791 matches
-
la concluzia că sunt pregătit să primesc cheia ușii încuiate, dar spațiul acela nu mai prezenta pentru mine nici un interes urgent. Lumea dindărătul acelei uși nu făcea parte din mine, din acel „eu“ pe care îl reconstruisem recent. Dimpotrivă, încăperea încuiată reprezenta o amenințare la adresa stabilității mele și nu simțeam nici o dorință de-a încălca granițele pe care le stabilisem. Plicul a luat calea dulapului, alături de celelalte. Am deschis însă plicul „de urgență“ care venise împreună cu prima scrisoare, cel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ale ei și amândoi beam ceai. La asta se limita relația noastră și, din ce în ce mai mult, asta era tot ce-mi doream. Nu m-am dus la un doctor de familie sau la spital. N-am vorbit cu ea despre camera încuiată, iar ea n-a lăsat să se înțeleagă că ar ști de existența ei. Nu i-am spus despre scrisori. Nu i-am spus despre Mantra lui Ryan Mitchell. Nu i-am spus, de fapt, mai nimic. Ce puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
saliva și râsul, amprentele pe care le lăsa pe pahare - gândul că ar avea genul ăsta de trecut concret și solid, acest „a fost odată“, era mult prea mult pentru mine (un alt motiv pentru care nu am deschis ușa încuiată). Nu, fantomele pe care le-am invocat în nopțile acelea târzii și-n timpul lungilor drumuri la volan și-n după-amiezele când urmăream biliard la televizor erau toate pictate cu propriile-mi mâni pe pereții craniului meu gol. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mea, asemenea norului radioactiv de la Hiroșima, creștea pe pervazurile ferestrelor și pe plintele podelei. Păianjenii și insectele își împărțeau teritoriile pe întinderea dușumelelor și tavanelor. Parterul casei nu era tocmai încremenit și nici tocmai tăcut în timpul nopții. La etaj, ușa încuiată rămânea solidă și familiară și de neclintit. Alături, ușa dormitorului meu - reală și funcțională și nu tocmai închisă. Între ea și canat era un spațiu cât să încapă o pisică, iar asta făcea ca pe palier, din podea până în tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
panică și le îndrumă spre... altceva. M-am surprins inspirând adânc de patru-cinci ori, apoi, cât mai ușor posibil, m-am dat jos din pat și m-am furișat pe palier. Bubuitul și trosnetul, zăngănitul și răpăitul veneau din spatele ușii încuiate și creșteau în intensitate, devenind din ce în ce mai agresive. Stând acolo, tremurând, controlându-mi respirația, păstrând tăcerea, am început să-mi dau seama că era ceva în neregulă cu sunetele alea. Mi-a luat câteva secunde să înțeleg ce anume, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
seama că era ceva în neregulă cu sunetele alea. Mi-a luat câteva secunde să înțeleg ce anume, dar în cele din urmă am reușit: bubuitul și zăngănitul din spatele ușii păreau să vină de la distanță. Judecând după dimensiunile casei, camera încuiată nu putea fi mare, în cel mai bun caz puțin mai mică decât dormitorul meu, poate era doar o cămăruță. Atunci era cu neputință, dar totuși: sunetele păreau să reverbereze în pereți goi, venind parcă din celălalt capăt al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uriaș depozit pustiu. Violența lor crescu și mai mult, devenind larma furioasă e unor bubuituri sălbatice și-a unor zăngănituri metalice. M-am aplecat în față, ascultând, în căutarea unui indiciu. Am atins ușor cu urechea, aproape imperceptibil, suprafața ușii încuiate. În clipa aceea, în fracțiunea de secundă în care corpul meu a luat contact cu vopseaua ușii, zgomotul, zăngănitul, bubuitul, trosnetul, totul, a încetat brusc. Din cauza șocului am făcut un salt în spate, ca și când m-aș fi ars la degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mic zid din cărți în jurul tău. Însemnările mele spun că înălțimea ideală e de trei sau patru cărți. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson (Primită pe 23 noiembrie) Scrisoarea nr. 60 Dragă Eric, Iată cheia de la camera încuiată așa cum ți-am promis. Ar trebui să recitești scrisorile 3, 4, 17, 44, 58 și 59 și să urmezi toate indicațiile înainte să deschizi fișetul roșu. Textul pe care-l vei găsi înăuntru este „viu“ și extrem de periculos. Cu regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a schimbat. Antreul, livingul, bucătăria; totul pare atât de gol acum. Totul e curat. Totul e spălat, măturat, șters de praf, aspirat și pus la locul lui. Oase albite. Toate lucrurile de valoare le-am pus în lăzi, în camera încuiată. Toate lucrurile periculoase le-am îngropat în corespondență protectoare. Am coborât jaluzelele în bucătărie, am tras draperiile în living. M-am așezat câteva minute pe sofa și m-am gândit la ce va spune Randle când nu voi apărea vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cu câteva zile înainte să pornesc în căutarea asta, mi-am cumpărat un telefon mobil. Am pus în funcțiune un sistem care să facă apelurile să treacă întâi printr-un derivator îngropat în corespondență și, pentru siguranță, așezat în camera încuiată, apoi mi-am făcut un teanc mic de cărți de vizită. Scrisesem pe ele trebuie să discut cu tine și numărul meu de telefon. Strecurasem cărțile de vizită pe sub ușile marcate ACCESUL PERMIS DOAR PERSONALULUI AUTORIZAT de pe aleile dosnice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
puținele chei de pe inel: cheia de la jeepul galben, cheia de la ușa din față a casei mele, cheia de la ușa din spate, cheia pe care Primul Eric Sanderson mi-o trimisese cu atâta timp în urmă, cea care deschisese ușa dormitorului încuiat. M-am oprit la ea și, încercând să nu caut cu îndârjire o logică, am introdus-o în yala din fața mea. Am rotit-o fără mari speranțe. Clic. Am pus cheile înapoi în buzunar și am apăsat clanța. Ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dincolo de ușa aceea era „Pavilionul special“. Digby se simțea ca În copilărie cînd se furișa afară din dormitor, vădind mai multă Îndrăzneală decît ar fi dorit În realitate pentru a-și pune la Încercare curajul. Spera că va găsi ușa Încuiată și că nu va avea altceva de făcut decît să se Întoarcă În patul lui, cu onoarea satisfăcută... Dar ușa nu era Încuiată și o dată deschisă dezvălui o altă ușă, căreia Îi slujea drept paravan, menit să amortizeze zgomotele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să le explic despre ce este vorba. — Să-i sperii? Pe cine anume? — Doctorul era acolo, cu Poole, nu știu ce trebăluiau pe Întuneric... Vocea lui Stone se frînse - era Îngrozitor să auzi un om În toată firea suspinînd Înapoia unei uși Încuiate! — Dar ce săpau oamenii ăia? Îl iscodi Digby. Poate c-ai visat numai... — O subterană... a fost groaznic, băiete... Și zău că n-aveam de gînd să fac greva foamei, mă temeam doar să nu-mi pună otravă În mîncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Hilfe scoase un fel de rîgÎială și porni repede spre o cabină W.C., cu mîna bandajată Întinsă Înainte. Alunecă pe pardoseala udă, dar se ridică numaidecît și Începu să zgîlțîie ușa cabinei. Nu reuși s-o deschidă, căci era, bineînțeles, Încuiată. Păru dezorientat, neștiind ce să facă: parcă simțea nevoia să se ascundă Îndărătul unei uși, În vreo văgăună... — Dă-mi, te rog, un penny ca să deschid cabina - se milogi el, Întorcîndu-se cu fața spre Rowe. În clipa aceea, sirenele Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
conserve. Vai de steaua lor, toată ziua umblau prin sat. De-o pildă, nu găseau acasă pe gospodar. Bun. Cine era acasă? Fumeia cu doi bîăți. Luau frumos bîății, îi dezbrăcau și-i legau de stîlp, în cerdac, cu măsa încuiată înăuntru. Cînd albăstrea pielea pe ei de ger, fumeia iscălea cererea. Sara, haidamacii se întrulocau la școală și-și povesteau isprăvile. Dintr-o dată echipa tovarășului Șoptelea dispăru din Dobrina. Aneta Gărgăun ne-a anunțat că au primit alte sarcini iar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Poate curiozitatea l-a făcut să se Întoarcă și să bâjbâie mai mult de o oră pe culoarele Întortocheate de la etajele șase și șapte ale blocului. În cele din urmă a găsit ușa camerei ei, era aproape de miezul nopții, dar Încuiată. A bătut Întâi Încet, pe urmă tare și din ce În ce mai tare speriindu-se singur de zgomotul pe care-l făcea dar și de gândul care tocmai Îi trecuse prin cap: dacă s-a sinucis? Se gândi mai Întâi la complicațiile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pot ajunge la o idee clară. Ce am în urma mea? G biografie? Sau un destin? Într-un vis ciudat, sfârșit cu o ploaie aproape roșie, mă aflam la Lisa. Vroiam să intru în curte și nu puteam fiindcă portița. era încuiată. Aveam vârsta mea de-acum, dar casa era tot cea veche, în care mă născusem, iar asta mă făcea să cred că părinții mei trăiau, se găseau înlăuntru și nu mă auzeau, trebuia să bat mai tare. După o așteptare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai mari decât cele date de stat, căci includeau, pe lângă taxele școlare și costul întreținerii în București, la internat sau la gazdă, uniforma, cărțile și trei călătorii, dus-întors, în vacanțe, la Crăciun, la Paști și vara. În afară de casă, care rămânea încuiată trei sferturi din an, "unchiul George" mai avea în Lisa și ceva pământ arabil, plus o livadă cu meri tineri, în "Luncă". Pământurile trebuiau arate, semănate, grâul trebuia secerat, cartofii trebuiau prășiți, culeși, duși în pivniță, iarba trebuia cosită de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să visezi". 17. La cincisprezece ani, aveam, prin urmare, lumea mea. Școala devenise o anexă. Nu mă mai interesau notele. Nici frustrările nu-mi mai ulcerau sufletul. Nu-mi mai păsa că eram considerat o "curiozitate" sau un "antipatic", un "încuiat", fiindcă nu luam parte la agapele colegiale și n-aveam nici un prieten, purtîndu-mă ca un adolescent fără adolescență. Lumea mea nu era, totuși, nici ea ferită de contradicții. Pe la șaisprezece ani, făcusem aproape o pasiune pentru Schopenhauer. Citisem și recitisem
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
grav, dar tototdată mai ridicol decât cele precedente. El a fost rezultatul unei alte fantezii a Tabithei, și anume că fratele ei avea întruniri secrete cu spioni naziști în dormitorul lui. A susținut în nenumărate rânduri că, stând la ușa încuiată a dormitorului lui, a auzit rumoare de glasuri vorbind întretăiat și autoritar în germană. În cele din urmă, când nici măcar Mildred n-a putut să ia în serios această afirmație, a încercat disperată să ofere dovada. După ce șterpelise cheia (unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
clar că mi-am ales greșit echipa de joc. Wilson și gașca lui nu au nici cea mai vagă idee cum arată un om capabil. Nici unul nu are o viziune. Pe frontul financiar lucururile stau la fel de rău. Sub guvernarea asta încuiată devine imposibil să ții pe picioare o afacere - e ca și cum ai încerca să alergi prin mocirlă. Profiturile au scăzut cu 16% la Amalgamated și cu 38% la Evergreen. Totuși, Dorothy pare s-o ducă bine, așa că oferta ei pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Stop-cadrul era pentru Thomas însăși rațiunea de fi a aparaturii video:era convins că va transforma Anglia într-o națiune de voyeuriști și uneori stătea fascinat în întuneric cu televizorul aprins, cu nasturii de la prohab desfăcuți și cu ușa bine încuiată și își imagina scene identice repetându-se în toată țara cu perdelele trase și simțea o stranie solidaritate cu marea masă de oameni de a căror viață se izola în mod normal. Doar o dată, întâmplător, a uitat să-și încuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-a îmbolnăvit brusc Fiona și mi-a spus totul începând cu pneumonia. Luase de undeva o pneumonie severă și organismul ei nu se lupta cum se cuvine cu ea. Explicația acelei pete din radiografie (și desigur în fișele consultantului încuiate undeva într-un fișet) care arătatu tumori mari în mijlocul pieptului: de fapt un limfom. Cuvântul nu-mi spunea nimic, așa că doctor Gilliam mi-a explicat că era o formă de cancer și părea în acest caz foarte avansat. — Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
drum lateral. O să vă placă vinul ăsta, spuse Fontan. A ieșit bine. Puteți să-l beți diseară la cină. Ne-am oprit În fața unei case cu cercevea. Fontan ciocăni. Nu răspunse nimeni. Am ocolit casa. Și ușa din spate era Încuiată. În jurul ei erau conserve goale. Ne uitarăm pe fereastră. Nu era nimeni Înăuntru. Bucătăria era murdară și lăsată de izbeliște. Ușile și ferestrele erau Însă Închise bine. — Fiu de cățea, spuse Fontan. S-a dus ea pe undeva. — Știu de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ce suflare și gesturi amăgitoare în linii curbe, cu prospețime de floare. Ce laude să aduc acestui miraj năuc, dislocat din timpul ceasornicului așezat pe scrin, când depresia de venin o mai ascunde: în nevrozele fără cer adunate în sertarele încuiate demult. Candelabre Enorme, princiare, în cupolele de catedrale se desfășoară sferic cu luminile venite din întuneric. Niște coarde muzicale trec prin cristale de soare. Coboară tot mai aproape de podeaua pe care calc cuminte, umbrele cad în cuvinte spuse în taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]