271,958 matches
-
multă suferință se lega de acest loc. "Patru ani și șapte luni de Portugalia. Joi 13 sept., la ora 8,40, pleacă trenul spre Hendaya. Aici rămăne Nina, a opta parte din viața mea; și foarte multe suferințe ": astfel se încheie Jurnalul, cu notația din 5 septembrie 1945. Și, totuși, oricăt ar părea de curios, speranța ăi rămăsese întreagă: e adevărat că Mircea Eliade venea la Paris fără nici un ban, fără nici un sprijin material ori moral; dar aducea cu el, pe
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
să se îmbine din nou, după amorul și plăcerea lor. Le văd, bîzîind în lumină, ca pe-un uriaș roi de albine, nuntind în jurul mătcii-regine! Și-atunci, oh, atunci vă voi mai scrie una ca ciclul dimineților arabe să fie încheiat frumos și grav. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 7.IX.1980 P.S. Să nu uităm să mulțumim „Poștei române”!
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
despre legenda căutării Fiului Sfânt făcând asemenea aprecieri: “Din această legendă sunt versuri câte vrea și nu vrea cineva, toate asemenea în felul începutului și în mersul faptelor, dar deosebite în amănunte.“ Să adăugăm că nota lui N. Iorga se încheie cu o observație generală asupra inspirației bisericești în creațiile populare românești: “Inspirația bisericească hotărât că n-a fost fericită la poporul nostru, ai cărui cântăreți și-au pus sufletul numai când au vorbit de faptele, bucuriile și durerile oamenilor.” Să
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
se dirijau emisiunile primului post de radio al țării noastre, prin agregatele care erau instalate în interior. Aceste amănunte tehnice totuși nu m-au făcut prea curioasă. M-am așezat pe o bancă la umbră, așteptând ca soțul meu să încheie conversația cu comandantul aeroportului Băneasa. N-am înțeles atunci că tânărul meu soț avea o misiune însemnată în legătură cu acel obiectiv, plasat în acel loc neamenajat în vreun fel. În vremea aceea nu aveam o idee clară despre ceea ce reprezenta un
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
n-a fost tradusă mai demult într-o limbă europeană, dar n-a fost cunoscută nici mediului literar românesc, decât la trei sferturi de secol după ce a fost scrisă. Salvarea a venit de la Gh. Asachi, care, în 1868, după ce a încheiat un act notarial la Lemberg, împreună cu nepoții scriitorului (Titus și Wanda), a cumpărat, cu 400 de galbeni lada cu manuscrisele bunicului lor, scriitorul Ion Budai-Deleanu. Așa se explică și tipărirea Țiganiadei, în câteva numere din “Buciumul român”, la Iași, între
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
Al. Săndulescu Dacă ar fi să le socotim câte ediții complete ale clasicilor avem, degetele de la o mână ar fi prea multe. În afară de ediția Eminescu începută de Perpessicius și inaugurată în 1939, încheiată după mai bine de 50 de ani, mai există ediția Delavrancea, cu mari lacune de text, înainte de 1989, datorită cenzurii, întregită de autoare (Emilia St. Milicescu), după, cu noi volume, din păcate, cu un aparat critic deficitar, ce se resimte
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
că și în aceste condiții dure, spectacolul a avut loc, chiar dacă sala era împânzită de agenți și polițiști în civil. Alături de epistolele particulare, editorul publică și câteva „scrisori deschise”, printre care pe aceea intitulată Un ultim răspuns (lui Nichifor Crainic), încheind polemica pe care scriitorul nostru a purtat-o cu acest adversar al său în coloanele revistei Adevărul literar și artistic. În Cuvânt înainte, Niculae Gheran menționează sursa scrisorilor, câteva din arhive particulare, majoritatea însă din arhive publice (B.A.R.
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
o autoare debutantă, am să mă opresc o clipă la propozițiile scrise de Teodor Vârgolici după lectura monografiei intitulată Destinul lui Dinu Pillat de Carmen Brăgaru, unde criticul remarcă „stilul nuanțat, plin de suplețe... fără nici o ariditate documentară”. El își încheie cronica punând punctul pe i, adică un diagnostic foarte exact: „Monografia realizată de Carmen Brăgaru este cea dintâi temeinică exegeză consacrată lui Dinu Pillat, oferindu-ne tot ceea ce se poate cunoaște până acum despre viața și opera sa.” Spațiul nostru
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
că aici, în cazul lui Piotr Stepanovici, limba e descrisă nu în funcția ei digestivă, ci fonetică. Dar cu ocazia asta noi o putem privi și din punctul nostru de vedere, nu? * Culinare. Fiindcă am început scrisoarea cu Scedrin, să închei tot cu el. 1) „Dar iată ce am vrut să te întreb: mata, cînd pui castraveții la murat, adaugi și nucșoară?! 2) „Hm, acum o ciorbiță din măruntaie de gîscă sau niște ciupercuțe cu smîntînă!” Nu-mi rămîne decît să
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
le controleze și să le stăpânească, nu ar fi o primejdie de sălbăticire! Iată originea emancipărilor intempestive și fatale a copiilor de azi - iată și de ce tipul amazoanei întreprinzătoare tinde să înlocuiască pe Antigona păzitoarea legilor vecinice! Aș vrea să închei cu o întrebare pe care o adresez tuturor tinerelor femei cari au binevoit să asculte apelul plin de dragoste îngrijorată a unei credincioase prietene a lor. Să-și răspundă fiecare, în intimitatea conștiinței ei celei mai cinstite: Nu e oare
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
format din Nicolae Manolescu, Alex. Ștefănescu, Alexandru Zub și Const. Th. Ciobanu și, președinte, Nicolae Breban. Înaintea acestui ceremonial și ca o pregătire a lui, Acad. Eugen Simion a susținut prelecțiunea Cultura română în perspectiva globalizării. Festivă, ședința s-a încheiat cu un recital de poezie română contemporană, susținut de actrița Rodica Lazăr, în acompanierea la chitară clasică a lui Ionuț Militaru. Fără să rămână sever monumentală și această întrunire a depășit regula jocului, probând calitatea vie și coerentă a dezbaterii
La Onești și la Tescani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13487_a_14812]
-
zilele astea o să-mi fac o hartă cu alunițele tale/ bazată pe datele culese de pe teren.” Tot parodii cvasi-postmoderne și cvasi-copiate sunt Odiseea 2001, recte epopeea prozaică și versificată pe două pagini doi tineri de la marginea orașului, și care se încheie astfel, la limita dintre parodia reală și miștocăreala ieftină: „Ulise o bulise.” Poemele licențioase încearcă o deconstrucție picturală, și o reconstrucție mai elaborată, în sensul metaforizării, rămasă totuși într-un stadiu primitiv, cam fără rafinamente, și cu scăpări de ritm
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
după ce-și dădăcește fiica. Îndată ce guvernanta plecă, îl chemă pe Pandelevski./.../ Pandelevski o liniști... se pricepea atît de bine s-o facă!" Această ultimă frază, cu echivocul celor trei puncte din mijloc și aluzia libidinoasă de cuvinte ce-o încheie, e edificatoare. Ce n-a reușit fiica, realizează rapid, mama!! Cu stimă și exegeză, Emil Brumaru 30.VII.1980
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
că am spirit comercial! Nu văd nimic "periculos", "josnic", "murdar" etc. în a folosi cele cîteva cuvinte așa-zis rușinoase, știute și răsștiute de toți, strigate și șoptite și scrise pe toate gardurile și trotuarele de cînd e lumea lume. [...] Închei violent. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru Pentru 28-VII-1980
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
În plus, existau librării străine ( Hachette, de exemplu) care difuzau cărți tipărite în principalele țări europene. Constată amar, Ioana Pârvulescu: „Suprapunînd harta culturală a Bucureștiului de odinioară peste cea de acum, începînd cu chioșcurile unde se vindeau reviste culturale și încheind, să spunem, cu sălile de teatru și de cinema, golurile sînt, contrar așteptărilor, în cea de astăzi" ( p. 244). Dincolo de informațiile și comparațiile foarte interesante pe care le conține, Întoarcere în Bucureștiul interbelic este o carte de suflet. Fără cusur
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
ascund, pornind de la structură și de la cuvînt, cu tehnici ce țin mai degrabă de hermeneutica literară. Există în deschiderea comentariului un istoric al acestuia pe care l-am rezumat în rîndurile de mai sus și pe care André Scrima îl încheie cu o frază ce cuprinde, în cuvinte puține, sensul adînc al actului interpretării evangheliei. „Un fapt - spune André Scrima - rămîne, însă, fundamental: odată ce a fost deschisă «întru cunoaștere», cartea Sfîntului Ioan nu se mai închide la loc, după cum nici cunoașterea
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
în clasa I: la 11 ani Cu atât mai puțin au știut că, după două trimestre în care nu obține nici o notă mai mare de trei, este retras de părinți și reînscris în anul următor, în 1896. De data aceasta, încheie anul școlar pe primul loc, cu media 6,25 Iar clasa a II-a o încheie tot pe primul loc, cu o medie substanțial mai mare: 7,55. Când urma să treacă în clasa a III-a, a fost oprit
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
în care nu obține nici o notă mai mare de trei, este retras de părinți și reînscris în anul următor, în 1896. De data aceasta, încheie anul școlar pe primul loc, cu media 6,25 Iar clasa a II-a o încheie tot pe primul loc, cu o medie substanțial mai mare: 7,55. Când urma să treacă în clasa a III-a, a fost oprit de tatăl său și, astfel, s-a încheiat cu studiile. În tinerețe, lui Tudor i se
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
6,25 Iar clasa a II-a o încheie tot pe primul loc, cu o medie substanțial mai mare: 7,55. Când urma să treacă în clasa a III-a, a fost oprit de tatăl său și, astfel, s-a încheiat cu studiile. În tinerețe, lui Tudor i se spunea Pațac, din cauza mersului caraghios și grăbit cu care se îndepărta de oricine s-ar fi apropiat de el cu intenția de a intra în vorbă. Avea ciudățeniile lui. „Prin 1946, povestește
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
se solidarizează cu prietenul său, filosoful Cezar Mititelu și declară greva foamei pentru eliberarea acestuia din închisoare. Intrată în posesia lui Virgil Ierunca, scrisoarea e difuzată în Germania la postul de radio Europa Liberă, în cadrul emisiunii Povestea vorbei; ea se încheie cu următorul pasaj: "Cer tuturor care mai au un gram de curaj și o idee oarecare despre solidaritatea umană să-și manifeste deschis atitudinea față de cele relatate. În ce mă privește, declar greva foamei pînă la eliberarea lui Cezar Mititelu
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
cei pe care i-am moștenit au ales a mă face mandatar pentru a depozita tot trecutul lor glorios, condensat sub formă de spermă. Viitorul - doar o recurență eficient bandajată a unor otrăvuri perpetuu consfințte. O bancă de date. Am încheiat ultimul recensămînt; am adunat impozitul - o dare în viață - și iată, l-am așezat la loc sigur. În grija ei. Și unde ar fi mai pecetluită siguranța decît sub ape... Ultimului îi revine sarcina de a recupera de la toț ceilalț
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
de atîta viață și tinerețe eu rătăceam singură. În acei ani perimetrul vieții mele bucureștene era același oriunde m-aș fi aflat. Purtam în mine visuri, închipuiri și imaginări ale unor întîmplări create de izolarea mea constrînsă, care nu se încheiase în cei 2-3 ani de căsnicie. Într-un caiet al meu în care de mulți ani începusem să-mi consemnez visurile, fantezia mea clădise posibilități inimaginabile care erau însoțitoarele mele oriunde m-aș fi aflat. În ambiantul confortabil al proaspetei
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
era vorba, povestită ca o mărturisire. M-am trezit că am realizat un roman real, cu personaje a căror taină o descifrasem mărturisind realitatea propriei mele vieți. Am terminat romanul în cea mai austeră recluziune în care mă afundasem. Am încheiat drama eroinei mele cu o întoarcere la căminul lipsit de poezie dar sigur și fără surprize. M-am întors la București unde mă aștepta directorul editurii "Socec" căruia i-am pus în mînă manuscrisul ce urma să fie dactilografiat și
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Andrei Ionescu În numărul 12 al revistei, Mihai Zamfir își încheia scrisoarea despre "portughezul ceh" Jorge Listopad cu o reflecție melancolică: "Nu mă pot gândi fără strângere de inimă la zecile de români refugiați în țări precum Portugalia și care s-au pierdut fără urmă, în ciuda faptului că talentul lor literar
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
fost unul dintre cei dintâi care au vorbit despre o poezie a cunoașterii, chiar în paginile revistei Insula, și anume în legătură cu poezia lui Vicente Aleixandre, puțin înainte ca acesta să publice în aceeași revistă declarațiile despre Poezie, morală, public". Și încheie, spre bucuria noastră, cu un amplu citat dintr-un articol publicat de Busuioceanu în 15 martie 1949, din perioada când susținea cu strălucire o rubrică permanentă de reflecții asupra artei. Iată, în încheierea acestei pomeniri reparatorii amplul citat de care
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]