1,721 matches
-
lambrisată, iar Jack stă la o masă circulară, Împreună cu alte șase persoane, așezate pe scaune. Șase oameni pe care nu i-am mai văzut niciodată, Îmi dau brusc seama. Cu toții au În mână foi de hârtie, iar atmosfera pare destul de Încordată. I-a adunat pe toți aici ca să asiste la concedierea mea ? Ce e ăsta, un fel de training despre cum-se-dau-oamenii-afară ? — Bună, zic, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Dar simt că-mi ard obrajii și știu că arăt probabil destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
avionul e de vină. — Poftim ? Tresar de parcă m-ar fi opărit cineva. Ce vrei să spui ? — Din ziua când te-ai Întors cu avionul din Scoția ești de nerecunoscut. — Ba nu-i adevărat ! — Ba da ! Ești În permanență nervoasă și Încordată... Se așază pe vine lângă mine și Îmi ia mâinile. Emma, mă gândesc că poate Încă mai suferi de pe urma traumei. Ar trebui să mergi la terapeut. — Connor, n-am nevoie de nici un fel de terapie ! Îmi trag mâinile. Dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am să plec acum, spun, cu un tremur În glas. Mă duc. Haide, Jack. Avem treabă. Mă răsucesc pe călcâie, clătinându-mă pe picioare și pornesc Împleticindu-mă ușor pe peluză. Andrenalina Îmi pulsează În vene și sunt atât de Încordată că nici nu știu ce fac, sunt ca un automat. — Ai fost fantastică, Emma, aud glasul lui Jack În urechea mea. Extraordinară ! Absolut... evaluare logistică, adaugă puțin mai tare În clipa În care trecem pe lângă Cyril. — În viața mea n-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la șosea mă uit Înnebunită În stânga și-n dreapta. Apoi Îl văd, un pic mai departe. — Jack, stai. Merge cu pași mari, cu mobilul la ureche și, În clipa În care Îmi aude vocea, se Întoarce spre mine cu chipul Încordat. — Deci de-asta erai atât de interesată să afli ce-i cu Scoția. Nu ! zic oripilată. Nu ! Jack, ascultă-mă un pic, nici unul dintre ei nu știe nimic. Te rog crede-mă, nu știu nimic. Nu le-am spus despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă sforțez să zâmbesc cât de veselă pot. Nu te teme, Lissy. O să fiu bine. Și asta și am de gând, să mă duc acasă. Dar, când ajung afară, Îmi dau seama că nu-mi vine deloc să plec. Sunt Încordată ca un arc. Nu am stare nici să mă duc la petrecere și să fac conversație - dar nici să rămân uitându-mă la cei patru pereți ai dormitorului meu. Nu Încă. În loc de asta, traversez zona cu pietriș, spre sala goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
suport ideea ca Luke să se întoarcă spre mine, să mă privească nu știu cum și să‑mi spună „Rebecca, ne‑am simțit bine împreună, dar...“ Așa că până la urmă nu spun nimic și zâmbesc mult, deși în adâncul sufletului mă simt din ce în ce mai încordată și mai devastată. Când ajungem la mine acasă, vreau să mă întorc spre el și să mă vait „Chiar pleci la New York? E adevărat?“. Însă în loc de asta îi dau un sărut și zic veselă: — Contez pe tine sâmbătă, da? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vă cunoaște mai bine. Sper să vă‑nțelegeți. — Firește c‑o să ne‑nțelegem, zic apăsat. O să fie foarte plăcut. Mă dau jos din pat, mă duc la el și îmi încolăcesc brațele în jurul gâtului lui. Chipul îi e încă destul de încordat și îmi pun mâna pe fruntea lui, pentru a‑i netezi încrețiturile. — Nu‑ți fă griji, Luke. Or să se bată toți să te susțină. O să fie coadă până după colț. Luke are o încercare de zâmbet și îmi sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să afle. Doar n‑o să mă verifice, ce Dumnezeu! N‑o să‑l întrebe pe fiul ei dacă prietena lui îi are inițialele tatuate pe... (Nu sunt în stare să zic „pubis“). Ce naiba! Sau mă‑nșel? Mă opresc și urmează o tăcere încordată, în care nu se aude decât sunetul tânguios al unui nai. Apoi, brusc, cosmeticiana începe să râdă. Mă uit în ochii ei și mă trezesc râzând și eu, la rândul meu, deși ușor isteric. Aveți dreptate, zice cosmeticiana, așezându‑se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ajuta să găsiți exact ceea ce căutați, spune femeia pe un ton plăcut. Vă pot ajuta să vă descoperiți propriul stil, să vă centrați asupra modelelor care vi se potrivesc și vă vor conduce prin labirintul descurajant al modei. Râde ușor încordată și am senzația că a mai pus banda asta de câteva ori azi. — Înțeleg, spun meditativă. Ideea e că... Nu sunt sigură că am nevoie de ghid. Așa că mulțumesc foarte mult, dar... — Acest serviciu este gratuit, zice femeia. Iar astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Știți ceva? Fusta mov de la DKNY ar arăta foarte bine cu bluza pe gât pe care o aveți. Și ați putea să le combinați cu cizmele alea noi de la Stephane Kélian, cu toc ascuțit. Le știți? Le știu, spune Erin încordată. Cele din piele de crocodil și cele din antilopă. Mă uit la ea surprinsă. — Nu, nu acelea. Cele noi. Cu cusătură la spate. Sunt demențiale! De fapt, ar merge foarte bine cu fusta până la genunchi... — Mulțumesc, zice Erin tăioasă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
video. E o veste nemaipomenită. Se duce la minibar, își pune un scotch și îl dă pe gât. Apoi își mai pune unul și ia o înghițitură zdravănă în timp ce eu mă uit la el îngrijorată. Îi observ chipul palid și încordat și cearcănele de sub ochi. — Cum merge treaba... e bine? întreb blând. — Merge, îmi răspunde. Asta‑i tot ce pot să‑ți spun. Se duce la fereastră și se uită pe geam, la profilul strălucitor al Manhattan‑ului conturat la orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ridicând privirea. Dar trebuie să mă uit pe niște acte. Mâine am o ședință importantă, cu toți investitorii. Trebuie să fiu pregătit. — Ești pregătit! îi răspund. Nu trebuie decât să fii relaxat. Dacă lucrezi toată noaptea, mâine o să fii obosit, încordat și deprimat. Mă duc la el, îi iau paharul din mână și încep să‑i masez umerii. Haide, Luke. Chiar ai nevoie să‑ți iei liber în seara asta. Pun pariu că Michael ar fi de acord. Nu? — Mereu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a mă arunca în brațele lui Luke, de a izbucni în lacrimi și de a‑l auzi spunându‑mi că totul e bine. Însă în clipa în care intră, simt că mă strâng în mine de frică. Are o expresie încordată și fixă; pare sculptat în piatră. — Bună, zic într‑un final. Mă... mă întrebam pe unde ești. — Am luat masa cu Michael, spune Luke imediat. După întâlnire. Își scoate haina și o pune cu grijă pe un umeraș, în timp ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Simt că‑mi ard ochii, dar n‑am de gând să plâng în fața lui. Mă cuprinde un val de hotărâre, care crește în clipa în care îmi întorc ochii spre el. — „Endwich - pentru că ne pasă“, zic. Urmează o tăcere lungă, încordată. Apoi, fără să mai zic nimic, deschid ușa și ies. În drum spre casă, mă simt extrem de hotărâtă. Am să‑i arăt eu lui. O să‑i arăt eu lui John Gavin. Și tuturor. Lumii întregi. Am să‑mi plătesc toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
eșarfă Denny and George. — E mai mult decât am dat eu pe ea! îi șoptesc lui Suze. — Ultima ofertă îi aparține persoanei de la telefon. La 150 de lire. O sută și cincizeci de lire, doamnelor și domnilor. Urmează o tăcere încordată și, brusc, îmi dau seama că îmi bag unghiile în carnea palmelor. Două sute, zice fata în roz sfidătoare și cei prezenți își țin respirația. Și spuneți‑i licitatorului anonim, domnișoara Miggy Sloane, că oricât oferă ea, pot să ofer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și sufletul meu au fost locul tău de odihnă. De ce nu terminăm cu afacerea asta înainte să obosesc prea tare? îi cere iubitul. Ea protestează. Mintea mea își are propria-i plăcere și nu pot să forțez nimic. Cu degete încordate, el o apucă de brațe. În timp ce ea se zbate, el o trage deasupra și își croiește drum cu forța înăuntrul ei. Ea tremură, simțindu-se ca alungată din trupul ei. El se mută deasupra. Ea privește totul cu un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
adus că sè mè ocup de el, Angel! Salvarea mea dintotdeauna, îngerul meu, mè strecor nevèzut din încèpere și trec dincolo, aprind lumina și mè reped spre masă cu calculatorul, îl pornesc și, la contactul tactil cu tastatură, nervii mei încordați încep sè se destindè, strigètul meu de disperare cètre virtuală mea soție, Angel, Angel! Are you there? din fericire, ea având cuplat telefonul la calculator, atunci când mè loghez eu la o orè la care nu avem înțelegere îi sunè mobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
soldaților, pijamaua ți-e descheiată și obrazul plin de clăbuc, ras doar pe jumătate, te izbești În goană de pereții cu geamuri lucioase, fumurii, Întunecate. Ești Într-un tgv, Într-un marfar, Într-un intercity și fețele străine te privesc Încordate, tu aleargă, aleargă, aleargă! Uite un compartiment gol, deschide ușa cu o mână sigură, rostește răspicat: — Gli biglietti, prego! Anume ca fețele bănuitoare de pe culoar să creadă că el a intrat În compartimentul gol, chipiul lui fulgeră În golul oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de pe cimentul umed și țiuitul care Îți sfredelește tâmplele, ceafa... Într-o doară, arunci o privire spre blana tânără, roșcată care alunecă peste traverse, peste șine, sub tren, ce bine seamănă câinele ăsta, care Își strânge coada stufoasă peste picioarele Încordate, cu Federigo, câinele tău de acasă! — Fede! Fede! strigi, dar câinele mârâie sub tren și amușină. Ce urmă caută? Nu cumva pe-a ta? Te-ai Întors cu spatele, să nu te recunoască cei doi soldați posaci care stau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de vinilin albastru, cu trei ore Înainte de sosirea avionului. Reușiseră să scape cu viață din toate mașinile, tramvaiele, troleibuzele, autobuzele, care deraiaseră, se Împotmoliseră, se Înzăpeziseră, luaseră foc, și să adauge pensiei, nu prea Îndepărtate, procentul cuvenit din rodul unor Încordate ceasuri de muncă pline de realizări, răspunderi, succese. Așa că, ieșite dintr-un stres și intrate În altul, Își scoseseră călcâiele umflate din pantofi și-și desfăcuseră pe furiș fermoarele, copcile, cordoanele deasupra stomacurilor umflate, arse de hiperaciditatea Îngrijită decenii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe calul său favorit pentru o scurtă plimbare, șuierase printre dinți: „O să am grijă de armean!”. Prințul zâmbi, lăsând fumul să se prelingă la fel de încet ca și ninsoarea. Simți dintr-odată o mare ușurare. Trecuse printr-o lungă perioadă deosebit de încordată, dar, în cele din urmă, obținuse o mică-mare victorie: într-adevăr, reușise să determine acceptul părților pentru mutarea negocierilor de pace de la Giurgiu, din mizera sală de spectacole a unui cabaret de pe malul Dunării, la București. Un foșnet. O vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din plin încărcătura senzuală a acelui gest. Îi amintea de răcoarea pulberii de curcubee, de vibrația mângâietoare a degetelor, de alunecarea luminii și a umbrei peste trupurile goale, de transfigurarea îmbrățișării surprinse în apropierea cascadei din pădure... Obrazul tras, expresia încordată, tresăririle nervoase erau dovezi ale unui imens consum interior. Prințul era cu totul singur între interesele mai multor imperii, într-o lume în care înțelegerile de pace ajungeau repede să motiveze acțiuni de război, într-o Europă din care Napoleon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
privind-o întrebătoare. C-o să-ți fur copiii de lângă tine? N-aș face asta niciodată. N-aș putea nici dac-aș vrea. Tu ești mama lor. Eu sunt doar mama lor vitregă. Tocmai când discuția părea să devină mai puțin încordată, remarca lui Alison a scos-o din nou din minți pe Sofia. Nu ești mama lor vitregă! Tu nu însemni nimic pentru copiii mei. Și așa vor sta lucrurile întotdeauna. Alison a oftat din rărunchi. —Știi ceva? Mi-e milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pistele. Doctorul s-a uitat la ea curios. —Doamnă Rossi, soțul dumneavoastră măcar știe că sunteți aici? Amărâtă, Alison a dat din cap. Îi era imposibil să-și stăpânească lacrimile care începuseră să-i curgă din colțurile ochilor. Se simțea încordată ca un arc. — Da, știe c-am venit aici. Dar nu vrea să dea mostra de spermă. Doctorul s-a aplecat înspre în față. Pe față i se citea o expresie îngrijorată. I-a întins femeii o cutie cu batiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
preferat să fie înghițit de nisipuri decât să fie prins viu, dar nu făcu nici un comentariu. Se mulțumi să dea ordine. — Patru ore de odihnă, spuse, dar după aceea, toată lumea să fie atentă... Noaptea a fost la fel de lungă și la fel de încordată, sub o lună ce încă lumina cu putere pustiul, iar zorii i-au găsit învinși de somn și de oboseală, cu ochii înroșiți de cât scrutaseră întunericul și nervii distruși din cauza tensiunii. Când se apropiară din nou de salină, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]