2,199 matches
-
percepție falsă în sens pozitiv sau negativ relativ la o persoană poate să o determine să valideze percepția inițială. Când cei din preajmă consideră „reale” unele situații, acestea au consecințe cât se poate de reale, chiar dacă inițial nu erau decât simple închipuiri. Având o părere bună despre posibilitățile unui subiect, chiar dacă acestea nu sunt conforme cu realitatea, individul se va mobiliza să se ridice la nivelul exigențelor pretinse. Nu realitățile contează, ci semnificațiile pe care le atribuim acestora, ceea ce credem noi despre
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
ca sânul și șoldurile ei"), ci și în maniera, infinit mai insinuantă, a percepțiilor sonore, muzicale, desemnând "sufletul" (apa mării se bătea de țărm "cu înmlădieri ca acelea ale glasului ei"). Altfel spus, iubirea "eroului" nostru e o boală a închipuirii, dar și o boală închipuită, de care el nu ține să se vindece neapărat. În consecință, după solitarele promenade prin natură, religie sau artă, Signor Leone, torturat de dorință, se reîntoarce nutrind gânduri mari la hanul unde îl așteaptă femeia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a "muzei" ce se lăsase cândva iubită și cântată în versuri. Și totuși, în ciuda propriei înclinații spre colportaj, Maestrul refuză hotărât să-i spună mai multe despre tânărul lui prieten (motivația e tipic lovinesciană: "Prin tăcere îți las câmpul deschis închipuirii"). Manevra dă roade iar Lulù, zărindu-și alesul, se năpustește asupră-i și-l cheamă la dans, cu intenția clară de a gusta, pe lângă plăcerea conversației, voluptatea apropierii trupești. Aflând că tânărul cu faimă de Don Juan nu știe să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
p.366), „Iar eu, încet, nespus de încet/pleoapele-mi închid,/âmbrățișând cu ele tainic/icoana ta din ochii mei.” (L. Blaga, p. 33); • atribut: „Pentru un fagure sterp/mi-am ucis stupii flămânzi” (L. Blaga, p. 98), „Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi/Idolului lor închină.” (M. Eminescu, I,140), „În van mai caut lumea-mi în obositul creier.” (Ibidem, p. 91), „ Când basmalele vor fi rupte să se știe că unul din ei este pierit.” (P. Ispirescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fiecine, fiece, cineva, ceva, careva, oricine, orice, oarecare, vreunul; • locuțiuni pronominale: cine știe cine, cine știe ce, care (mai) de care: „S-ar putea să fie Cine-știe-cine/ Care n-a mai fost și care vine.” (T. Arghezi, I, p. 102), „O lume-ntreagă de închipuiri umoristice îi umpleau creierii, care mai de care mai bizară.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 32) Flexiunea pronumelor nehotărâte depinde de structura lor internă și de trăsăturile semantice definitorii; unele pronume rămân invariabile, iar altele își schimbă forma numai pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin structuri impersonale, în categoria predicatului stării: „Dar și mai bine-i când afară-i sloată,/ Să stai visând la foc, de somn să picuri.” (Idem, p. 119) sau ca nume predicativ: „Așa era elementul său. O lume întreagă de închipuiri umoristice îi umpleau creierii.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 32), „Cum te cheamă, măi copile?” (M. Eminescu, I, p. 84) Ca și pronumele relative, adverbele pronominale relative realizează concomitent rolul de element de relație și anumite funcții sintactice în propoziția
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sistemul geocentrist.” (M. Eminescu) „Vin din sure văi de chaos / Pe cărări necunoscute.” (M. Eminescu) 2. morfem de acuzativ (al substantivelor și pronumelor înscrise în genul personal, al pronumelor demonstrative sau al substantivelor + uman în anumite condiții sintactice): „Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolul lor închină, numind mare pe-un pitic.” (M. Eminescu) „Danțul, muzica, pădurea / Pe acestea le-ndrăgii.” (M. Eminescu) 3. marcă a funcției sintactice de complement direct (realizată și propozițional), aparținând genului personal (și concomitent
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
drumul lung și cunoscut Mai trec din vreme-n vreme.” (M. Eminescu, I., 186), „...Florile împrospătate ridicau în soare cochetele capete copilăroase și ochii lor plini de reci și zadarnice lacrimi.” (M. Eminescu, P.L., 54), „O fată frumoasă e O-nchipuire ca fumul.” (L. Blaga, 278) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu: se realizează prin: • adjectiv: „Dintr-o stăpânire semeață Ai făcut puțină ceață Zidind, schele-nalte și repezi ridici Încaleci pe lespezi cât munții, melci mici.” (T. Arghezi, 91) • substantiv
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
urmă primului, când încă / nici un om nu s-a născut sub Ra, / nici el nu-i zămislit / de mintea mea.// Să trecem deci, deși tu știi / că nu-i mișcare nici furtuna gândului, / să ne rotim, deși tu știi / că-nchipuirea acestui univers / căruia-i tot visăm crearea / se-nvârte-n jurul nostru, aici / unde nu bate vântul și ploile / nu se transformă-n valuri, // nici Sin nu se-mpreună cu Samash / povățuiți de Ea sub duhul lui Raman, / nici tu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
De ce să nu înțeleg și eu, concentrându-mă, minunățiile lumii? Fenomenele cerebrale declanșate prin cele auzite vă ajută să sintetizați minunile pe care le știați și de care însă din lipsă de timp făceați abstracție. Iată pentru noi o ultimă închipuire ce se plămădește pe cine știe ce ecrane spațiale a lumilor noastre. Pe insula magică, pe Avalon se odihnește Arthur, cel rănit de fiul său Mordred și pe care-l ucisese laolaltă cu toată floarea cavaleriei sale. Semnul existenței proorocite de Merlin
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
străveziu/ foarte speriat, foarte livid./ Locuia într-un viitor arămiu / cu vedere la vid773. În lumea abisală informația este veșnică. Recunosc că nu știu care este începutul genezei. Acesta este mai dintru început decât însuși Domnul Cerurilor, așa cum ni-l închipuim, dacă închipuirea nu ne îndreptățește să afirmăm că Unicul necreat și creator e însuși el, Vidul. În orice loc sau timp, îl simți pe Dumnezeu prezent cu îndoiala dacă locul și timpul luate ca referință sunt de fapt Dumnezeu. Orice există are
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sau momente de lume, iluzorie. Poate că este vorba de cea mai periculoasă minciună pentru că merge mână în mână cu lașitatea. Deci, iluzia este un fel de minciună pe care ți-o asumi, în care ajungi să crezi. Este o închipuire pe care o crezi aievea, cu toate că ea nu va fi. Realizarea ei depinde de poet. Sigur că pot fi și iluzii involuntare numai că ele nu sunt o regulă și reprezintă o altă categorie spirituală. Mă simt perfect. Acum sclipește
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Sigur că pot fi și iluzii involuntare numai că ele nu sunt o regulă și reprezintă o altă categorie spirituală. Mă simt perfect. Acum sclipește-o gheață stoică în mine. Mă-nveselește funia asta rubinie ce-mi scârție prin vine1216. Închipuire, o legătură imaginară, o încorsetare [...] poate că este o exprimare mai aproape de ce se întâmplă într-o falsă imaginație, într-o iluzie. Dai chip, închipuești, închipuiești întru ceva ceea ce ai vrea să vezi cu toate că ești sigur că nu ești în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o încorsetare [...] poate că este o exprimare mai aproape de ce se întâmplă într-o falsă imaginație, într-o iluzie. Dai chip, închipuești, închipuiești întru ceva ceea ce ai vrea să vezi cu toate că ești sigur că nu ești în stare de realizare. Închipuirea este iluzie dar nu este imaginație. Aceasta este o delimitare, o limitare realizată, între imaginație și iluzie. Acoperit de frunze veștede pe-o stâncă zace Pan. Un miel s-apropie prin tufișuri. Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o reprezintă samsarii, marii intermediari de grâne sau animale, care oferă prețuri mici și care "lucrează" numai cu banii jos. Oamenii nu-i prea iubesc și de aceea munca lor se desfășoară în penumbra sau în spatele legii. Samsarii acumulează, în închipuirea oamenilor, averi uriașe, fără să muncească. Ei nu fac nimic, doar cumpără dintr-o parte și vând într-alta. Târgul este o adunare complicată și cosmopolită de oameni a căror viață se petrece în cadre simple, prea puțin schimbată de
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
povestirii în pofida istoriei”. Deși pentru narator istoria există - și există chiar și o serie de istorisiri, fixate în scris, la care personajele nu contenesc să-și raporteze existențele -, autorul mizează pe posibilitatea unui „totuși”: al mișcării libere cu gândul, al închipuirii și al visului. Tache de catifea, de pildă, e un roman ancorat solid de unele evenimente memorabile (mișcarea eteristă, răscoala lui Tudor, revoluția de la 1848 în Principate etc.). Cu toate acestea, cartea e foarte greu, dacă nu imposibil de povestit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
și libertin, Dolmancé, în a cărui figură este recognoscibil autorul, se dedică educației sexuale a tinerei Eugénie, din însărcinarea impudicei doamne de Saint-Ange. Pe lângă faptul că este inițiată în toate transformările, capriciile și perversiunile erotice de care este în stare închipuirea omenească, tânăra perspicace este instruită și cu privire la principiile filozofice care legitimează libertinajul, aflate în relație cu materialismul ateu din secolul al XVIII-lea. Natura este singurul principiu care mișcă universul, singura forță care generează viața, care suscită și guvernează orice
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
lucruri și cugetări nelavreme și fără de folos, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de noapte, Părinții ne sfătuiesc ca, de suntem ispitiți noaptea prin închipuire de împreunare, să ne păzim inima să nu cugete ziua la trupurile din închipuire ca să nu ne întinăm de plăcerea lor<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., cuv. 4, cap. 3, p. 53. footnote>. Sfinții Varsanufie și Ioan, ne sfătuiesc ca
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de noapte, Părinții ne sfătuiesc ca, de suntem ispitiți noaptea prin închipuire de împreunare, să ne păzim inima să nu cugete ziua la trupurile din închipuire ca să nu ne întinăm de plăcerea lor<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., cuv. 4, cap. 3, p. 53. footnote>. Sfinții Varsanufie și Ioan, ne sfătuiesc ca, atunci când ne vine ispita diavolului noaptea, să facem 49 de îngenungheri, zicând la fiecare
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
pătrunde pe nesimțite. Un simptom indubitabil al anotimpului care face implozie În poem (și-n sufletul cititorului). În haiku, asemenea sintagme se numesc kigo, cuvinte sezonale. A doua imagine, deasupra cocenilor secera lunii, tocmai pentru că nu spune mai mult, lasă Închipuirea cititorului să-i caute și să-i găsească un Înțeles și, eventual, un mod de a se conecta cu prima. Se poate sesiza de la Început că prezența lunii pare să amplifice pustietatea și singurătatea cîmpului golit de viață. Dar luna
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
românesc) etc. Și pe bună dreptate, pentru că o asemenea definiție se referă doar la o formă goală, fără să ne spună ce trebuie să se afle În ea pentru a merita să fie numită haiku. Și dă astfel frîu liber Închipuirii veleitare care poate turna În ea orice năzbîtii. Mult mai aproape de adevărul unei posibile definiții este o notație a lui Constantin Ciopraga ("alegorii laconice"), scăpată Într-un text despre Dumitru Radu. Ea poate fi lesne transformată Într-o definiție acum
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
calea elucidării enigmei. Nu sensurile vădite și nemijlocite ale imaginilor, scenelor, evenimentelor sînt cele la care trebuie să luăm aminte Într-un haiku, ci rețeaua de sensuri secunde, abstracte, parcă emanate din caierul unei concretitudini din care un paing al Închipuirii toarce și Împletește cele doar văzute, auzite sau resimțite În nările Înfiorate. Ceea ce "spune" un haiku este de fapt ceea ce el nu spune fățiș, ceea ce se subînțelege doar din cele evocate. În Întregimea sa, textul și rețeaua de imagini concrete
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
doar prin pași repetați Înapoi spre schiță. Păstrîndu-ne sau nu În climatul erotic al versurilor, putem vedea În schiță o anume modalitate de esențializare, un distilat, o reținere succintă a trăsăturilor expresive și, totodată, ușoara vibrație a impreciziei care provoacă Închipuirea. Desăvîrșirea pare a fi văzută nu ca o abundență pletorică de detalii redundante, ci ca o reducere la o structură schematică În care se păstrează doar acel minim necesar pentru ca tensiunea și dinamismul ființei să nu-și piardă palpitul. Și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
palpitul. Și să mustească de sugestii și aluzii. În schiță devin pregnante lipsa, golul, la fel de sau poate mai semnificative (mai elcovenete, mai grăitoare) decît amănunțita aglomerare a detaliilor. Ne-o spune Blaga În alt poem cu titlul Arheologie: “Crud fabulînd, Închipuirea ți-o Încerc: un sarcofag antic, vezi tu, e mult mai plin de tîlcuri, de istorie, cînd e deșert. În gol s arată un adaos de destin.” Este cum nu se poate mai limpede faptul că golul, absența, puținul sînt
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
tîlcuri, de istorie, cînd e deșert. În gol s arată un adaos de destin.” Este cum nu se poate mai limpede faptul că golul, absența, puținul sînt mai incitante și că recursul la ele este o provocare mai rodnică adresată Închipuirii, o complicitate cu cel care trebuie să participe activ la receptarea tîlcurilor. Dar, mai mult Încă, nu e vorba doar de o satisfacție estetică suficientă sieși, ci de o profundă angajare existențială. Golul ne cere o Învestire destinală, trebuie să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]