1,581 matches
-
a urcat un comandant cu chip trufaș urmat de niște supuși înarmați cu puști. Ne-au silit să coborâm pe țărm ca și cum ar fi împins de la spate niște captivi și după ce ne-au lăsat vreme îndelungată să așteptăm pe plaja încinsă, ne-au recunoscut în sfârșit drept soli veniți din partea guvernatorului din Filipine. Ajunsesem într-un golf numit Ajiro, aflat chiar în apropiere de Edo unde locuia Împăratul. Privind acum flacăra lumânării, îmi trec prin fața ochilor marea și munții Japoniei așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de vlagă al lui Vanghele un macedonean între două vârste, înalt și uscat, cu pielea palidă, cu vase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe întuneric ca să nu-l recunoască cineva. îl lăsă pe graf înconjurat de abur gălbiu, petrecându-și zilele domol și mulțumit, dar zadarnic, ca o albină înecată în propria-i miere. Capitolul IV CÂND PĂRĂSI CASTELUL, îNTUNERICUL ardea și praful încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării. Trecuse de mult de poarta cetății, fără să fi băgat de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE. Bătrânul îl deschise la întâmplare și citi: "Visul al 37-lea Deșert. Cât văd cu ochii dune de nisip. Soarele foarte coborât îmi usucă trupul și gâtlejul. Nisipul încins îmi arde tălpile. Fug în neștire. Hămăit îngrozitor de câini. îmi schimb mereu direcția, părându-mi-se că mă apropii de ei. Mă împiedic și cad. Mă târăsc extenuat. Mă ridic și alerg din nou. Lătratul câinilor crește în intensitate. Mă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
diverse, rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
albă". În câteva luni se semnează 17.000 de numiri. Monitoarele oficiale nu mai prididesc cu publicarea destituirilor și numirilor. Apar numere de sute de pagini... Și, în acest timp, deficitul crește vertiginos. Comisiile pentru aprovizionarea populației subalimentate cumpără făină încinsă, iar zeci de mii de vagoane trebuiesc zvârlite în Ocean. Atentatele teroriste se țin lanț. Bombele explodează în prăvălii, pe străzi, în imnuri, în universități. Cad necontenit oameni nevinovați. Iar când monarhiștii arestați trec, sub puternică escortă, pe stradă, sunt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Gualfard în mijlocul alor săi, adunați în jurul unui trup ce zăcea în praf. Zărindu-l, Geremar îi veni în întâmpinare, încă strângând în mână sabia însângerată. Făcu un semn cu capul către trupul bărbatului și anunță triumfător: „Waldomar!“. Gualfard părea la fel de încins, aproape euforic. Balamber își făcu loc printre burgunzi și cercetă cu atenție cadavrul, în jurul căruia se lățea o baltă consistentă, de un roșu aprins; se întoarse apoi către Audbert, pe care Khaba și Odolgan îl împinseseră între timp către el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la acele cuvinte insultătoare. — Trebuie să aveți încredere, întări Sebastianus. Magister militum nu vă va abandona! Vizigoții din Aquitania vor fi și ei cu noi! reuși din nou să strige înainte să-l acopere rumoarea nedeslușită ce venea din mulțimea încinsă. Părerile erau împărțite; ici și colo chiar se încinseră mici încăierări, iar asta și pentru că nimeni nu părea să-și asume menținerea ordinii. Nedumerit de întorsătura negativă pe care o lua adunarea, Sebastianus avu un moment de descurajare; încruntat, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de vlagă al lui Vanghele un macedonean între două vârste, înalt și uscat, cu pielea palidă, cu vase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe întuneric ca să nu-l recunoască cineva. îl lăsă pe graf înconjurat de abur gălbiu, petrecându-și zilele domol și mulțumit, dar zadarnic, ca o albină înecată în propria-i miere. Capitolul IV CÂND PĂRĂSI CASTELUL, îNTUNERICUL ardea și praful încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării. Trecuse de mult de poarta cetății, fără să fi băgat de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE. Bătrânul îl deschise la întâmplare și citi: "Visul al 37-lea Deșert. Cât văd cu ochii dune de nisip. Soarele foarte coborât îmi usucă trupul și gâtlejul. Nisipul încins îmi arde tălpile. Fug în neștire. Hămăit îngrozitor de câini. îmi schimb mereu direcția, părându-mi-se că mă apropii de ei. Mă împiedic și cad. Mă târăsc extenuat. Mă ridic și alerg din nou. Lătratul câinilor crește în intensitate. Mă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
diverse, rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că te sulemenești...“ Babulea văzuse o pereche de babuini la circul ce-și instalase cortul la Rădăuți. Mâncau gheare de găină și se scuipau, luându-se la harță. Când Își ridicau coada, li se vedea fundul roșu ca un fier Încins. „Așa o să ajungem dacă ne boim“, conchise bătrâna, Îndepărtându-se cu scârbă de cortul unde alături de maimuțe se afla și un piton. Femeile de la oraș Își sulemeneau fața, de aceea gura lor aducea cu fundul de maimuță. Ajunse la senectute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și dinții clănțăind de frig. Făcea drumul acesta dus-Întors de zece-douăzeci de ori, până când babulea, sătulă de fâțâiala ei, Îi punea În brațe hainele și o expedia acasă, nu Înainte Însă de a-i trage un ultim frecuș cu măturicea Încinsă și a vărsa peste capul dogorind de căldură o găletușă de apă rece, amestecată cu bulgări de zăpadă. În baie rămâneau femeile, Fevronia, vecinele și babulea Tatiana, care, la cei optzeci și doi de ani ai săi, nu se sfia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
faceți un alt drum...!” făcu Șeful de echipă privind cu părere de rău sticlele golite. Tony Pavone zâmbi Îngăduitor. „Băieți, vă aduc să beți cât doriți desigur, nu dau dela mine...! Vă atrag atenția Însă. Atmosfera de afară e deosebit Încinsă, să nu aveți probleme de circulație la plecare...Și În afară de asta, vermutul nu-i o băutură prea confortabilă. În cantități ne controlate, el poate provoca deranj stomacal urmat de o stare de toropeală, mai bine zis, pierderea echilibrului vertical...! Aveți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atât de mult spre periferie. Iar acum, din Rolls-Royce-ul lui Elya, inspecta subcultura celor dezavantajați (terminologie recent achiziționată din New York Times), fructele ei caraibiene, puii dezgoliți de pene cu gâturile atârnânde și pleoapele vineții, vaporii tremurânzi de motorină și untură Încinsă. Urmă 96th Street, Înclinată În toate cele patru colțuri, chioșcurile și cinematografele, meterezele de teancuri de ziare legate cu sârmă și valurile În culori de panică. Broadway-ul, chiar Într-o situație de criză, când se grăbea să Îl vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din cauza aburului, n-a reușit să-i vadă chipul. Împrejur nu se auzeau decât disputele purtate de vânt, ecoul unor conversații și sălbăticia care făcea dragoste cu ea. După, Jina a rămas întinsă pe o piatră de lângă izvor. Pielea ei încinsă nici nu sesiza cele patru grade din atmosferă sau plesniturile vântului. Și-a așezat o mână pe abdomenul care era încă plat, dar ceva mai tare, ca și când întâi de toate copilul își creștea o scoică. Zach, a spus ea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cascade de vise pe gândul ucis. Tresaltă și joacă, în inimi aprinse, se-aud cum se-adună și cum se despart, se macină-n jarul de pietre de moară, se sting sub cenușă, când sufletu-împart. Dar focul răsare din vatra încinsă și curmă tăcerea, zvâcnind înspre nor, din crengile-n raze, săgeți în cunună trimite să curgă iubire din dor... Știai că ...prin curcubeul dospit între genele-mi lentilă am privit în oglinda-ți sufletului umbrită de valuri de tristețe știai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o îmbrățișare... ultima iarnă iarna vine uneori pe furiș chiar în plină vară se strecoară ca un șarpe în frigul dintre noi oricât aș fi vrut să te încălzesc iarna s-a așezat ca o brumă de vară pe nisipul încins atunci mi-am luat cerul în brațe și am pornit în căutare de poli iubito se anunță o ultimă iarnă între noi am uitat să te uit am uitat să uit memoria mi s-a cuibărit în suflet bolnav incurabil
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ferestruica de dimensiunea unei cărți poștale, aflată chiar În mijlocul ușii, la Înălțimea capului. Am auzit cum se Îndepărtează lanțul și se răsucește mînerul În formă de sferă. Ușa, ce părea să cîntărească vreo tonă, se deschise. Un miros de ulei Încins Îmi gîdilă nările. Soba cu petrol lampant fusese probabil aprinsă tocmai În cinstea mea. Ușa s-a deschis din două mișcări: prima dată doar la vreo douăzeci de grade și apoi la vreo șaizeci. Persoana care mi-a deschis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
eu chiar credeam o bucățică. E din cauza percepției din prima copilărie. Amintirile mele cele mai vechi sunt cam astea: mă aflu în pat. E martie. Bunica are încă montat războiul și țese covoare și pânze. Salteaua miroase a fân ușor încins. La capătul patului se află o căciulă din blană merinos, plină cu pui. Câteodată ies pe salteaua mea și mă ciugulesc de degetele de la picioare. Mielul e adus în casă fiindcă mama lui nu are lapte. Suge din biberonul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]