1,207 matches
-
vireze - un viraj scurt spre stânga, atât cât ar fi putut face o camionetă ușoară, în viteză mare. Înaintă de-a lungul urmelor de derapaj, cu capul în jos, căutând ceva. Cu cascada ei de păr morcoviu atârnând în aerul încremenit, pe fundalul cerului cenușiu și tulbure ca apa din cadă, ar fi putut fi foarte bine o imigrantă din Boemia, lucrătoare la o fermă, care curăța miriștea de paie. Se învârtea ca un animal rănit, înfiorându-se pe măsură ce accidentul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mi închipui că știu despre conștiință se risipește în aer. Conversația își schimbă direcția; Weber avu dificultăți în a o urma. Întrebă cum era vremea în Chickadee Way, cum arăta locul. —Conscience Bay arăta superb, Bărbate. Ca sticla. Ca timpul încremenit. Îmi închipui, spuse el. Acul ar fi țâșnit în sus. Lucră până târziu, revizuindu-și notițele. O răcoare umedă de iunie, care sfida tot ceea ce știa el despre prerie, îmbiba încăperea. Nu găsi nici o metodă de a închide aerul condiționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prea răsunător pentru cât sunt de mici. Un sunet pe care și-l aduce aminte de dinainte de a-l auzi. El și femeia se ghemuiesc la pământ. Șira spinării îi zbârnâie de frig. Un al doilea firicel plutește în aerul încremenit. Apoi încă unul. Fibrele de păsări se prind și se îmbină- o țesătură destrămată care se țese la loc. Din toate punctele cardinale apar fire, iar cerul purpuriu e săgetat de vinișoare negre. Aripile se îngrămădesc și se împletesc, alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
punct de control aflat la nord de un oraș care ar putea fi sau nu sub ocupație. Șoferul gesticulează, cerând ajutor. Patru soldați fac greșeala să se apropie. Deși e a șasea oară când se întâmplă același lucru, Weber așteaptă încremenit, căci a șaptea oară deznodământul ar putea fi altul. Din nou în aer, târându-se înapoi spre est pe ruta piezișă de zbor, devine transparent, mai subțire decât pelicula. O voce spune: Vă rugăm să nu vă plimbați prin cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și mai măreață decît cele mai mărețe turnuri Înălțate de om, mai trainică decît oțelul și piatra. Iar apoi Întruchipările morții s-au trezit și-au Început să-i dea tîrcoale și nu mai puteam s-o văd acum decît Încremenită și Încătușată de-o putere infamă și arogantă, care nu putea fi Înfruntată și Învinsă de nici o ființă omenească, iar eu nu puteam face nimic altceva decît să-mi zdrobesc viața și creierii de asfalt, cum făcuse omul acela, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
foarte bine cum stau lucrurile - șoptește el, atingîndu-ți brațul pe furiș cu degetele sale bolnăvicioase. N-am vrut să vă supăr... dar slujba Îmi cere să fiu prudent. Într-adevăr, acesta este glasul, acesta este omul, la fel de neîndoielnic ca și cum gura Încremenită s-ar fi mișcat, limba Înțepenită ni s-ar fi adresat cu aceste vorbe. Ședea acolo, purtînd Încă pe față culoarea ștearsă a Întregii sale vieți, care, sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și În ale noastre, răsună vuietul mulțimilor uitate, În mintea lor sînt Întipărite mii de imagini ale timpului trecut și deodată, prin fața ochilor lor gata să se stingă, trece pentru o clipă imaginea dureroasă și amară a unei amintiri șterse, Încremenite, iluminate de strălucirea morții: Înfiorarea unei frunze pe un ram, scrîșnetul unei roți lîngă bordură, vuietul Îndepărtat, tot mai stins, al unui tren pe șine. Garfield, Hayes și Harrison erau din Ohio; Însă numai numele lui Garfield căpătase strălucire prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
veșnic, În liniștea orășelelor, cu acea foame devoratoare, acea pasiune sălbatică, acea dorință nemărginită pe care au simțit-o În Întuneric tinerii acestui pămînt? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, așa cum am așteptat și noi, cu buzele Încremenite, cu inima bătînd, cu trupul străbătut de teamă, Încîntare, bucurie și groază, pe cînd stăteau pe o stradă liniștită, În fața unei case mîndre, păcătoase, luxoase, luminate... Învăluite În mister, singurătate și certitudine? Și pe cînd auzeau zgomotul copitelor și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
necunoscute, și dimineți, și un oraș strălucitor. Curînd, curînd, curînd! Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes, acești tineri aprigi și entuziaști, care au așteptat acolo, așa cum am așteptat și noi, pe străduța tăcută și pustie, cu buze tremurătoare, cu mîini Încremenite, cu trupul Înfiorat de teamă, de bucurie sălbatică, de visuri sfîșietoare... oare ei n-au simțit ceea ce am simțit și noi cînd au auzit În noapte șuieratul de plecare al trenului, vuietul roților mari pe malul rîului? Oare n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
banii și un profit de sută la sută de pus la ciorap. — Bun, zice Jim, asta-i pricina: am eu dreptul să iau cele trei sute de dolari pe care mi le oferă omul? — Dacă ai dreptul? Întreabă Joe privindu-l Încremenit. Ce tot spui? Bine-nțeles că ai dreptul. Doar e catîrul tău, nu? — Ei, spune Jim cu un aer de cunoscător, păi tocmai asta-i pricina. Este al meu sau nu? — Doar ai zis că l-ai cumpărat și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
avea fața ca de piatră, Înțelegi. „Ei, și ce mai face? Cum o mai duce?“ Sigur că voiam să aflu, Îți dai seama. Voiam să aflu ce mai e nou. „Ascultă“ - zice tatăl tău - „cum vine asta?“ - și mă privea Încremenit. „Știi că n-a făcut altceva decît să vorbească tot timpul de tine? Știi ce“ - zice - „eu cred că nătărăul acela bătrîn te iubește, pe cinstea mea.“ Ei, eu n-am zis nimic, n-am vrut să-l necăjesc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i toată povestea, chiar așa s-au petrecut toate. „Doi... doi“ spunea primul glas și „douăzeci... douăzeci“ - spunea celălalt. Acum ți-am spus tot. „Ce părere ai?“ l-am Întrebat pe domnul Grant. „Acum Înțelegi, nu-i așa?“ A rămas Încremenit. „Dacă stai să te gîndești e cam ciudat, zău că da!“ - a zis. Ei, Doamne, dar ce se-aude din port, măi băiete? Cum? Ce spui? Un vapor!... De-acum se apropie luna lui april și-o să trebuiască să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și acasă, cît mai repede posibil. În panică, nu a mai ținut seama de trafic. Am simțit căldura aspră a pietruielii în tălpile goale și am auzit clopoțelul furios al tramvaiului. Vagoanele s-au șters de noi. Mama a rămas încremenită, suspinînd și tremurînd, după care și-a venit în fire. Pe refugiu, mi-a pus șosetele și pantofii. Probabil a aruncat o privire îngrijorată în direcția depoului de tramvaie, o privire implorînd iertare, pentru că acolo se afla tatăl meu. Cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și a cuprinde apa cu un scrîșnet neauzit, divizîndu-se, reflectîndu-se, duplicîndu-se, împrăștiindu-se ca un foc sălbatic în toate variațiile pe care le îngăduie matematica, în toate colțurile volumului de apă, care îngheață într-o structură minunată, o grimasă amorțită, încremenită. Un val în mișcare îngheață spuma și bulele de aur deopotrivă. Dar chiar înainte de a se întîmpla asta, îmi imaginez că există o clipă de liniște în apa care se ridică. Liniștea de dinainte de a se opri totul. În felul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Achile nu poate învinge broasca țestoasă, iar săgeata nu se va înfige nicicînd în ochiul taurului, oricît de repede s-ar deplasa, pentru că trebuie să parcurgă jumătate, o jumătate din ce în ce mai mică din distanța rămasă. Este el în mișcare sau stă încremenit? Așa este percepută ultima bătaie înainte de finiș; ca și cum această ultimă bătaie nu va veni niciodată. Ca și cum n-ar mai exista nici o deosebire între sunet și liniște, lumină și întuneric, mișcare și repaus, durere și izbăvire, ca și cum am fi fost deja
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Avu o viziune rapidă a naturii și limitelor acestei faze a atacului. Brusc, făcu pauza cortico-talamică. Presiunea se întrerupse instantaneu. Cu coada ochiului, o văzu pe Leej în picioare, rigidă, cu o expresie torturată pe figură. În fața lui, căpitanul Free, încremenit, cu degetele chircite ca niște gheare de marmură la mai puțin de doi centimetri de levierul care i-ar putea aduce înapoi pe Gela. Deasupra lui, roboperatorul transmise: - Unitate CR - bzzzz - scoasă din luptă. - Toată lumea de la bord sub control cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mea reală din clipa aceea (pesemne mă aflam, ca și acum, fără să mi dau seama, pe Piramida Câinelui), i-am atins un nerv, cel mai fragil, pentru că broscuța s-a aruncat brusc peste cap, pe spate, și a rămas încremenită, ca moartă. Plutea oblic, pe jumătate cufundată în apă. Mă uitam la ea și îmi venea să plâng. Mă redescopeream despărțit de mine, în ciuda probelor trecute. Ca purtător al unei singure părți, oricare ar fi fost ea, simțeam cum viermuiește
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
efecte narcotice sau halucinogene. 16. „Dragostea“, spunea Constantin, „constituie tema predilectă a convorbirilor noastre, la Percepție. Trebuie să știi mai întâi că Bătrânul refuză cu tărie orice idee de succesiune. Nimic nu curge, afirmă el, totul cade, aici și acum, încremenit pretutindeni și dintotdeauna. Susține de asemenea că asistăm de mii de ani, inconștienți și neputincioși, la masculinizarea sacrului. N am să intru în amănunte fiindcă nu prea i-am înțeles teoria deși își dă toată silința să fie cât mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Avu o viziune rapidă a naturii și limitelor acestei faze a atacului. Brusc, făcu pauza cortico-talamică. Presiunea se întrerupse instantaneu. Cu coada ochiului, o văzu pe Leej în picioare, rigidă, cu o expresie torturată pe figură. În fața lui, căpitanul Free, încremenit, cu degetele chircite ca niște gheare de marmură la mai puțin de doi centimetri de levierul care i-ar putea aduce înapoi pe Gela. Deasupra lui, roboperatorul transmise: - Unitate CR - bzzzz - scoasă din luptă. - Toată lumea de la bord sub control cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o coloană. În jurul coloanei se încolăceau aburi. Părea că nu se mai oprește, iar jos, în zăpadă, se făcuse o adâncitură rotundă. Calul era înhămat la o sanie încărcată cu bucăți mari de gheață și câțiva butuci. Totul era liniștit, încremenit chiar, albul din jur, soarele, o tăcere cum n-am mai auzit, fiindcă și tăcerile se aud. Animalul și-a cufundat botul într-un sac agățat de propriul grumaz și a început să mestece. Coada o avea legată într-un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe cât de lungă, se ridica asemenea unui monstru întunecat, profilându-se pe cer și dominând zarea. Pretutindeni existau dovezi ale trudei dinamice a omului, dar nicăieri nici o mișcare, nici țipenie de om. Până și copacii stăteau nemișcați în aerul acela încremenit, lipsit de lumină. - Atenție! îi spuse fata, de data aceasta pe un ton mult mai blând. Nu se auzi nici un declic. Ea umblă la unul dintre butoane și viziunea lui deveni mai puțin clară. Nu atât pentru că soarele își redusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
al tău a fost primul care i-a vorbit. Și apoi încheie. - Acum merg mână în mână pe Second Avenue și vin încoace. - Ieși afară, urlă Fara. Și să nu te mai prind că râzi de mine. Afară! Fara rămase încremenit o vreme. Apoi ieși în stradă. Momentul cel mai potrivit pentru a pune capăt unor asemenea lucruri sosise! Nu avea un plan foarte limpede, ci doar hotărârea de a sista o situație imposibilă. Totul se amesteca cu ura lui împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Vorbele ei avură efectul unui sfârșit de replică, în teatru. Deodată, aerul căpătă o vibrație stranie. Acolo unde fusese o imensă gaură de formă regulată se înălță brusc o clădire. - Exact la tanc, zise căpitanul Clark, înnebunit de fericire. Innelda, încremenită, privi lung clădirea. Mai urmărise o dată acest proces pe teleecran. Acum însă era altceva, întrucât se afla la fața locului. În primul rând putea vedea mai bine mărimea clădirii. Se înălța spre cer, cam la vreo cinci sute de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe-aicea, omule? Am crezut că ești vreunul ca ăia de vin să ne vândă fistic și ibrice de pe care se cojește arama... Omar se-ncruntă, dar nu zise nimic. Se întoarse cu spatele și o luă îndărăt, peste câmpul încremenit, doar că între timp se-nserase. Unde pleci? Ne așteaptă cu masa! îl auzi pe Godun. Înainte să spună orice altceva, căută printre ulmi, pân’ la capătul zării, și gândi că acolo era qiblah. Chiar ar fi putut să se roage
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ca o corcofeală amestecată. 223 Ca chiagul în lapte se amestecă. 224 Ca măraru-n bucate se amestecă. 225 Amoriul când se-nvechește, ca omul când îmbătrînește, mai mult în necazuri decât în plăceri trăește. 226 Amoriul când te privește rămâi încremenit, că ochii ți se-nchid tocmai ca la un orb, limba ți se leagă tocmai ca la un mut, gura ți se-ncleștează tocmai ca la un mort. mintea sboară și te lasă ca pe-un pește prins în plasă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]