8,238 matches
-
binecuvântat de Dumnezeu - a apreciat Puicu ță. Altfel cum ar fi ajuns ca aici să-și facă conac boierul Ioniță Bașotă, care - slavă Domnului - avea moșie căreia nu-i mai știa hotarele... El a zidit și biserica în care ne închinăm și care are niște clopote cu un glas ce te unge la inimă... Înaintea bisericii acesteia se afla o alta, din lemn, care se poate vedea și astăzi în satul Corjeuți. Cum o ajuns acea biserică în acel sat atât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
săgeata roșie salvatoare se fractura În unghiuri drepte, ieșea pe ușă și dădea ocol coridorului, iar apoi se Întoarcea cuminte, În același punct, ca un câine credincios de care-ți era imposibil să scapi. Planul camerei era o altă odă Închinată imaginației abil stăpânite. Sus de tot, În zidul vestic al camerei - sau unde ne gândeam noi, din motive obscure, că ar putea să fie vestul -, se vedea gaura tunelului prin care fuseserăm aruncați cu toții În acea lume. În partea opusă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Prieteni de-o viață, aș zice. Ca de obicei, la Începutul serii, avocatul Perez-Blanco ne-a amenințat că se va sinucide Într-un mod spectaculos, iar Julienne, soția lui, a râs cu vioiciune, ridicând apoi paharul de șampanie pentru a Închina În cinstea nemărginirii. Prin lentila gălbuie a lichidului, ochiul ei părea imens, de parcă un monstru ar fi stat la pândă pe fundul paharului. După șampanie, noua prietenă mulatră a generalului Bouchot a propus să mutăm petrecerea În stradă. Am făcut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Leonardo da Vinci - un geniu european", la marea Basilică Koekelberg. Sunt expuse aici desene, picturi, schițe, machete, un întreg parcurs ce prezintă omul, artistul, inginerul și umanistul Da Vinci. Aflată sub înaltul patronaj al M.S. Regele Albert II, expoziția este închinată aniversării a 50 de ani petrecuți de la momentul semnării Tratatului de la Roma, piatra de temelie a actualei U. E. Muzeele Regale de Artă ale Belgiei etalează o expoziție cu totul inedită intitulată "Rubens - Atelierul geniului", un spațiu ce investighează de o
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
mine mai mult decât emoționant să-i aud vorbind (frumos) despre mine, în fața publicului, pe Dan C. Mihăilescu (singura vedetă TV care nu e blondă și nu poartă fustă scurtă) și pe Daniel-Cristea Enache (la al cărui răsărit falnic se închină al meu apus). M-a mișcat până la lacrimi faptul că premiul (am primit și un premiu!) mi-a fost înmânat de Gabriel Dimisianu, de a cărui prietenie luminoasă mă bucur de aproape treizeci de ani. Și m-a flatat faptul
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
Cum era să-și exercite puterea? Când el era lipsit de putere. Cum să se bucure el de victorie, când el, unul, îl disprețuia atât de mult pe victorios - și, probabil, ideea victoriei în sine. „Știai, Alex, că ei se-nchină la un evreu? Tot spanacul ăla de religie a lor se întemeiază pe cultul cuiva despre care se știe cu siguranță c-a fost evreu. Ei, ce zici de mostra asta de prostie? Ce zici de abureala asta? Iisus Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gândul morții, după cum meseria tatii e să vândă asigurări pe viață! Asta face fiecare ca să-și câștige traiul și, dacă chiar aveți chef să-l priviți pe careva cu pioșenie, apăi, tata să fie acela, fir-ar să fie, și închinați-vă în fața lui așa cum vă închinați în fața nemernicului ăluia borțos și caraghios, căci taică-meu chiar muncește până-i cad coaiele, dar nu-i trece o clipă prin minte că ar fi ajutorul lui Dumnezeu pe pământ în târgurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să vândă asigurări pe viață! Asta face fiecare ca să-și câștige traiul și, dacă chiar aveți chef să-l priviți pe careva cu pioșenie, apăi, tata să fie acela, fir-ar să fie, și închinați-vă în fața lui așa cum vă închinați în fața nemernicului ăluia borțos și caraghios, căci taică-meu chiar muncește până-i cad coaiele, dar nu-i trece o clipă prin minte că ar fi ajutorul lui Dumnezeu pe pământ în târgurile pe care le încheie. Și nu bolborosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
părinții și rubedeniile mele - când vine, însă, vorba de lucruri ieftine și înzorzonate, de superstiții care ar face până și o gorilă să roșească, goimii sunt de neîntrecut. Ce tăntălăi neghiobi și nenorociți trebuie să fie oamenii ăștia ca să se-nchine la cineva care, unu la mână, n-a existat niciodată și, doi la mână, dacă a existat, judecând după poza cu pricina, neîndoielnic a fost Poponarul Palestinei. Cu frizură de paj, cu un ten ca de reclamă la Palmolive, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de "Madona cu perna verde", a lui Solario, dar nici aia nu-i icoană, că sfinții ar trebui să aibă aureolă. Exact! N-are aureolă! Să vezi ce-i fac neveste-mi! clatină din cap chelnerul. Stă seara și se închină ca proasta la o pictură. Îmi pare rău! înclină el privirea, retrăgînd paharele, împingîndu-le spre mijlocul barului nu pot fi așa darnic numai pentru atît. Credeam că... Întinde mîna, ia două pahare curate și toarnă în ele băutura cuvenită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
culci pe saltele, lîngă sobă, da' să dai saltelele măcar ălora cu doi copii nu ți-a trăznit prin capul tău sec. Și nu-ți convine c-am dat trei sute pe-o poză frumoasă?! Ce-i fi vrînd, să mă-nchin la una cu pulpele goale?!... Las' că scot eu dracii din tine... Dacă nu te-oi castra într-o zi, să-mi cînți mie ca mierla... Sultana trîntește ușa cu putere în urma sa, coboară în bucătărie, se spală pe ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
organelor feminine. La naiba cu toate deșteptele astea și vociferările lor pline de invidie! Știm tot ce e de știut despre labiile lor atârnânde, clitorisul de cetaceu și duhoarea de Moby Dick! Dar penisului lui Carol aș putea să îi închin un imn. Oricum, penisul e o armă puternică, tulpină solidă, prin care se scurge seva vieții... Ia stai așa! Îmi dau seama de un lucru, băiete. Îmi dau seama că tu te gândești la cu totul și cu totul altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
multe activități festive. Printre acestea se numără aruncatul cu Xiuqiu, lansarea de petarde și artificii și dansul cu prăjina de bambus. Cu ocazia acestei sărbători se prepară diferite delicatese culinare, iar prietenii și rudele sunt invitate la masă și să închine împreună un pahar. Sărbătoarea Trei Martie Trei Martie este o sărbătoare tradițională a etniei li din provincia Hainan și cade, conform numelui, în a treia zi din a treia lună a anului potrivit calendarului tradițional chinezesc. Tineri îmbrăcați în straie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
China antică respectă cu strictețe un plan simetric pe o axă. Sălile construite în jurul acesteia sunt imense și frumoase, iar cele laterale sunt relativ mici și simple. În fața construcțiilor imperiale, pe partea stângă, este ridicat templul strămoșilor, unde împărații se închină acestora, iar pe partea dreaptă se află altarul unde este venerat zeul pământului și al grânelor. Grupul de construcții imperiale are două părți. Cea din față este locul unde împărații desfășurau activitățile administrative și organizau diferite ceremonii și ritualuri. Partea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
iar nu ca un eveniment mesianic, metafizic, întemeietor în Istoria Românilor... Orice român lucid gândește așa. Cei care iau legea la șuturi crezând că fac pe plac Americii, cei care se scălâmbăie în toate felurile, în sforțarea de a se închina la Washington ca la Dumnezeu Tatăl, sunt baronii noștri postcomuniști, care speră astfel să-și păstreze titlurile, profiturile și scaunele, ba chiar supraînălțate, și sub noua stăpânire. Să întemeieze dinastii. Depinde doar de America dacă le va accepta slugărnicia lacomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de dna Stănoiu, deși, în locul dnei ministru, mi-aș fi dat de mult demisia din considerente de onoare profesională și umană. Presa nu e un justițiar fără pată și prihană, nu e o profesoară de maniere elegante, nici altar de închinat. În presa română, înlăuntrul căreia trăiesc și muncesc de atâția ani, există corupție, există șantaj, slugărnicie, prostie, se scrie la comandă sau nu se mai scrie, tot la comandă, se exagerează, se minte, există lichele, megalomani, ticăloși. Dar tot acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
căci ți se lua capul. A lua asupra ta păcatele tuturor presupune mai degrabă dezordine etică. Fiecare trebuie să răspundă pentru partea lui de vină. Morala nu e o creanță transferabilă. Nu întâmplător, țapul ispășitor din Levitic 16 nu este închinat lui Dumnezeu, ci lui Azazel, adică Diavolului. Ritualul de Yom Kipur, denumit Jertfa împăcării, presupune doi țapi: primul este ucis, adus jertfă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor. Al doilea, țapul ispășitor, nu este omorât, ci trimis ca un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
În majoritate victimele acestui regim odios au trecut în veșnicie. Societatea liberă de azi refuză să-și mai aducă aminte de suferințele lor. Oameni care formau prima linie de intelectuali în cultură, artă, știință, filosofie, medicină etc., dacă nu se închinau noilor stăpâni și nu le făceau jocul, erau urmăriți, vânați, arestați, condamnați, închiși, supuși tuturor injuriilor și loviturilor, tuturor umilințelor și înjosirilor posibile. Prin izolarea de lume, de fapte, de evenimente și de orice formă a civilizației umane, se urmărea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
spunea Denis de Rougemont. Civilizația occidentală a ajuns acum pe o culme înaltă, având în față panorama „împărățiilor lumii“ și a „slavei lor“ . Pe acestea toate ți le voi da ție dacă vei cădea înaintea mea și mi te vei închina“ (Mat. 4,9) i se murmură insinuant în ureche. Dar de fapt cine ne șoptește? Demonii care nu există? Noi ne închinăm doar rațiunii și perfecțiunii omenești! Ele sunt cele care ne îndeamnă să fericim întreaga omenire prin cea mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lor“ . Pe acestea toate ți le voi da ție dacă vei cădea înaintea mea și mi te vei închina“ (Mat. 4,9) i se murmură insinuant în ureche. Dar de fapt cine ne șoptește? Demonii care nu există? Noi ne închinăm doar rațiunii și perfecțiunii omenești! Ele sunt cele care ne îndeamnă să fericim întreaga omenire prin cea mai bună societate sau - pentru a nu fi prea trufași în aprecieri - prin cea mai puțin rea dintre toate societățile pe care le-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
noi oare de religiile care există actualmente în lume? Ne putem imagina o lume supusă numai deznădejdii, în care speranța a fost îngropată adânc în pământ și în care totul se măsoară în bani și numai bani? Putem să ne închinam oare cu toții zeului banului și cum i se mai zice - „vițelul de aur“? Dacă lumea aceasta nu poate fi schimbată în bine de nimeni și nici de noi toți laolaltă, ne rămâne cel puțin nădejdea într-o viață viitoare. Credința
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
intrat cu buldozerele peste morminte, au curățat locul și au turnat în câteva zile fundațiile. Era cu bucăți de coaste, maxilare-n moloz, iar muncitorii mai scoteau câte-o tibie sau cranii când înfigeau cupa escavatorului. Au început să se-nchine, au vrut s-oprească lucrul, dar i-au mânat securiștii. Chiar unde e acum terenul de sport. Tot acolo au fost îngrămădiți bieții oameni unii peste alții, s-a turnat prin ’41 var peste ei. Ioan a vândut casa veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a rămas unu’ ars numai pe jumătate, au adunat ce-au putut și l-au îngropat până la urmă, pe banii lor. I-a acuzat familia ars-îngropatului, au deschis proces, încă se mai hârâie prin tribunale. - Și e mare păcat, se-nchina Mitică, fostul linotipist. Cine lasă scris să fie ars, acela s-a despărțit de rânduiala Bisericii, acela nu poate fi pus la slujbe, nu poate fi trecut pe pomelnic. Ce se alege de sufletul lui? Și cum să-l arzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
frecat, se-ncuibă mucegaiul, cât clor aș turna, am mâinile arse de-acum, a doua zi văd înapoi firișoarele verzi. Nu se duce, păcatele mele, și vai de oasele mele bătrâne... Îmi arată mâinile cu bonturi. - Mergi matale și te închină mai ’nainte pe la icoane, pe la Născătoarea, pe la sfinți, vezi mortu’, până termin eu aici. Of, de-aș muri, să scap odată de blestematu’ ăsta de mucegai... În capelă sunt doar vreo cincisprezece oameni, în jurul unui sicriu de brad. Masa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai știe... Maică-mea spune că, atunci când s-a dus taică-meu, i-a zis că-l așteaptă tată-său, dar tânăr, cu pălărie nemțească și haină închisă până-n gât, și băieții din armată, că-i fac așa cu mâna, închină cu sticla de ambrozie, că-i o scară coborâtă din tavan și pe-aia o să urce, „iaca, îs gras, poate mă ține...”. Dar și taică-meu le-nflorea și maică-mea le credea chiar pe toate. Unii scriu de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]