1,396 matches
-
am avut grijă așa cum ar fi trebuit de una dintre fetele de la cămin, spun eu, mi-a fost teamă că am determinat-o să își părăsească propriul copil, dar acum am văzut-o împreună cu el, ea mă privește uimită, aproape încurcată, nu înțeleg cum ai putut să te învinovățești pentru asta, chiar dacă ar fi renunțat la el, tot nu ar fi fost din vina ta, este o alegere atât de importantă, nu este posibil ca un om să o influențeze atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în legătură cu tristele și penibilele începuturi de chelie care te fac, nu știu cum, să te gândești invariabil la bătrânețe. —Salut, zic eu, incapabilă de vreun comentariu mai sofisticat de atât. Se uită în sus spre mine. A, salut! zice și el, vizibil încurcat. — Interfonul nu funcționează prea bine, găsesc eu curajul să-l anunț. —Aha. Ne uităm unul la altul, fiecare într-o poziție incomodă. Bineînțeles că-mi place de el, ce Dumnezeu! Cum de nu mi-am dat seama de asta până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
eu, mirându-mă ce stupid sună cuvintele mele. Și eu mi-am dat seama abia în seara asta, așa că sunt la fel de dezorientată ca și tine. Dezorientată în sensul că nu mă așteptam, știi... Nu în sensul că... mă opresc eu încurcată. Dar eu... da, și eu mă simt atrasă de tine și nu mă așteptam să mai simt așa ceva vreodată sau, în orice caz, măcar câțiva ani de acum încolo, încât pot spune că e o surpriză pentru mine... Jake se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să facă alpinism, iar tu voiai să faci plajă. Nu aveam nimic împotrivă! Nu eram de părere că trebuie să fim mereu cu șoldurile lipite, ca siamezii. Da, dar te cam scotea din sărite, nu? Nu prea. A! Daisy pare încurcată. —Ce vrei să spui? De ce ai amintit de asta? Păi, doar... știi, când v-am văzut pe tine și pe Patrick, după ce vă întorseserăți din Portugalia,... cred că tu erai la toaletă sau..., în sfârșit, nu erai de față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din cauza comisarului, care mi se păruse un om de treabă, dar mă nimerisem, pentru prima oară În viața mea, În centrul unei Întâmplări obscure. Și mințisem. Și Belbo Împreună cu mine. L-am lăsat În fața editurii Garamond și amândoi ne simțeam Încurcați. „N-am făcut nimic rău”, zise Belbo pe un ton vinovat. „Că știe sau nu ceva comisarul despre Ingolf sau despre catari, nu e mare deosebire. Erau toate niște născociri. Poate că Ardenti a fost constrâns să se facă nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o expresie de jenă dureroasă. „Cum? Pe spezele dumneavoastră? Nu, nu-i vorba de sumă, suma poate fi limitată... Numai că Manuzio nu obișnuiește... Sigur, o știți mai bine ca mine, până și Joyce și Proust... Desigur, Înțeleg...” Altă pauză Încurcată. „Bine, mai vorbim. Eu am fost sincer, dumneavoastră sunteți cel nerăbdător, să facem ceea ce se numește o joint venture, americanii se pricep la așa ceva. Treceți mâine, și-o să-i ardem niște socoteli... Respectele mele și toată admirația”. Garamond păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În fișiere, știu că Riccardo era omul cu cicatrice, cu care Belbo nu avusese curajul să se ia la harță. Lorenza insista, galeria nu era departe de Pilade, organizaseră o petrecere În toată regula, chiar o orgie. Diotallevi se arătă Încurcat și zise că era timpul să se Întoarcă acasă, eu eram nehotărât, dar era evident că Lorenza mă voia și pe mine, și până și asta Îl făcea pe Belbo să sufere, fiindcă vedea cum se Îndepărtează momentul dialogului Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-i vom aduce pe lume pe cei Cinci Gemeni Eterni, vom reconstitui, doar noi doi, Marele Androgin. Trebuie să-ți mai spun ceva, continuă bătrânul cu privire delirantă, ceva la care chiar nu te așteptai. Păstră câteva clipe de tăcere, încurcat. Sabina dragă, trebuie să știi că eu sunt conducătorul spiritual al Prioratului din Sion. Leo, care se dădea drept un intelectual cu capul în nori, eraiar eu mi-am dat prea târziu seama de asta - marele nostru dușman, Leonard Aghioritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Potirului Sfânt. De unic Păzitor al Graalului! Pe care le și îndeplinește, de altfel, foarte, foarte onorabil, cu atașament, de parcă toată viața lui s-ar fi pregătit exclusiv pentru o asemenea misie! Nu? Super! Cine-ar fi crezut?! Într-adevăr, încurcate și nebănuite sunt căile Domnului! Asta așa e, băi! Bravo! Acum m-am bunghit și eu! Corect! Ai perfectă dreptate! se minunează și Poetul. Cum era chestia? Cei de la remorcă, vor fi cei dintâi! He, he...! Scuipă-l, bre, să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
domn din Ardeal, că a mai fost pe-aici de câteva ori și caută pe conașul Gogu. Între timp și străinul coborâse treptele și se apropia de Iuga, iar când servitorul plecă cu trusa stăpânului, scoase pălăria și zise foarte încurcat: ― Mă recomand: Titu Herdelea, poet... Grigore răspunse numai cu un zâmbet nehotărât, care pe tânărul Herdelea îl zăpăci mai rău. Lavaliera vânătă cu picouri albe îi acoperea gulerul tare și înalt. Își trecu pălăria în mâna stângă și încercă să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de cum obișnuia la București. Firește, toată lumea era de mult sculată. Înainte de amiazi tândăli primprejurul conacului. Fiindcă Grigore Iuga avea de descurcat niște socoteli cu un slujbaș, anume Isbășescu, care ținea contabilitatea gospodăriei, în afară de diverse alte însărcinări, Titu Herdelea se simțea încurcat și nu știa ce să facă sau încotro s-o apuce. Logofătul Leonte Bumbu, un țăran dezghețat, înalt și osos, cu o înfățișare energică de sergent reangajat, l-a plimbat puțin prin curtea cea mare și i-a arătat la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigore. O anunță că au venit niște țărani care vor să o roage să-i asculte și pe ei, că și ei ar dori să cumpere moșia. Nadina se ridică surprinsă: ― Dar nici n-am discutat cu domnul așa ceva! Era încurcată. Grigore stăruia să-i primească. Sătenii sunt bănuitori și, dacă n-or auzi un răspuns din gura ei, se vor crede nedreptățiți. Nadina n-avusese relații cu țăranii și nici nu voia să aibă. Îi socotea sălbatici și răi. După
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a fost drăguță și veselă, a ciripit tot timpul, a râs de glumele lui Titu, a oprit sania ca să admire luna și a lălăit felurite cântece franțuzești cu glasul aburit de ger. Nadina într-adevăr se simțea într-o situație încurcată și nu știa ce atitudine să aibă din pricina lui Grigore care, fără să bage de seamă ceilalți, nu i-a mai adresat nici un cuvânt, necum să-i ceară vreo explicație. Bănuia că Grig s-a dus după Brumaru, ca să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe Tanța fără să-i fi trecut măcar prin minte posibilitatea însurătorii, care, în situația lui, i s-ar fi părut cel puțin ridicolă. Tanța într-adevăr venea mai în fiecare după-amiazi la doamna Alexandrescu și Herdelea se simțea din ce în ce mai încurcat. Ca o salvare posibilă îi licărea numai o mutare subită, care să-i piarză urma. Într-o zi însă, pe când se afla la doamna Alexandrescu de vorbă cu Tanța și tocmai când doamna Alexandrescu își căuta un pretext să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
față aspră părea mai frământată de înfrigurare. Petre se zăpăci. El iubea pe Grigore ca pe un arhanghel, mai ales de când cu plata boilor și ștergerea datoriei, și ar fi fost în stare să sară în foc pentru el. Bâlbâi încurcat: ― De, coane Grigoriță, ne-am luat și noi după alții, că învoielile vechi au fost prea grele și nu putem trăi... Moș Lupule, ia spune matale conașului, că ești mai bun de gură și mai bătrîn! ― Spune, moș Lupule, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aproape poruncitor: ― De ce nu-ți iei tu copilul de mână, măi Pavele, să te duci cu dânsul, așa oblojit și chinuit cum e, la curtea boierului și să ceri să-ți plătească durerea acuma, îndată? Pavel întoarse capul spre cârciumar, încurcat, în vreme ce împrejurul lui se înălțau alte îndemnuri gălăgioase: ― Du-te, Pavele!... Că bine zice Cristea! Aide, Pavele, nu mai sta în cumpănă!... Trebuie să-ți plătească! În sfârșit țăranul bâigui șovăitor: ― Aoleu, oameni buni, mă mânați să mă stâlcească și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strigă ascuțit că s-au săturat de vorbe, altul adăugă că boierii numai cu minciuni i-au ținut, iar un al treilea că boierul, cum deschide gura, iese minciuna. Miron Iuga se înăbușea în mijlocul ploii de necuviințe. Prefectul însuși roși încurcat, neștiind ce să mai facă. Primarul, observând că se îngroașă glumele, strigă deodată energic: ― Ia mai lăsați gura, băieți, lăsați gura! Luca Talabă, aproape de ei, răspunse primarului: ― Ba mai bine să spuie tot, să știe și dumnealor ce-i doare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că noi om ști ce să facem și nu i-om întreba pe dînșii! ― Așa-i, așa-i! făcură câteva glasuri. Umblați sănătoși, că nici noi n-om sta de pomană! Totuși, după ce se depărtară amăranii, rămaseră în curtea conacului, încurcați, încît unul chiar exclamă: ― Ce-a fost asta, măi creștini? Apoi deodată, parcă s-ar fi mâniat că nu sunt în stare să facă nimic, începură să strige care de care, să înjure, să se îndemne: ― Puneți-i foc, măi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe el: ― Stai, cucoane, să te lămuresc eu, că dânșii sunt proști și nu... ― Eu cu oameni necuviincioși și fără obraz nu vorbesc, zise bătrânul Miron, măsurîndu-i cu dispreț, și apoi urmă către ceilalți: Spune tu, Profire, vasăzică... Ascultând spusele încurcate ale celor întrebați, Miron Iuga simțea cum i se urcă tot sângele în obraz. Îndrăzneala lui Trifon îi fierbea creierii, oricât se sforța să se calmeze și oricât își dădea seama că ticălosul înadins caută să-l scoată din sărite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să facă uz de arme, Baloleanu întrebă pe generalul Dadarlat dacă trupele de sub ordinele lui sunt sigure pentru orice eventualitate. ― Domnule prefect, trupa totdeauna execută ordinele! răspunse generalul cu mândrie. ― Evident, nu m-am îndoit de trupe, zise Baloleanu, puțin încurcat. Nu m-ați înțeles exact. Am vrut să spun dacă soldații, mai ales rezerviștii, sunt siguri? Căci, poate știți, pe-alocuri au fost mici defecțiuni și n-aș dori să avem și noi surprize. ― Nu, nu, domnule prefect, eu garantez
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rău că n-a luat și pe copii la gară, să fie de față când pleacă Olga, deși peste câteva zile aveau să plece și ei la țară și, în drum, să se oprească puțin la Craiova. Grigore, fericit și încurcat, zâmbea mereu, fără să se uite însă la Olga. ― Ea, haideți, urcați-vă în compartiment, că nu mai sunt decât trei minute! zise Predeleanu. ― Sper că mai vii pe la Amara! spuse Grigore lui Titu. ― Dacă o să mă primiți, bucuros totdeauna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
umană. Asistența resimți șocul acestei declarații. După trecerea primului val de excitație, Dallas reluă: ― Mama nu este deloc tranșantă în aceste deducții. Acest lucru îmi dă bătaie de cap. N-am mai văzut un ordinator care să șovăie, să pară încurcat. Ignoranță, de acord, dar confuzie! O fi un început. ― Important e că a identificat un semnal de naufragiu, motiv suficient pentru întreruperea hipersomnului, zise Kane. ― Și ce-i cu asta? se băgă Brett, cu o sublimă nevinovăție. Kane replică, oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
localizarea? ― M-am ocupat eu. Se întoarseră tresărind către Ash, care ținea în mână un aparat de comunicare de mici dimensiuni. Foarte destins, acesta nu se uita decât la Dallas. Incapabil să suporte privirea ofițerului științific, căpitanul își mută privirea, încurcat, pe obiectul minuscul. ― Dar fiindcă este imperativă localizarea creaturii cât mai rapid cu putință, am pus la punct o invenție, născocită de mine. Parker și Brett au realizat o treabă demnă de laudă încropind un sistem pentru manipularea vietății. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dacă : 1) e ceva cultural în chestia asta cu covorul ; sau 2) femeia e nebună ; sau 3) pur și simplu își bate joc de ei. Nu am întrebat-o pe M. cum s-a descurcat, căci am văzut-o evident încurcată. Adevărul e că nu aș fi vrut să fiu în locul ei. Ce să spui, că e „ceva cultural”, că adică așa sînt femeile românce, au asta în sînge, au, n-au treabă, în fiecare duminică la ora 10 fix scot
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
câte o linie galbenă, cu coastele fine, ușor vizibile, cu picioarele subțiri și ferme, părea o schiță delicată și tulburătoare. Mai scundă, cu cozile prinse în fundele de satin alb, cu vițele bretonului răsucindu-i-se pe frunte, zâmbind cumva încurcată, cum am văzut mai târziu zâmbind toate femeile rămase goale , Iolanda îl privea în ochi. Corpul ei îl văd aievea în fața ochilor și acum, când scriu. Era fin și alb, cu bănuții sânilor arămii, cu sexul doar ca o liniuță
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]