4,058 matches
-
Te-am recunoscut !" Dar vocea continuă : "Hei, am zis doar că mă joc și eu cu voi: întâi prindeți-mă, pe urmă vedeți dacă mă recunoașteți, pe urmă vorbim și... mai vedem noi." Îmbufnați, copiii alergară, de voie, de nevoie, încotro auziseră vocea. Ba chiar l-au și prins, ca și cum nici nu s-ar fi ostenit să se mai ascundă. "A, e simplu ! Ia să vedem! Așaaaaaa..." spuse primul și întinse mâna să-i atingă hainele. Dar în loc de postavul aspru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sângele Altei Cruci. Câteva luni mai târziu, a venit o scrisoare. Fusese trimisă de fratele meu, cu câteva zile înainte de a fi omorât. Nu avea decât câteva cuvinte : "Adevăr, adevăr îți spun: trebuie să vă nașteți din nou. Vântul suflă încotro vrea și tu îi auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. La fel se întâmplă cu oricine e născut din Duh". Le auzisem de atâtea ori spuse de bunicul meu, spuse de fratele meu... Cine știe, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de fratele meu, cu câteva zile înainte de a fi omorât. Nu avea decât câteva cuvinte : "Adevăr, adevăr îți spun: trebuie să vă nașteți din nou. Vântul suflă încotro vrea și tu îi auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. La fel se întâmplă cu oricine e născut din Duh". Le auzisem de atâtea ori spuse de bunicul meu, spuse de fratele meu... Cine știe, poate de asta în familia noastră întotdeauna cineva se face preot, cineva pleacă, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de asta am venit. Din câte știu, omul ăsta n-a făcut nimic rău. Și e atâta de sărac, că n-are nici unde-și pune capul să se odihnească. Cu ce să plătească judecata ?! Ai lui au plecat care-ncotro. E sărac și singur. Și e frig. Măcar atunci erau animalele, să-l încălzească. Dac-o fi și-o fi, m-oi duce eu lângă el. Să nu fie singur. Am adus înapoi darul pe care bărbatul acela mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tot ce viețuiește pe pământ se pot înțelege unii cu alții. Ce să vă mai spun ? Pe moșul meu așa-l chema, Mițosul, era voinic și frumos și niciodată nu mușcase pe nimeni doar lătra și cei răi fugeau care-ncotro. Asta mi-a povestit el mai demult. ...Parcă nu v-aș spune ce s-a întâmplat după aia, e târziu, dar... cine știe dacă la anul... Ei bine, moșul meu trăiește ! Uite-l acolo ! Uneori, își întinde labele din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o mare de sânge și bucatele prinseseră gust de sânge... Parfumul de nard umpluse încăperea, dar, odată cu el, groaza se strecura cu degete de gheață... ca răsuflarea unui mormânt rece care se deschide... De asta au plecat și oaspeții, care încotro. El S-a ridicat fără un cuvânt, s-au ridicat și cei care-L însoțeau... S-a uitat la mine, la soră-mea, la frate-miu, a luat de jos un ciob de alabastru și l-a așezat în palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum te mângâia mama când erai mic? Așa era glasul Lui: fiecare cuvânt te mângâia, îți dădea apă când erai însetat și-ți ținea de foame când erai flămând... eu plângeam toată vremea... tata mă ducea de mână... nu știam încotro mergeam, dar simțeam o mulțime de oameni în jur... când mi-a spus să stau jos, el începuse deja să vorbească: "Fericiți cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor..." Uite, vezi am auzit multe de la El atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să te ții nenorocire : dacă ar cădea El cu toate alea în spate, din cauza Jugului care se face tot mai greu, înseamnă că poverile s-ar risipi... Înainte, fiecare avea povara lui, dar acuma, dacă El cade, se împrăștie care-ncotro... pe unul vin mai multe, pe altul nimic, altul scapă cu cine știe ce greutate mică... sau, și mai rău : noi suntem frații Lui, așa spune bătrânul înseamnă că pe noi cad poverile celorlalți, doar de asta a spus să luăm asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
i-am spus. Ce face El, fratele nostru, adică Iisus, cu poverile pe care le adună în spate: dacă tot adună și tot adună și adună, ori o să le scape pe jos, ori cade El și poverile se-mprăștie care-ncotro și atunci o să fie și mai greu decât era înainte nu pentru toți, ci pentru noi, ăștia, care suntem în jug cu El... Știi, mi-e frică: m-am deprins cu necazurile mele, așa cum sunt ele, dar ce mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Înseamnă că puteam să mor aseară și nu ajungeam în grădină! Chiar nimic ?... îmi zise surâzând. Ia adu-ți aminte de băiatul acela al unei femei străine, prietenul vostru de joacă, atunci când a leșinat de căldură: toți au fugit care-ncotro. Numai tu ai venit într-un suflet la mine. N-aveai decât vreo patru-cinci ani, nici nu mai puteai vorbi : doar arătai spre umbrarul de pe mal, urlai, strigai, te agățaseși de genunchiul meu și mă trăgeai, mă zgâriai, mă împingeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
între palme, pe verticală, ca o lipie). Sunet de fond : zgomotul valurilor. Apare un băiețel, de 6-7 ani, îmbrăcat în alb...cam murdar (pantaloni lungi și o tunică), și înaintează cu fereală spre fundalul scenei. Mama : Hai, vino la lumină ! Încotro ? Unde crezi că te ascunzi? Te-am căutat, te-am tot strigat în cele din urmă am renunțat: mă gândeam eu că ți s-o face foame și vii tu acasă ! Pe unde mi-ai umblat toată ziua?! Băiatul: (ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
le povestim și copiilor despre trecerea noastră prin Iad... Se spune că orice necaz trăit În viață Îl uiți abia după ce l-ai povestit și altora... Altfel răul te urmează pas cu pas, ca un câine credincios”... ― Sărut mâna, Lia! Încotro la ora asta, pe așa o ninsoare? A tresărit. În față avea un bărbat cu o mustață cât doi hulubi, care purta omătul căzut cu dărnicie... De sub marginea cușmei mițoase Îi zâmbeau doi ochi cunoscuți. ― Ce faci, Petrică? Eu mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
privirea intensă, iscoditoare, și auzul ca o coardă Întinsă la maximum... Întrebarea Îi flutura pe buze: “cine a fost <mâna a douaă, tati?” ― Și, cum spuneam, “mâna a doua” - n-o să-ți vină să crezi, dar n-ai să ai Încotro - “mâna a doua” a fost... Dar mai bine... privește În spatele tău. Ca hipnotizată, Lia a răspuns Îndemnului lui Nicu și a Întors capul... În fața ei, cu ochii plecați și geană umedă, ședea... Despina. ― Cuuum? Tu, scumpa mamii? Tu ai avut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să am această Întrevedere cu securistul, care nu este altceva decât una dintre creațiile <bolșăviciloră - cum le spune tata Toader?” “Dumnezeu nu are nici o putere asupra acestor creaturi cu nume de instructor, secretar de partid ori securist... Așa că nu ai Încotro și astăzi trebuie să te prezinți În fața lui Zdup, cel care, atunci când ai venit În Iași și ai avut „onoarea” să stai de vorbă cu el, era doar maior. Acum cine știe ce grad o fi având?” - l-a dădăcit gândul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru bunăvoință. ― După vizită, puteți reveni... Noi vom avea grijă ca totul să fie bine... ― Voi veni la prânz. Am să mă gândesc ce bunătăți Abia a ieșit pe poarta Maternității și a pornit glonț. Mergea cu privirea În pământ... Încotro? Nici el nu știa unde... Cred că ar fi bine ca, până la ora prânzului, să te ascunzi În parcul Copoului, unde să-ți poți trăi fericirea de proaspăt tată și să meditezi asupra Întâlnirii de mâine cu...” - i a sugerat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gândesc bine unde se afla fiecare lucru. Altfel... Maria mă va Întreba de ce am răscolit casa? La noapte, știu că voi avea de lucru”... A ieșit În stradă. Soarele ce Îl privea de la chindie l-a făcut să se Întrebe... „Încotro s-o iau? Spre Maternitate sau spre profesor?” După o scurtă ezitare, i-a venit În ajutor gândul de veghe: „Cred că o discuție cu profesorul Îți va limpezi mintea și te vei liniști. Prin urmare, direcția spital, <Înainte, marș
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În bordei, nu-mi venea să cred. Era o ordine ca În cazarmă... „Uite, acela-i culcușul tău. Ai grijă cum Îl Întreții! Și acum, stingerea!” - au fost ultimele cuvinte Înainte de a se băga În așternut... Eu n-am avut Încotro și, vrând-nevrând, i-am urmat sfatul... Nici nu s-au ivit zorii, că plantonul ne-a trezit, cu ordin să ne prezentăm la căpitan... Și, cum spuneam. Până să fiu eu gata, camaradul meu, care ajungea cu vârful capului În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Hai, copii, să vedem cum o scoatem la capăt”... Și o scoteam... Așa că tu, ca unul ce ai fost Învățăcelul lui, trebuie s-o scoți la capăt. Chiar și cu un oftat, dragă frate. ― Apăi, cum văd eu, n-am Încotro și trebuie s-o iau de coadă... Cred că tu, Petrache, Îți aduci bine aminte că la plecarea În misiune - mai ales la vreme friguroasă - nu uitam să luăm la noi rația de rom. Ei spuneau că trebuie s-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
eu ca tata Toader. M-am trezit În față Întrebării: De unde să Încep povestea? Știu și răspunsul lui Petrică: „Începe-o cu Începutul”. Cum se vede treaba, sau mai degrabă cum caută privirile dumneavoastră către mine, n-am să am Încotro. Am s-o Încep de acolo unde se află capătul Întâmplării despre care dorește Petrică să povestesc. ― Taman asta așteptăm, Nicule! ― Apoi cred că nu sunt nici primul și nici ultimul medic mobilizat pe front În timpul războiului. Eu Însă, spre deosebire de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nimeni. Ei. Acolo trebuie să ai ochii În patru, să nu dea peste tine cel ce verifică roțile și alte instalații ale vagoanelor... Da’ Îl auzi de departe pe nenea mecanicul cum ciocănește... Trebuie să mă lămuresc Însă când și Încotro pleacă garniturile cu bușteni”. Acum mă chinuia o Întrebare: „Cum Îi spun colegului meu planurile mele? Dacă nu pricepe sau pur și simplu nu este de acord? Să pleci de unul singur, este o Încercare nebunească. Dar”... Așa Îmi zbârnâiau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să ne ascundem. Cât ai bate din palme, ne-am urcat În el. Era un loc de unde vedeam orice mișcare... ― Uite, colo, se fac manevre pentru Întregirea unei garnituri de marfă. Multe vagoane sunt Încărcate cu cherestea. Întrebarea e, spre Încotro? - a remarcat Drâmbă. ― Să așteptăm până i se agață locomotiva. Și atunci... Târziu, spre miezul nopții, o altă locomotivă s-a așezat În capul dinspre apus al garniturii. ― Aista-i al nostru, Costache - a sărit bucuros Drâmbă. Ne-am furișat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prin Colibași, în casa căruia dormise peste noapte. De Culae al Caloienilor însă nici urmă. Mituș povestise că, după ce cutreieraseră împreună toată ziua pe izlaz, trecând dincolo de Sabar, se rătăciseră și în cele din urmă se pierduseră unul de altul. Încotro o apucase Culae nu putuse da vreo lămurire, dar el nimerise seara târziu la Colibași, flămând, speriat și frânt de oboseală... Hm, se vede treaba că băiatul lui Mitică o fi ajuns la Argeș și s-o fi rătăcit pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
țiglele de la acoperișurile unor case. Ei, nepoate, până aicea te-am adus eu, îi vorbi el. De-aici încolo o să găsești tu drumul și singur... Uite, s-o ții așa drept înainte!... Culae se urni din loc și-o apucă încotro îi arătase badea Petre. Când trecu dincolo de podeț, se auziră cântând cocoșii în satul din apropiere. Atunci el se gândi că se despărțise de căruțaș într-un mod nu tocmai cuviincios, că ar fi trebuit să-i mulțumească și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
seama că lucra în ascuns de partea dușmanilor regimului. Așa că l-am șters de pe lista tovarășilor noștri de drum!... I-am făcut vânt!... Așa e-n politică, tovarășe!... Ca să treci puntea te faci frate și cu dracul, că n-ai încotro! conchise secretarul general, nu atât în chip de justificare, cât în virtutea unei convingeri adânc înrădăcinate în mintea sa. Permiteți-mi să nu împărtășesc această părere, spuse Nando. Eu am venit la dumneavoastră ca să vă prezint un caz foarte serios, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care îți cam dădea fiori și îți cam făcea părul măciucă: zăpada răscolită și tăvălită, cu bălți de sânge și urme de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și fălcos, care stătea să plesnească în mantaua lui cu guler de blană, uitându-se lung și bănuitor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]