1,026 matches
-
traversarea holului spațios, zumzetul aerului condiționat din spatele ușilor s-a Însoțit cu scârțâitul tenișilor ei pe mozaicul lucios al pardoselii. În spatele unei mese În cerc, un gardian moțăia cu capul atârnat ușor pe o parte și cu mâinile pe burtă, Încleștate pe o cărțulie de exerciții. Nu se vedea nimeni altcineva. Sub tavanul boltit, o rândunică singuratică zburătăcea străduindu-se zadarnic să găsească o scăpare. Margaret și-a continuat drumul până la ușa din fundul sălii și a ieșit În căldura de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lor: în lumina lămpilor cu carbid ce se balansau de colo-colo, deveneau din ce în ce mai mici. Pentru mine, care nu făceam decât să ascult, să prind la întâmplare cuvinte și replici, dar încolo rămâneam pasiv și mut, de parcă mi s-ar fi încleștat fălcile, perioadele fără curent erau ore de școală recuperate. În dogoarea constantă din subteran - transpiram și când nu făceam nimic - eu încercam să urmăresc vorbăria în contradictoriu, nu înțelegeam mult, mi se părea prost și așa și eram, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o intensitate mai mare. Mâna nebunului îmi strânge umărul cu putere și ochii lui mă fulgeră dureros. ”Hai, mă... Nu-ți face nimic. Ne pitulăm și el trece peste și se bucură”. Mult aș vrea să merg, dar groaza îmi încleștează fălcile și nu spun nimic. Fug în pod și privesc prin turnulețul de sticlă cum se îndepărtează. Tata îi conduce până la poartă. Mâine o să meargă la ei în vizită. Seara, Amedeo mă ia de mână și alergăm pe o pajiște
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la spate într-un coc sever de balerină. Nasul fin, urechile fine, buzele fine, zâmbetul fin, atât de fin, până când, undeva vizavi de Biserica Armenească, zâmbetul se strepezește într-o linie frântă, mâna cu degete lungi (da, și fine) se încleștează pe brațul meu nu de fiu, ci de frate mai tânăr, cu ochi antrenat să evalueze rapid situația. Tata și David pe partea cealaltă. Mama și David ochi în ochi. Situa ția nu are ieșire. Situația are potențialul unui dezastru
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dat vina pe niște smochine prea coapte, dar nimeni nu putea spune cu siguranță că de-acolo pornise răul. Trupușorul subțire, mistuit de febră, se acoperea de bube de la un ceas la altul. Musa înțepenise în iatacul băiatului, cu mâna încleștată pe mâna mică și fierbinte a lui Abd al-Aziz. Vena stacojie de pe tâmpla lui stângă, din ce în ce mai umflată, părea să pulseze în ritmul inimii copilului. Așa că nimeni nu l-a judecat când s-a repezit spre Tayyib, cu ochii ca două
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sau de moarte. Ultimul cuvânt îl rosti atât de apăsat, încât dinții i se ciocniră cu un sunet sec. ― Mișcă! ― adăugă el. Gosseyn simți un frig îngrozitor cuprinzându-i întregul trup, alunecând dealungul ramificațiilor sistemului nervos O ghiară nevăzută îi încleșta spatele. Aproape fără să-și dea seama, păși înainte. "Gosseyn, când ajungi la firida de lângă ușă, intră înăuntru. Acolo vei fi în siguranță". Tresări ca atins de un bici. Nimeni nu scosese nici o vorbă și totuși cuvintele îi răsunaseră atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
descîntece și puteri hipnotice. I-am adormit și, crezînd că-i vindec, mi i-am pus la picioare. Ah, gînduri blestemate, jocuri de noroc în care mi-am jucat ființa!”-strig și vocea mea răsună straniu în camera pustie. Îmi încleștez pumnii și mă lovesc cu putere pedepsind trupul vinovat, dorind să-l eliberez de condamnarea din interior. În minte mi se perindă lungul șir al celor pe care i-am năpăstuit. „-M-a pedepsit iubirea” -îmi spun-“căci am iubit totul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și printre respi rații înăbușite, gândul Sophiei urlă e prea mult e mult prea mult și mult prea deodată, dar dinții ei nu au de gând să piardă buza de sus a bărbatului în care se topește. Dinții Sophiei stau încleștați în buza lui și molfăie din ea ca și cum ar bea dintr-un izvor tămăduitor. El are mintea anesteziată. Prin creierul lui trec ju mă tăți de cuvinte, jumătăți de silabe, pseudo-sunete care, imediat cum se formează, dispar. Pentru două secunde
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
a fugit prea departe. Revenea mereu, perfidă și sâcâitoare, dându-mi cu tifla, furându-mi somnul și ultimele firimituri de liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții a început să devoreze seva copacilor și plantelor din grădină, care păliră și se veștejiră ca pârjolite de flăcări. Vestea, luând forme și dimensiuni ciudate, se răspândi în împrejurimi, clienții începură să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Nu era de la mine. Mă reped, o ridic și-ntreb (tremuram și mă făcusem tot o apă, deși eram rece ca gheața ― acu' mă mir și eu cum de-am mai putut să articulez un cuvânt, că parcă mi se-ncleștase limba în gură): "De la cine e?" Ea se făcuse roșie ca macul. Mi-a plăcut însă c-a fost sinceră și n-a mai căutat s-o ocolească: "De la... Cornel Ionescu", zice. "Cum așa?" am sărit eu în sus. "Cum
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
gata să adauge cuvântul „bădărănești“, când vizitatorul o Întrerupse: - Ce fel de apucături? Întrebă el. Nu cumva ai vrut să spui bădărănești? - Bărbații ăștia, o fac mereu pe interesanții, replică Mașa, desprinzându-i degetele reci, de culoare sinilie, ce se Încleștaseră pe brațul său. Toți sunt o apă și-un pământ. Cică au intenții curate, dar nici nu ai clipit bine din ochi, că au și pus mâna pe fundul tău. - Greșești aici, Mașenca, zău că greșești, spuse Extraterestrul, luând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
intenția aproape vădită de-a fi luată de mijloc și trasă pe genunchi. De data asta, mâna verde a vizitatorului din alte lumi nu făcu o Încercare de a o apropia pe Mașa de trupul său, ci, dimpotrivă, ea se Încleștă pe farfurie, lăsând fusta și mijlocul plinuț În pace. A doua tentativă din partea Extraterestrului nu mai veni și Mașei Începu să-i pară rău că nu i se așezase pe genunchi atunci când el o prinsese prima dată de mijloc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tatăl ei, În costum maro cu dungi și pălărie de fetru, stând În cerdac, cu ochii ațintiți În gol, babulea Tatiana, Înveșmântată În cele douăsprezece fuste ale ei, zăcând pomădată și rujată În celebra sa cutie de violoncel, cu mâinile Încleștate pe mătănii, bătrânul Darmedont, cu barba colilie revărsată peste piept; apoi chipuri de prieteni, de vecini și nenumărate rubedenii ce se perindaseră cândva prin casa lor. O simțea și acum trebăluind În curte pe babulea, ba scoțând apa din fântână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu un clănțănit de dinți. „Iată unde te poate duce indiscreția”, Își spuse medicul, ștergându-și cu palma umedă transpirația de pe tâmple. De jos râsul se transformă Într-un scrâșnet ce imita scârțâitul cretei pe tabla de sticlă. Noimann Își Încleștă dinții. Timpanele sale aveau oroare de acest sunet. Între timp, scârțâitul de cretă se transformă Într-un hârșâit de ferestrău. Era ca și cum cineva ar fi Încercat să taie o buturugă putredă cu o beschie subțire, extrem de elastică, ce vibra, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vifor În coroana lui, Împrăștiindu-i pe străzi Întreaga flotilă de pistile și stamine pline de polen nu galben, ci fosforescent. Revenindu-și În simțiri, masterandul văzu că femeia-șarpe stătea atârnată de gâtul lui, gata-gata să-l sufoce. Oliver Își Încleștă, la rându-i, cu toată forța degetele de grumazul ei, reușind astfel, În ultimul moment, să se salveze. Când se trezi de-a binelea, femeia zăcea moale, Întinsă În așternutul lui, astfel că Oliver se sperie și o băgă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
patului și a mesei, așezându-se Într-o ecuație necunoscută. Costumele se agitau alături, cuprinse de furnicături. Pantalonii se bâțâiau În aer, tremurând din toate Încheieturile. La mijloc, Învârtindu-se În cerc, se afla rochia Mathildei. Cinicul Își ținea mâinile Încleștate de poalele ei. Penitentul Îl biciuia cu cravașa peste coapse. Sus, jos. Jos, sus. Stânga, dreapta. Înainte, Înapoi. Fără auz, fără vedere. Asemenea unei cârtițe ce ar Înainta printr-o galerie lopătând nu pământ, ci carne vie. O lume otova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
unei fântâni, căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru execuția sa - străjerii intrară În celulă, tânărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mâinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar lumina ce cădea pieziș Îi dezvăluia gâtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerând conversația contelui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu mâinile de gard, bărbatul de dincolo se apropie, lumina din ochii acestuia se prelinge în trupul ei ca o miere, soarele scapătă în noapte și întunecă trupul bărbatului. "Acesta e Dumnezeul Mariei", își spune Sandei în timp ce stă cu mâinile încleștate pe sârma ghimpată și se uită fascinată la arătarea din fața ei. Trăsăturile bărbatului se deslușesc tot mai greu în lumina difuză a amurgului. Stă cu mâinile încleștate pe gardul de sârmă și se gândește la Maria, la zborul ei planat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trupul bărbatului. "Acesta e Dumnezeul Mariei", își spune Sandei în timp ce stă cu mâinile încleștate pe sârma ghimpată și se uită fascinată la arătarea din fața ei. Trăsăturile bărbatului se deslușesc tot mai greu în lumina difuză a amurgului. Stă cu mâinile încleștate pe gardul de sârmă și se gândește la Maria, la zborul ei planat prin pădure, așa trebuie să se fi simțit ea când îl întâlnea pe Dumnezeul ei. Se desprinde într-un târziu, se cufundă în întuneric ajungând fără să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-mă și atrăgându-mă spre ea, cu toată ființa Deci, eu, ca să nu pățesc precum am pățit cu sarmalele și colacii cei mari, ca roata carului, deodată m-am repezit, prinzând pâinea cea mare, cât un sac de făină și încleștându-mă de ea cu amândouă căngile și ca să n-o scap, mi-am înfipt și dinții în ea. Atunci, pâinea dând un țipăt sfâșietor, m-am trezit cu Ali Străilaș în brațele mele, zbătându-se să scape din strânsoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în doi adolescenți... aproape goi! Răsuflările noastre haotice ca niște flăcări își completau perfect ardoarea. În liniștea senină și-n țipetele nopții luna scânteia prin cameră, frângea acoperișuri. Eu fierbeam răscolit, nu mai aveam glas. Ochii săi verzi s-au încleștat în mine, sufletele se-nfiorau, trosneau la fiecare zvâcnitură. Nu mai auzeam decât gâfâielile noastre dezordonate căzute peste amândoi... fremătam, ne volatilizasem! Bluzița ei galbenă, cu un desen de Picasso abstract, dispăruse! Sânii săi minunați mă mângâiau dansând în așteptare
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
pe Endō să meargă vreo zece metri pe strada plină de băltoace și noroi și apoi s-a luat după el și l-a bătut pe umăr. — Endō-san! Endō a rămas mut de uimire la vederea lui Gaston. Și-a încleștat degetele pe umbrelă. I se citea nedumerirea profundă pe chip. Era limpede că ultimul om pe care se aștepta să-l vadă acolo era chiar Gaston. Endō-san! Gaston l-a bătut iar pe umăr, cu un surâs prietenos pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aproape că-mi crăpau cusăturile, aveam limba neagră de la tuș, e și amar, acum m-am mai obișnuit... - Nu-nțeleg... Ce e... Cine ești? Cum ai intrat prin ușa încuiată? Nu e posibil... Am verificat.... Cine... Strâng tare pleoapele, îmi încleștez maxilarele până-mi scrâșnesc dinții, îmi înfig unghiile în podul palmei, mă pișc de câteva ori și aștept să dispară. Dar nu, e tot acolo. - Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Atât știi? Ți s-a blocat acul de patefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de la Sfântu’ Andrei le-a citit și dup-aia a început și el să sape, după semne numai de el știute. Spunea și preuteasa că se zbuciuma în somn, aiura și degeaba-l stropea cu agheasmă, începeau să i se încleșteze dinții, îi ieșea o spumă leșioasă pe buze... Nici n-a mai trăit mult. - Așa o fi, se enervează Mișu, da’ voi, ăștia crescuți cu marxismu’ pe pâine, nu credeți că mai e și altceva în afară de tehnică, atomi și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zvârcoleau șerpuind ca o amibă și formau un Întuneric ce semăna cu cerul fără stele din miezul iernii, gândeam eu. În timpul ăsta, partea inferioară a trupului lui Akemi Începea să fie scuturată de convulsii, și degetele de la picioare i se Încleștau. Cu o mână continuam să-i șterg saliva și cu cealaltă, cu care până atunci Îi mângâiasem cicatricea ca o pată de cerneală, am Început să-i masez degetele de la picioare șoptindu-i: „E În regulă, nu se Întâmplă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]