995 matches
-
rămase câteva clipe mut. Hor se uită cu ocheanul încotro îi arăta Auta. Pricepu repede. Se uită la Auta și zise încet: - Mi se pare că este prietenul tău care a zburat cu noi! Auta nu răspunse. Ședea cu pumnii încleștați pe genunchi. Apoi nu mai putu să îndure și izbucni într-un hohot de plâns. Dar numaidecât își strânse buzele și se stăpâni căci, fără a se mai sfătui cu nimeni, cârmaciul îndreptă luntrea asupra armatei atlantei. Auta cuprinse cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Umerii au tendința de a se cocoșa în timpul stadiului final al inspirației, ceea ce tensionează gâtul și blochează fluxul de energie către cap. Aveți grijă să mențineți umerii lejeri, relaxați și coborâți în timpul întregii ședințe. Țineți gura închisă, dar nu vă încleștați dinții. Limba trebuie apăsată puternic pe cerul gurii, în spatele dinților de sus, pe toată perioada exercițiilor. Ridicarea limbii spre cerul gurii stimulează secreția salivei din cele două canale de sub limbă. Aceasta se numește „rouă dulce” (gan lu) și trebuie înghițită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cultiva mișcarea orgasmică ascendentă, practicați întâi singură și neexcitată, după cum urmează. Ședeți pe marginea unui taburet sau a unui scaun și realizați respirația Muget timp de câteva minute. Apoi inspirați încet și profund, țineți-vă respirația și blocați întregul corp încleștându-vă picioarele și a pumnii, contractând anusul, perineul și vaginul și aplicând blocări ale gâtului și abdomenului, de asemenea. Apăsați limba pe cerul gurii, împingeți zona sacrală înainte pentru a îndrepta curbura părții inferioare a coloanei și rotiți-vă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
o curvă ceva. Un tip Își scoate capul pe geam făcându-mi semne. Îl ignor. Apoi se oprește puțin În fața mea și doi tipi tineri coboară. Se apropie de mine și unul dintre ei Îmi blochează drumul. Mâna mi se Încleștează pe geantă. — Un An Nou fericit păpușă! spune el. — Vii la o plimbare scumpete? Întreabă celălalt. — Nu... eu... Încep să zic apoi mă opresc. Nu-mi place să vorbesc. Cu necunoscuți. Nu când ies În oraș cu Încep să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
declanșarea activităților de explorare pentru a dibui sensurile poemului o realizează abia ultimul vers - un ceas ruginit. Neîndoielnic, puteam să stăruim În contemplarea acelui ceas de buzunar, transmis din tată-n fiu, pe care bătrînul, cînd Îl mîngîie, cînd Își Încleștează degetele pe el. Dar, pentru a trece la actul meditativ, ceasul ruginit trebuie resimțit ca o metaforă a vieții trecătoare, gata să-i scape bătrînului din mînă. Ruginit, nu atît pentru că ar fi cu adevărat așa (ceasurile vechi se făceau
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de lacrimi cu dosul palmelor, știind cât de greu i-a venit s-o amăgească. Dar, după nicio săptămână, Frăsânica a închis ochii pentru totdeauna... iar Toma, pădurarul, o vreme n-a mai povestit nimic nimănui. Durerea care le-a încleștat inimile la toți din casă, nu poate fi înfățișată în cuvinte. Frunțile lor nu s-au mai descrețit multă vreme, dupa cum nici chipul lor n-a mai cunoscut zâmbetul. Toma Chiuariu, pădurarul, în fiecare dimineață, ca deobicei, cu pușca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
limpede, dar mai tânguitor și mai înfricoșător. - Lupul! repeta boierul, de astă dată cu un fel de spaimă în ochi, și, mașinal căuta patul puștii. Un fior rece, cu picuri de ghiață îi străbătu șira spinării... De inimă i se încleșta frica, deși, lângă Anton, n-avea a-i fi teamă. Pădurarul avea faima vânătorului care a împușcat vindereul în zbor... și asta era uimitor chiar și pentru vânătorii cei mai încercați. Acum era clar... Urletul venea de sus din dreapta, dinspre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cădeau frunze uscate de pe crengile sure de promoroacă, spulberate de vânt cu sclipiri în razele lunii. Dar, liniștea codrului fu frântă de un alt urlet, parcă altfel ca celelalte... - Trei... numără moșierul, tot mai înfricoșat, și fără să vrea își încleștă mâna pe patul armei. - Sunt în haită! murmură stăpân pe sine pădurarul. Deodată, mai mulți urlară în cor, ăuitul apropiindu-se vălurit, semn că urlau în fugă. Pădurarul aștepta în liniște, cu un calm desăvârșit. Boierul miji ochii, privind în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îi reteză și lui jugulara. Gustul cald al sângelui îi ațâța cruzimea. Suru, după ce îl mursecă la umar sări în lături, lupul se trase înapoi pentru a se propti mai bine în picioare, rânjind, mârâind și amenințând. Colții lui se încleștară de două ori, ca fălcile Anuca, fata pădurarului unei capcane de oțel. Stăpânit de patima oarbă de a sfâșia... răsuci capul brusc și-l înșfăcă de beregată sa-l doboare. Apoi, mârâi și-și arătă colții plini de mânie și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o împlinit destinu‟ scris! Că nimica nu faci pi om mai fericit, decât împlinirea destinului său, așa cum inima și sufletu‟ îi ceri!.. Și, deodată, un dor nestăvilit îl prinse de baba lui... Un dor ca o durere de moarte îi încleștă trupul și mintea. Visa clipă cu clipă la baba lui, cu ochii pierduți în zare, frămăntându-l un gând... Să-și vadă baba, acolo sus... sus. Simțea, din ce în ce mai puțin spaimele morții... Gândul i se duse iar, o clipă la Lina lui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Și apoi mesajul tău atât de criptic. La început ne-am gândit că trebuie să fie o glumă. — Mobilul era descărcat, iar semnalul din lift era prost, zise Darcey oftând. Oricum, am scăpat cu bine. N-a fost așa groaznic. Încleștă pumnul ca să nu se vadă că tremura. Îi urmară pe pompieri și pe paznic până ieșiră din clădire. Anna o ținea de mână pe Darcey. Neil mergea de cealaltă parte, dar nu își mai puse brațul pe după umerii ei. Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
răspunse în sfârșit la telefon. Gene? Gene Shaw de la plăți? Sunt Nieve Stapleton, directorul de la departamentul de reclamații. Ce naiba se petrece acolo? Se uita în continuare la ecranul televizorului în timp ce îl asculta pe Gene. Se albi la față și își încleștă fălcile. Aidan își petrecu brațul peste umerii ei. Într-un sfârșit, închise telefonul și îl strânse nervos între degete. —Vreau să respir aer curat, zise ea. Ieși din bar urmată de Aidan. —Hei, zise barmanul. Îmi datorează bani pentru șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Martins. Am privit la ultimă dușcă de whiskey: — V-aș oferi ceva de băut, băieți, numai că nu vreau să fiu nevoit să arunc paharele după aia, le-am zis și am pus băutura la loc. Martins azvârli țigara și, Încleștându-și pumnii, veni câțiva pași spre mine: — Nenorocitu’ ăsta are o gură mare, cum are un ovreu nasu’ mare, șuieră el. Dietz rămase pe loc, sprijinit de fereastră, dar când se Întoarse cu fața ochii lui aruncau fulgere: — Îmi pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
idee de ce s-ar putea ascunde? Cine știe, poate că și ea e moartă. Ochii ei clipiră tremurători, ca o ceașcă pe o farfurioară În vagonul-restaurant al unui tren expres. Deschise și Închise gura și se ridică, ținându-și mâinile Încleștate strâns de o parte și de alta a corpului. — Vă rog, spuse ea, cu ochii Începând să-i Înoate În lacrimi. Fratele se desprinse de lângă ușă și veni să se posteze În fața mea, cam ca un arbitru care intervine ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
termina într-o săptămână și acum eram mult mai împăcat sufletește, doar știi ce importantă e pentru ansamblu și pictura din pronaos! Aș mai fi avut nevoie doar de o săptămână de lumină! Și nu mi s-a îngăduit! își încleștează cu putere degetele în brațul meu, Trebuie să terminăm biserica asta, Daniel! și eu îi spun Da! Mulțumesc, Daniel! Când vrei să plec la mănăstire? Cât mai repede, când vrei tu! Duminică trebuie să vină Corina și Alex, iar luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lumea recreată, sfințită prin darul său pe care tot de la Dumnezeu îl are, Îți mulțumesc, Daniel, te-a învățat bine părintele Ioan și glasul tău atât de asemănător la timbru cu al lui, trebuie să mă ajuți! Degetele lui iarăși încleștându-se în brațul meu, Cum, Doamne, cere el ajutor celui tânăr, teafăr fiind, dar neputincios în viață, atât de tremurat călcând pământul, Înțelepciunea unui om, vorbește el, este de a ști să fie cu măsură, din acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
glasul cunoscut ne încremenește pe toți, băieții strânși în cerc în jurul nostru se dau la o parte, lăsându-mă pe mine și pe băiatul imobilizat sub mine în mijlocul dormitorului pe jos, neputincioși în tăcerea de cremene, eliberez fără grabă trupul încleștat de brațul meu și ne ridicăm amândoi vinovați, el cu poza în mână, eu transpirat și înfierbântat de plăcerea vie a jocului, Ce-ai acolo?! se adresează Pedagogul aspru lui Cristian, pe mine ignorându-mă, și băiatul îi întinde tremurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eu îmi plec capul oprindu-mi bărbătește lacrimile, el ar fi știut astăzi cum să-l împace cu sine însuși, pentru mine e atât de greu! Ea se apropie de mine, îmi pune mâna pe umăr și-mi ridică bărbia încleștată de efortul stăvilirii lacrimilor, Dar faci atât de mult, Daniel! Numai prezența ta și l-a schimbat mult, acum trei săptămâni, când tu nu erai încă venit, a fost într-o stare de nedescris, băuse mult, n-a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îmbrățișează cu atâta dragoste încât nu-mi amintesc ca în viața mea vreodată, și mă întoarce cu fața către soare, Copilașul meu! Eu întind mânuțele spre clopoțeii argintii de la gâtul ei, și sunt atât de fericit când reușesc să-mi încleștez degetele pe șiragul lor, ea își dezbumbă una după alta cămeșile îndepărtându-le de la gura mea flămândă, râzând fericită îmi potrivește între buze țâța albă, rotundă ca o lună și care-mi acoperă aproape toată fața, făcând umbră peste ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spre mine, neînțelegătorul, Sufletul tău e în mâinile tale, Theo, dă-i drumul să zboare! Nu te teme de lumina aceea! Ce-mi face părintele Ioan, oare?! Cum a ajuns să-mi umble prin suflet cu atâta ușurință, mâinile mele încleștate pe stinghia de lemn a patului, ca și cum m-aș teme să nu alunec dacă le-aș desprinde, unde mă duc cuvintele lui? Părinte, e scâncetul meu dureros, Am păcătuit, era acolo în fân și mă aștepta, nu merit, Știu, Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
au explodat într-un final când s-a confirmat că redactorul-șef din Statele Unite, Calvin Carter, fusese văzut bântuind ultimul etaj, căutându-i pe oameni. Se pare că abia ajunsese la Londra de la sediul din New York. Se întâmplă. Lisa își încleștă încântată pumnii. Chiar se întâmplă drăcia asta, în sfârșit. Mai târziu, în aceeași zi, a venit și apelul telefonic. Poate Lisa să urce să se întâlnească cu Calvin Carter și cu directorul britanic de marketing, Barry Hollingsworth? Lisa a trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu voia ca el să știe asta. În schimb, a sunat-o pe Clodagh, pe jumătate căutând informații, pe jumătate sperând ca ea să nu aibă de unde să i le ofere. —Ai fost să îl vezi pe Marcus? Și-a încleștat pumnul și s-a rugat ca ea să spună nu. — Da... —Ai fost cu Ted? —Cu siguranță. Asta a adâncit-o pe Ashling și mai mult în starea ei mizerabilă. Nu își putea imagina că Clodagh s-ar atinge de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se simțea ciudat. A luat furtunul din cauciuc de la duș, care fusese primit de la o companie producătoare de șampoane, și a încercat să îl pună la robinet, dar acesta se transformase într-un plastic rigid. —Căcat nefolositor. Maxilarul ei era încleștat. Oare ziua asta putea fi mai rea de atât? — Dă-l încoa’. El s-a aplecat peste ea, și Ashling s-a dat inteligent la o parte din calea lui. Dintr-o mișcare, el a atașat furtunul la robinet. —Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mizerabili atârnau pe talia lui slăbănoagă, fața lui palidă și osoasă era plină de mizerie, iar degetele - de noroi. — Miros urât, recunoscu el, rușinat. Îmi pare rău. Ceva explodă în sufletul ei. O durere, o furie. —Prosoape. Dinții ei erau încleștați în timp ce punea un teanc moale de prosoape în brațele lui. —Șampon, periuță de dinți de rezervă. Aici este mașina de spălat, detergent. Aici aragazul, ibricul, ceai, cafea. Dacă găsești ceva comestibil în frigider, ești bine-venit să mănânci. Apoi a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se întoarse cu spatele. L-am urmărit cum se răsucește pe călcâie, sperând să sară la mine, să facă bancuri sau orice altceva, numai să nu fie supărat, și-apoi, într-un în sfârșit, i-am văzut fața. Mi-am încleștat eu pumnii și am strigat: — Vorbește-mi, fir-ai tu să fii! Suntem parteneri! Am omorât, în pizda mă-sii, patru oameni împreună, iar acum îmi faci chestia asta? Lee se întoarse. Îmi aruncă obișnuitul lui rânjet sfidător, dar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]