereu se 'nmulțesc, se 'ntîmplă nu ceea ce se intenționa poate, dizolvarea și contopirea naționalităților, ci tendențe de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
rotunde ca-n Desiderio Monsu. Carcere ca în Piranesi. Amurguri prăbușite peste construcții depopulate, severe și singure, în jurul cărora mă rotesc în zbor lent, trecând foarte aproape de mascaroanele de sub acoperiș, alternând cu ferestre incendiate pe care scrie HARDMUTH. În seara închegată ca sângele, marmura însăși devine brună, cu geometria scoasă-n relief de dungulițe roșii. Astfel de dungi și panglici de lumină de seară tivesc frunzele de acant din imensele capiteluri, șerpii de piatră din părul gorgonelor, sfârcurile și părul pubian
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zvâcnească, țăranii retezară cu securea capul cât un butoi și-l rostogoliră mai departe. Un sânge albăstriu și gros împroșcă pe gâde. Apoi începură să reteze halci întregi din spinare. Carnea era sticloasă și tremurătoare ca piftia, dar ceva mai închegată, și mirosea dulceag. Nici un os nu o străbătea, dar pielițe și ațe sidefii o țineau la un loc ca într-un năvod lucitor. O puseră la fiert în oale de lut, pe pirostrii. Mâncară din ea cu toții, afară de popă, care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stacojie (dar cu un ciudat cer galben-murdar deasupra, mult mai luminos decât aerul dintre case, cer străbătut în sus și-n jos de lilieci), și cum stăteau unul lingă altul, ferchezuiți și-nfășurați în mătase, deasupra cu luna de sânge închegat a umbreluței, cu umbrele lor negre și ascuțite prelin-gîndu-se pe zidul din spate, plin de cherubini și ghirlande de stuc, Cecilia și Cedric păreau decupați din cine știe ce revistă veche, cretată, cu imagini de music-hall. Cecilia fusese pregătită întreaga zi pentru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și înfricoșător. Mai teribilă încă este marea poartă albă a casei liftului, înainte de instalarea lui. Nu există nici o ușă, e doar o deschizătură dreptunghiulară într-un perete. Urc, cuprins de un fel de farmec, treptele pline de sfărâmături și var închegat, mă opresc în portalul imens și privesc în sus enormul puț huitor, cu niște mațe de cabluri cățărîndu-se pe pereți. Mi se face greață de acea înălțime infinită, mă las pe vine și cineva mă trage brusc înapoi. Este mama
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aminteam acea primă și singură erecție din anii copilăriei cu perplexitatea pe care-am avut-o întotdeauna pentru vechile picturi depozitate-n pinacoteca gri a memoriei mele, claie peste grămadă, cu licheni supli înflorind pe straturi mai groase de vopsea închegată și cu scorpioni orbi rozând buretele ramelor. În cornul lui Amon și-n fascicolul mamilotalamic, în nucleul habenulei și-n fornix, sub cupola de cuarț a encefalului sânt mii de tuburi străvezii prin care curg vopsele și oxizi și mii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
erau puricii, în fața cărora copiii se opriră tăcuți. În cușcă erau cinci purici, fiecare cam de mărimea unei oi, cu trupuri ovale, turtite lateral, acoperite cu un fel de coajă sticloasă, străvezie. Nu erau negri, ci stacojii închis ca sângele închegat. Prin coaja lucioasă li se vedea, ca o pată difuză, stomacul umflat de sânge. Aveau un cap minuscul, cu ochi neclari, acoperiți și ei de aceeași sticlă fumurie, și cu un cioc retezat oblic, ca un ac de seringă. Puricii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
foindu-se pe cerul de zece ori mai înalt decât pământul, păreau a nu asculta de nici o lege. Se-nnodau și se deznodau, pur și simplu, la-ntîmplare, închegîndu-se uneori, tot întîmplător, în chipuri și peisaje, deformate apoi până la nemairecunoaștere și închegate iar, în alte fețe și alte priveliști. Nu era la fel și cu lucrurile, mereu trecătoare, ale lumii noastre? Nu se încheagă o casă din lemn adus din pădure, cărămidă făcută din lut ars, sticlă din nisip topit, fier scos
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
își domolească implanturile și să fugă normal. Avea destul timp să mediteze asupra celor spuse de Maria. Era o femeie misterioasă. Mirosul transpirației ei trădase faptul că mințise de la un capăt la altul al povestirii, care era totuși una bine închegată, și de aceea Rim nu se îndoia că cineva din anturajul ei împărtășise cu adevărat acea soartă. Când ajunsese la mai puțin de o sută de metri de locul exploziei, văzu o nouă deflagrație. Reflex, vizualiza unda de șoc. Era
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai puternică armă a Abației. Așa ceva nu se putea ierta. Rim se întoarse abia pe înserat. Înaintea lui, legat de șaua unui cal, se bălăngănea Aloim a cărui față arăta că încercase să se opună quintului. O șuviță de sânge închegat i se prelingea din tâmpla stângă, iar respirația îi era grea, șuierată, semn că avea cel puțin o coastă ruptă. Cei doi ajunseră în fața pavilionului și quintul îl ridică aparent fără efort pe Aloim și-l purtă în brațe până în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
totuși, e atât de evident ce urmează să descoperim, zise N'Gai Loon. Credeam că am stabilit asta. Împăratul evită privirea Maestrului quinților. De câteva zile, imediat după ce aterizase pe planetă, N'Gai Loon continua să susțină, cu argumente din ce în ce mai închegate, că lumea aceea era prea simpla pentru a se fi dezvoltat în mod natural. Rasele care coexistau pe Kyrall nu aveau nici o logică, ba mai mult, dacă le priveai morfologia, se asemănau fiecare dintre ele cu animale de pe diferite planete
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ocazia săpării punerii pietrii fundamentale a Școalei de Meserii (1928ă și a căror existență nu se poate explica decât admițând că la data sosirii Romanilor la gurile Dunării și în sudul Moldovei, orașul de azi există ca așezare omenească bine închegată. La fel toponimia slavă (Drăslăvăț, Ialan etc.ă Cred, așadar, că cel puțin din „vremea pietrii cioplite” - Neolitic, Hușii au existat ca atare, reprezentând azi o continuitate perfectă de viață umană pe aceste meleaguri, fiind adică o așezare omenească arhi-străveche
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Moloce și Vasile Bujdei. Li se alătură Traian Galan-fost asistent universitar, Amuliu Bordeianu, Aurel Prelipcean, Erast Viforeanu și Vasile Precop, veniți din diverse locuri. Reforma negativă a învățământului din anul 1948 împrăștie o parte din noul colectiv de excepție abia închegat. Profesorul Vasile Precop ajunge titular la catedră de limbă și literatura română la Scoala Medie Tehnică Financiară din Rădăuți, unde rămâne până la mijlocul anilor 50 ai secolului trecut când revine, până la pensionarea din anul 1977, la Liceul sau „Eudoxiu Hurmuzachi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93285]
-
până nu-mi rezervam plăcerea de a savura absolut tot, eram de neclintit și dispusă să-ți aduc argumente că decizia mea rămâne de monolit<footnote care este constituit dintr-o singură bucată, dintr-un singur bloc (1). Fig. Bine închegat, sudat; unitar, omogen; trainic, monolitic footnote>. Și atunci mama exploda : - Poftim mamă, îi spunea bunicii, vezi cât e de încăpățânată ?! Iar bunica, mereu cu bastonul de mareșal ascuns în buzunarul experiențelor sale, îi răspundea calm, fără să se precipite, mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
la nivelul practicii de bâlci. Un număr de trapez zburător este un poem tot atât de pur ca și o tragedie; dar principiul frumuseții sale este închis în corpul trecător al executantului.” Semiologia teatrului studiază discursul dramatic ca un ansamblu compact, bine închegat, „ca loc în mod integral semnificant (formă și substanță de conținut, formă și substanță de expresie)” (L. Hjelmslev), incluzând atât textul, cât și forma de reprezentare a acestuia. Preponderența unuia dintre elemente asupra celuilalt, ca și evoluția acestei relații, a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
oameni prin jur, nu aveam această senzație, dar, când se lăsa seara, dacă atingeam cu mâna sau cu piciorul marginea patului, acea mână umedă se întindea și, pac, mă trăgea. Cu cât deveneam mai conștient, cu atât amintirile deveneau mai închegate și spaima se intensifica. Nu cred că aveam halucinații. Sunt sigur că în cameră bântuia spiritul unui mort care spunea: «Vino! Vino!». Eram speriat, dar nu puteam să spun nimănui. Eu sunt șeful în casă, așa că nu pot admite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să-mi spună asta, deja îl atinsesem. Încă era cald. Avea sânge și urme de dinți pe buze. Dacă îți muști buzele cu putere, rămâne o cicatrice, nu? Pe urechi și pe nas avea un fel de coajă și sânge închegat. Avea ochii închiși. Pe față nu i se citea suferința. Dar, acele cicatrici, urmele de sânge păreau atât de dureroase... Nu m-au lăsat să stau prea mult. Era periculos. Cam un minut... Nici măcar atât. I-am zis: «De ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la gârlă. Cu grijă să nu-l rănească și mai rău, rupsese ierburile și rugii de mure care-l prinseseră ca un laț pe sărmanul boboc de gâscă. Un picioruș Îi atârna Îndoit În jos și avea pe el sânge Închegat. Era clar că-și rupsese piciorul. Cum Îl eliberase din mărăciniș a coborât cu el În brațe la gârlă să-i dea măcar puțină apă. Puiul s-a lăsat pe iarbă cu capul În jos și aripile desfăcute, rănit și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
trecutului, nefericitul asistă la geneza îndepărtată a evenimentelor pe care tocmai le trăiește. Acolo îl înconjoară aceleași personaje, dar grotești și tragice, și constată că acest mediu sordid e chiar al lui. În zori, se regăsește acoperit de sânge mort, închegat, viermi anunțători ai unei descompuneri viitoare mișună pe corpul său. Detracatul care face această stranie mărturisire evoluează într-o lume care modelează halucinațiile sale, fără raporturi cu acesta, lume pe care o disprețuiește, lumea indivizilor normali - canalia. Acest univers e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
negru care, ca o pânză de păianjen, Îi făcuse corpul prizonier, singurul voal ce O acoperea. Părea să fi crescut, talia era mai înaltă ca de obicei. Apoi i-am tăiat capul; din gât îi curseră câteva picături de sânge închegat și rece. Au urmat brațele și picioarele. Am așezat trunchiul și membrele în cufăr, în ordine, le-am acoperit cu hainele Ei, aceleași haine negre. În sfârșit, am tras capacul, am încuiat cufărul și am pus cheia în buzunar. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pentru ultima oară, doar pentru ultima oară, am vrut să mai privesc înăuntru. M-am uitat în jur, nici țipenie. Am scos cheia din buzunar și am deschis. Dar când, dând de-o parte pulpana veșmântului negru, am văzut, sângele închegat și, printre viermii care colcăiau, ochii Săi mari, întunecoși fixându-mă, goliți de orice expresie, buimaci, ochii Săi în străfundurile cărora se îneca întreaga mea viață, m-am grăbit să închid capacul; l-am acoperit cu pământ; am tasat pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe care o lăsaseră roțile dricului; când s-a făcut întuneric, m-am rătăcit. Fără țintă, fără să mă gândesc la nimic, mergeam încet, în obscuritatea opacă. Nu știam unde mă duc. O pierdusem; Îi văzusem ochii mari în sângele închegat și mergeam înăuntrul unei nopți tenebroase, înăuntrul unei nopți profunde, care îmi copleșise întreaga viață. Se stinseseră pentru totdeauna cei doi ochi ce o luminaseră. Mi-era totuna dacă ajungeam sau nu undeva. Domnea o liniște absolută. Am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și ușoare, atingându-și copitele de pământ, cu eleganță și fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru unic. De dincolo de nori, stelele contemplau pământul, asemenea unor pupile de ochi strălucitori țâșnind dintr-un sânge negru, închegat. O tihnă plăcută mă cuprinse. Dar vasul îmi apăsa pe piept ca un cadavru. Copacii suciți, cu ramurile lor strâmbe, păreau că se țin de mână, de teamă să nu alunece în obscuritate și să cadă. Case bizare, ca dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nici măcar sunetul vocii. Copilului i se făcu frică și fugi. Acum înțelegeam plăcerea cu care măcelarul își ștergea cuțitul cu mâner de os de ciozvârtele de oaie, plăcerea de a tranșa carnea macră în care se acumulase sânge mort, sânge închegat, gros ca noroiul și care se scurgea picătură cu picătură din gâtul animalelor și înroșea pământul. Câinele galben care dădea târcoale măcelăriei, craniul ăsta de bou căzut la pământ și toate aceste capete de oaie cu ochii învăluiți de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]