2,617 matches
-
s-acopere pământul cu un val halucinant. Când la țărmuri acostează vânătorii de comori Uragane ucigașe scăpate din închisori Aleargă înnebunite pe-ntinderi de-așezământ Distrugând totul în cale pe ocean și pe pământ VALURI ȘI GÂNDURI Visurile vieții au încremenit Gânduri efemere au înnebunit Țipă în neștire pasărea albastră Refuzând exilul și viața sihastră. Trezite în noapte, în veac aberant, Amintiri bizare revin din neant Încercând grăbite să-și găsească locul În vâltoarea vremii ce-și cată sorocul Valuri de
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
de eroi râșnește continuu mărunt istorie prăfuită ținută ascunsă pe etajera din colț printre afișe lozinci papagali împăiați ce încă se moțesc rânjesc către oglindă apoi își zic fazani trecut uitat prezent îngălbenit tu țară mireasă timidă cu nuntași indeciși încremeniți la poza de grup iz de mucegai sepia trepte tocite vieți risipite talcioc totul de vanzare e ieftini poftiți de luați. Referință Bibliografică: În râșnița vremii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017
ÎN RÂȘNIȚA VREMII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362894_a_364223]
-
drumul sacru ce nu-l pot măsura Prin mii de ani lumină ca s-ajungă în veșnicia Ta Aici i-ai vrut Tu Prea Bunule ce te gândești la toate Acoperiți de-un strat prin care nici gândul nu străbate Încremeniți în lacrimi, aliniați adânc în țintirim În libertatea de la ei, nicicum nu-i timp să ni-i amintim Când soarele metalic sfidează termometrul și țara În gestul său năpraznic se răzvrătește incertă vara Căci azi urmași în generația de blugi
DIN SATUL MEU AMORF de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362950_a_364279]
-
mult zgomot și zbenguieli din partea Mirunei, care își mișca ritmat picioarele și fundulețul. „Suntem nebuni! Suntem nebuni!” striga, ținând să stea mereu în “opoziție” până când, din nou, a luat foc “praful de pușcă”, producând explozia “bombei” în cele două corpuri. Încremenisem într-o lungă și dureroasă sărutare pentru mine și, într-un târziu, ne-am dat drumul la mâini și ne-am desprins unul de altul, avântându-ne într-o întrecere de înot în jurul bărcii. Obosită, dar pe deplin satisfăcută, Miruna
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
nu ne servește nimeni ? Se lăsă preț de o clipă o liniște ciudată între comeseni, dar unul din cei de față se ridică și începu să se scalde în proprile cuvinte ce-l amețeau vizibil pe măsură ce se eliberau din gura încremenită de vremi și dură în consistență. Când saturația ajunse la maxim își făcu loc brusc, un altul ce se ridică și se răsti: - Taci, că mă doare capul de toate tâmpeniile ce le scoți pe gură și peste toate, mi-
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
fi riscat în orice clipă să se frângă fără de sprijin, cu privirile ațintite pe paharele din față sau fixate pe smartpfone-uri, își mai ridicau din când în când molatec pleoapele, aruncând câte o privire absentă trecătorilor. Păreau a fi rămas încremeniți în așteptarea unui eveniment ce uită să se mai întâmple. Înfruntând zăduful zilei, pe trotuare continua să se scurgă șuvoiul de oameni. Cu multe spinări încovoiate, mulți pași șovăielnici și călcături legănate, greoaie. Cu toate acestea, nimeni nu părea să
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
se pregătiră două camere lângă Biserica Sfântul Ioan, lângă fântâna cu apă rece de vizavi. Câteva zile stătu singură în cerdac în haine de doliu. Apoi a început să se plimbe prin codrii Filioarei, acum fugea de lume și rămânea încremenită cu gândurile rătăcite. Îi veneau în minte ca un laitmotiv versurile lui pe tema morții și acum versifica și ea pe aceeași temă: ,,O moarte vin de treci Pe inima-mi pustie... și curmă-a mele gânduri S-aud cum
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
împrăștia să-i atace. Noi copii ne jucam prin nămeți ne ținând cont de viscolul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. Când l-am văzut în capătul străzii am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă mai mare ca el, să ajungă pe o asemenea vreme și așa distanță până acasă? Vremuri, vremuri, parcurse cu clipa, cu
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
sculptate. Într-un ritm ritualic participanții au deschis manuscrisele. Acolo se aflau activitățile și traseul vieții sale. În mijlocul mesei trona o casetă neagră. Nu știa ce-i în interior. - Acolo se află soluția! a vorbit Liderul, citindu-i gândul . A încremenit, frica îi intra în oase ca un vânt tăios de iarnă. - Bea! i-a poruncit vocea venită parcă din subteranele pământului. Oare de unde apăruse cupa aurie? El nu o observase așa cum nu știa cine i-a desfăcut eșarfa ce-i
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
Valdescu făcură cale întoarsă. La coborâre era mai dificil, dar cu chiu, cu vai, ajunseră la cascadă. Sub torentul de apă Mihai se opri din nou câteva clipe. Ca din pământ se porni un huruit și muntele se zgâlțâi. Mihai încremeni. Preda îl prinde de braț și-l smucește de sub cascadă. Se declanșă o avalanșă de pietre chiar prin fața lor. Deodată aud o huruitură asurzitoare și o stâncă imensă se prăbușește în cascadă. Valea vuiește în ecouri, brazii par că vor
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
unde cenușii și agitate Când fericirea își stingea lumină , Trasata de cercurile grii . Trebuia să purtăm grijă ramelor Ce ne-au încadrat în același pătrat ... Fără să ne clătinam frunțile răvășite În privirile albe, cu genele uzate de lacrimi . A încremenit între noi germinația pietrelor Când am împrăștiat amintirea rămasă ... La orizontul dintre bine și rău ,ascunsă În locul unde-am încrestat trecutul cu uitări. Sting văpaia ce-ngana oda iubirii Să te dăruiesc umbrelor ce te vor uză ... Că pe-o
PRIN NISIPURI AMARE SI UITARI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362535_a_363864]
-
același ecou, Numai rătăcim demult pe-aceeasi cale , Străini suntem în timpul prezent și nou . Se zbate-n fiecare sunet o aripă învinsă Acolo unde cântecul arde mocnit ... Și te-asteptam cu privirea stinsa În clipa , ce-n uitări te-a încremenit. gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Se zbate-n fiecare sunet o aripă învinsă / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2193, Anul VII, 01 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SE ZBATE-N FIECARE SUNET O ARIPA INVINSA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362534_a_363863]
-
Acasa > Strofe > Timp > ÎNCREMENIT Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului De pe-acest pisc pe care-am nimerit nu mai cutez să risc un pas greșit. Mai sus n-am cum să urc ne-naripat, în
ÎNCREMENIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361049_a_362378]
-
n-am cum să urc ne-naripat, în jos nu-i niciun drum ca să-l străbat. Numai căzând și sfâșiat de stânci mă mai văd străbătând văile-adânci. Dar nu-ndrăznesc în neștiut să sar și să devin firesc un nou Icar. Încremenit într-un frământ enorm mă zbat necontenit să nu adorm. Doar de senin să fiu mereu atras în tot acest puțin ce-a mai rămas. A. C. Referință Bibliografică: Încremenit / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2090, Anul VI
ÎNCREMENIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361049_a_362378]
-
de stîncă e ca o stea la roata Carului Mare. Trezește-mă în grație, în lumea dinafara înlăuntrului ploii roditoare, pasărea nocturnă cu umbra adîncită în blana verde a pămîntului numără pietrele din cerc ce se roagă la soare pînă încremenește umbra.” Dacă ne imaginăm că psihicul subliminal gîndește prin intermediul simbolurilor arhetipale, deducem că zeii își au sălașul în inconștient, acolo unde s-a derulat totul cu viteza luminii, dar noi nu mai ținem minte decît versurile, adică incantația magică - comenta
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
S‑a așezat comod, plin de importanță, pe scaunul împins politicos de Gabriel. Am venit cu necazu’ băiatului ăstuia ăl mare, făcând o pauză pentru a le da un plus de greutate, în timp ce își plimba privirea pe fețele lor care încremeniseră la auzul celor spuse. Mă gândesc eu că n‑o să vă bucurați, dar trebuie să‑mi fac datoria. Așa e rânduiala când ajung copiii flăcăi, fraților. - Dar ce necaz, omule, spune odată! S‑a oțărât Vasile spre el cu mâna
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
Arome suave în note incitante dezvăluie acorduri solare, delicate, o armonie între note disparate. Este lumina de pe un alt tărâm, dar este și caldură, și visare, și nostalgie. O lumină patinată pare a încifra magia fericirii. Cu delicatețe ne cuprinde, încremenind în timp sentimente și gesturi irepetabile care ne-au aparținut într-un timp și care ne vor aparține pentru eternitate. Mereu se vor căuta la vederea unui zâmbet răsfrânt, un dans mut în care au intrat de dincolo de timp. Legați
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
ocazie, de cînd pînă cînd ... Intru în casă și dau radioul mai tare. Mă izolez de lumea de afară. Muzica mă ajută să mă concentrez. Mă tot gîndesc la Magdalena. Cînd am auzit-o pentru prima oară cîntînd Wagner, am încremenit. Ce forță, ce voce de soprană ... eram puști, nu aveam nici șaptesprezece ani, dar eram pasionat de operă. Ani de zile, seară de seară, m-am dus la Opera Romînă, de pe la șase ani. Unchiul meu, fratele mamei mele, Stănică, lucra
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
ea nu mai era, plecase pe undeva, la București, la firmă, habar nu aveam, eu mă duceam la Bacău, aveam treabă. Una dintre fetele care făceau curat cobora pe scară cu două plase pline cu sticle goale de Whiski. Am încremenit: Ce sînt alea? am întrebat-o pe fată. Niște sticle. Doamna mi-a spus să le arunc după ce plecați dumneavoastră. După cîteva zile, am întrebat-o de sticle. Cine bea whiski la noi în casă, femeie? Cum cine? Prietena lui
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
eminența cenușie a științei finanțiste românești din perioada interbelică. Poate de la botez să ne vină mândria de-a fi rucăreni. Că n-am fost oricine și nici preș în spiritualitatea și știința românească. Judecând lucrurile post-factum, gestul, diligențele au rămas încremenite în proiect. Adică pe hârtie, sau nici măcar!?... ( informații preluate, adăugite, culese, re(consemnate) și în parte actualizate de George Nicolae-PODIȘOR ) Referință Bibliografică: Satul meu în timpurile din urmă, cu bune și rele !... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SATUL MEU ÎN TIMPURILE DIN URMĂ, CU BUNE ŞI RELE !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360848_a_362177]
-
ei ca umbra unui nor? Parc ' o aud strigându-mă pe nume Și-așa mă simt de singur și stingher Precum atunci când a plecat din lume Să-și odihnească sufletul în cer! Nici în ceasornic timpul nu mai bate, A încremenit acolo sus în cui, Camera ei cu lacrimile toate Parcă mi-e teamă încă s-o descui... Nu pot să uit și n-o să uit vreodată Blândul chip din urmă când s-a dus, Acum eu știu că nu e
NU POT SĂ UIT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364135_a_365464]
-
șoprului. Într-o mână avea oala cu lapte, în cealaltă sacoșa. Glasul bărbatului o atrăsese în șopronul din spate iar pe fața ei se citea mirarea. - Da ce numeri acolo de se aude la trei poște, înteabă ea răstit. Șerban încremenise. Sacul, încă nelegat la capăt alunecă ușor din mâinile lui, iar boabele se risipiră la picioare. Își îndreptă fața schimonosită de frică spre ușa șopronului. - No, da ce te-ai spăriat așe‘. Parcă ai văzut pă Necuratu‘. Uite, s-o
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
ne schimbăm și noi, dar și locurile, civilizația merge înainte, nu are regrete, nici nostalgii... Auzii șuieratul trenului, semn că intra pe Pod, tocmai când mă aflam angajată în traversare. Cu iuțeala fulgerului , trenul luă în stăpânire Podul, iar eu încremenii dedesupt în stradă, incapabilă să mai percep altceva decat țăcanitul ucigător al roților, sus, deasupra mea. Veneau mașini din toate direcțiile, eu îmi pierdusem suflul, picioarele mi se îngreunaseră , un vârtej cenușiu, în care intrasem, îmi întuneca privirea. Îmi trecu
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > ELISABETA IOSIF UN PRINȚ LA HANUL LUI MANUC Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 945 din 02 august 2013 Toate Articolele Autorului ELISABETA IOSIF Un prinț la Hanul lui Manuc Când unii rămân încremeniți în iarna istoriei, nu mai văd haina primăvăratică a prezentului. Dacă ieșim pe stradă o redescoperim și în unele zone ale Bucureștiului. Din când în când, privind calm, putem descifra miracolele ce apar uneori brusc, după colțul unei clădiri sau
ELISABETA IOSIF UN PRINŢ LA HANUL LUI MANUC de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364198_a_365527]
-
valoare în veacul trecut, obscur în multe privințe. Am avut și am pierdut printre atâtea bunuri, pe unul dintre cei mai pupulari artiști români din toate timpurile, Gică Petrescu. Ca nimeni atul, el a petrecut cântecul de petrecere prin anii încremeniți în jalea unei Românii plânsă și atunci, plânsă și azi, plânsă până nimeni nu mai știe când...! Cântece, o comoară de cântece de petrecere îndeosebi, rămase pe vechile discuri de vinilin de la Gică Petrescu au fost uitate! Dacă ele n-
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]