1,002 matches
-
Oastea Domnului", și în varianta lui reușită chiar creștinismul a știut să nu cadă în ispita tehnicii imediate a salvării. El nu a avut orgoliul rezolvării imediate și tehnica rețetei. Îl invit de aceea pe Andrei să nu mai aibă îndîrjirea nerăbdării: nimeni nu poate ști exact ce-i trebuie. Numai uitarea bună, a culturii, îl poate vindeca, după ce el însuși va înceta să-și pună problema vindecării. Iar un lucru, când știi să îl aștepți, vine chiar și atunci când n-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a trăit intens pe cel al venirii aici), când Noica l-a "programat" să ne povestească destinul său cultural și să ne spună ce anume își vede în față și din ce vor fi alcătuite "operele lui complete". Mă uimește îndîrjirea lui Noica, aproape inadecvarea lui față de Sorin, pe care, după 15 ani, continuă să-l confrunte cu regula eficacității, când celălalt s-a așezat sub semnul mai leneș al Orientului, al meditației care nu trebuie să se convertească cu orice
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eternitatea uneori fadă a marilor gesturi culturale, a ales sublimul hărțuielii în clipă. " Dragii mei, am citit articolul lui Andrei și vreau să spun cât de mult m-a neliniștit. Andrei este un îndîrjit, dar unul care nu cunoaște riscurile îndîrjirii. O să judecați singuri, și Andrei, pentru că vă rog să-i spuneți, o să judece și el la rândul lui dacă merită să-ți asumi aceste riscuri. Nu contest că articolul lui este frumos în atitudinea lui și în conștiința pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
copiii din tine. Dacă nu plâng să fie hrăniți, se înghesuie în pat, între tine și soțul tău, iar dacă nu fac nici asta, îi găsești în bucătărie la ora șase și jumătate sâmbătă dimineața, ciocnind oale și castroane cu îndârjire. În această dimineață erau la capitolul dat iama în oale. Clodagh descoperise ulterior că Craig, care avea cinci ani, îi arăta lui Molly, surioara lui de doi ani și jumătate, cum se face omleta. Din făină, apă, ulei de măsline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să avem o astfel de problemă în mijlocul Dublinului, interveni Dylan. —...iar asta este adresa restaurantului, dacă nu dați de noi la telefon. Nu stăm mult. Stați mult, imploră Ashling. Clodagh îi trase pe Molly și pe Craig, îi îmbrățișă cu îndârjire și le spuse - fără prea multă convingere: —Să o ascultați pe Ashling. —Și pe Ted, adăugă Ted, strâmbând din buze spre Clodagh într-o manieră care lui i se părea a fi suavă. — Și Ted, mormăi Clodagh. Înainte să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ușa de la dormitor. Haide, rânji el. Nu am terminat cu tine pe ziua de astăzi. — Da, dar... Of, bine, dar nu rămâi peste noapte, bine? —Bine. Doctorul McDevitt era speriat de femeia care năvălise în biroul lui, cerând Prozac cu îndârjire. — Și nu plecăm de aici fără pastile! — Doamnă..., spuse el, negăsind pagina cu programările. Așa, Kennedy, nu pot să arunc așa rețete în stânga și-n dreapta... —Spune-mi Monica. Și nu este pentru mine, este pentru fiica mea. Monica îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fost pasionat de astronomie, istorie și geografie, dar nu-i displăcea nici poezia, preferând pe creatorii persani, în special pe Omar Khayam, autorul faimoaselor „El Robayat” („Catrene”). Frumusețea și inteligența le-a moștenit de la mama sa, sultana Hafsa Hatun, iar îndârjirea și calitățile militare de la tatăl său. Despre domnia acestui mare sultan ne vorbește istoricul otoman Hakki Uzun-carșili, care avea mult simț critic. Soliman, supranumit Magnificul, pentru faptele sale, a fost contemporan cu mari conducători creștini. Este vorba de Francisc I
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
Daniel. CÎt ditamai terenurile de construcție. Se cunoaște că ai dus motanul la apă. Ducîndu-mă În spatele prăvăliei, mi-am tras șorțul meu albastru și i l-am Întins pe al lui sau, mai bine zis, i l-am aruncat cu Îndîrjire. Fermín Îl Înșfăcă din zbor, tot numai un zîmbet pișicher. — Mai curînd apa ne-a luat pe motan și pe mine, i-am retezat-o eu. — Lasă dumneata gregueriile În seama lui don Ramón Gómez de la Serna, că ale dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
poate veni în fire, luați-l, dar cu o condiție: plecați imediat de aici! Chiar în clipa asta!... Se prăbuși în fotoliu și izbucni în lacrimi. Deodată însă în ochii ei apăru un licăr nou, o privi insistent și cu îndârjire pe Aglaia, apoi se ridică. — Nu vrei să-i poruncesc acum... mă auzi? N-am decât să-i poruncesc și el te părăsește imediat și rămâne cu mine pentru totdeauna, se căsătorește cu mine, iar tu ai s-o zbughești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aprind decât de dorul morții; sângele nu se-nflăcărează decât într-un imn de agonie. Scobor sau urc spre povârnișurile firii? Un animal care a văzut viața și care vrea încă să trăiască: omul. Drama lui se epuizează în această îndîrjire. Într-o inimă în care s-a așezat nimicul, irupția dragostei e atât de nespus de sfâșietoare fiindcă ea nu găsește nici un teren de înflorire. De ar fi să cucerești numai femeia, ce ușor ar fi! Dar să desțelenești propriul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ceaușescu, mai multe fete erau Îndrăgostite lulea de el. Tânărul acesta era Însă și mai altcum decât ceilalți. Era un lider printre tinerii din liceul unde Învăța. Diferea față de noi toți, Înmâliți de bahluiurile murdare ale comunismului. Ură comunismul cu Îndârjire, dar și cu seninătatea adolescentului, care se trezește a doua zi, după un chef nevinovat cu prietenii, măi senin și mai pur că niciodată. Iubea cu patimă TOTUL: libertatea, muzica, poezia. Scria poezie și era deja, la 17 ani, o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fi de acum înainte Căminul Statului... Care ar trebui să fie și a ta, îl mustră Occia în gând. Picioa rele i se mișcă în neștire. Augustus a preluat înalta demnitate după moartea lui Lepi dus, dar a refuzat cu îndârjire să se mute în locuința oficială pe care în mod tradițional o împart Marele Pontif și Regele Sacri fiicilor. Cum însă este de datoria lui să stea într-un edificiu public, și-a deschis vila de pe Palatin și le-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mână. Picioarele li se atinseseră. Ce nu putuse Malcolm să vadă direct, văzuse după culoarea obrajilor lui Petie. Roșu ca sfecla, cerșetor fericit ce era. Malcolm, pe de altă parte, nu făcuse nici un progres. Elspeth îl ignora complet, cu o îndârjire șocantă și dureroasă. Pentru că îl asculta ca vrăjită pe misionarul cu barba stufoasă. Era un tip din partea locului, din Kelso, Tweed, care schimbase lumina palidă, apoasă a Scoției pe soarele arzător al Indiei și, deși tânăr, trecuse timp de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
goală ca o pungă de hârtie model. Îi era rușine de trecut și-și aminti cu o părere de rău dureroasă momentele când viața a încercat să-l atragă în mersul ei și s-a împotrivit prostește, înăbușindu-și cu îndîrjire avânturile. Chiar zvârcolirile lui de acuma, cu năzuințele disperate de a-și înfrînge pornirea inimii... ― Don' locotenent, am adus prânzul, zise ordonanța, care se oprise la spatele lui Bologa cu sufertașul. Apostol, auzind vorba românească, sări drept în picioare, ca și când
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în fire și, simțindu-se sleit de puteri, se trânti pe pat. Pe masă, în sfeșnicul improvizat, lumina începu să pâlpâie repede, să sfârâie și apoi deodată se stinse. Pe Bologa întunericul îl zgudui, buzele-i arse însă șoptiră cu îndîrjire: ― Nu se poate! 8 ― Știi vestea, Petre? zise a doua zi Apostol către ordonanța care, ghemuit într-un colț al adăpostului, citea cu râvnă și evlavie Visul Maicii Domnului. Peste o săptămână, cel mult două, mergem acasă, în Ardeal... ― Bogdaproste
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
stătea pe coridor, la o fereastră lăsată în jos, sorbind nesăturat priveliștea munților, care-i aminteau valea Someșului și-l făceau să uite unde merge acuma. Din clipa când a pornit la gară, i s-a trezit în suflet o îndîrjire neastâmpărată, care-i feconda iubirea și i-o păstra mândră și curată. Deodată ușa compartimentului de la spatele lui se deschise și se închise cu zgomot și în ureche îi răsună glasul lui Varga, foarte încîntat: ― Știi, Bologa, cine se află
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
măsuri generale în privința aceasta, ca să evite situațiile delicate, în interesul capacității combative a armatei... Apostol se cutremură, ca și când cuvintele colonelului i-ar fi străpuns ace în inimă, căci el astăzi nu mai dorea înțelegere, ci tocmai motive de ură și îndîrjire prin care să-și ațâțe, înflăcărată, credința. Generalul însuși rămase surprins o clipă, și pe urmă răspunse convins, ba chiar cu un fel de mîndrie: ― Evident, evident că așa este!... Din punct de vedere uman, firește... Dar dacă cei de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
te îndreaptă Dumnezeu și să nu ne amesteci pe noi întru nimic! urmă Boteanu hotărât. Că noi avem destule primejdii și greutăți... Bologa ridică repede fruntea, atât de schimbat era acum glasul preotului, și în înfățifarea lui citi limpede o îndîrjire care-l spăimântă. Casca de oțel o pusese pe masă; întinse mâna mașinal și o apucă de curelușă. Pe urmă și-o potrivi în cap, încet, cu luare-aminte, murmurând pierdut: ― Bine zici, Constantine... foarte bine... bine... Și ieși din odaie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
posturilor de radio străine „reacționare” „Europa Liberă” și „Vocea Americii”! În drum spre Petroșani, am încercat să-mi răspund la o întrebare care nu-mi dădea pace: cum se explica acel nemaiîntâlnit curaj al minerilor de a înfrunta cu atâta îndârjire Puterea? Pentru că, din cazurile cu care mă confruntasem până atunci și, în general, din informațiile la care aveam acces în virtutea calității de ofițer într-o unitate centrală de securitate, știam că existau o multitudine de nemulțumiri serioase în cele
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
SE REZOLVĂ PASIUNILE — Ierte-mi-se glasul subțirel și cam peltic cu care intru în vorbă - grăi așadar Iovănuț, tușind ușor și roșindu-se ca o fecioară - dar înțelepciunea domniilor-voastre a trezit în mine niște lumini ce-și caută cu îndârjire opaițul. Mult din negura neștiinței mele despre căsătoria lumească s-a risipit după ce v-am auzit. Forța ignoranței mele este însă mare și roiuri de întrebări mi se grămădesc pe buze, atrase de dulceața unor răspunsuri. — întreabă-ne, tinere preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
opusă, alți doi călugări. își dădu imediat seama după îmbrăcăminte, nu fără o ușoară tresărire, că sunt iezuiți. Iezuiții îi zăriră și ei și, tresărind puternic, își dădură seama că sunt ortodocși. Se apropiară unii de alții cu prudența și îndârjirea care transformaseră biserica creștină într-o instituție bicefală, cu creierul într-o parte și ideile într-alta. Unul din iezuiți, mai tinerel, avea fața ciupită de asceză. Când se-ncrucișară, iezuiții salutară cu tărie: — Ad majorem gloriam Dei! Metodiu șovăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
medicul era destoinic, disciplinat și avea un cap bine organizat, așa cum era cazul lui Gerhard. Prima operație la care l-am asistat era de fapt chiuretarea făcută unei deținute condamnată la treizeci de ani de detenție și care refuza cu îndârjire să aducă pe lume un copil rod al iubirii ei din-nainte de a fi arestată, pe care să îl lase în voia soartei sau, și mai rău, a îndoctrinării comuniste. Marina Pavlovna era o femeie spre patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de aceea continuă aproape spontan, imediat ce fata se instală pe scaun. Musafirul familiei Alexe, lua cu vehemență apărarea unui confrate de-al său, considerat de el, atât ca om, cât și ca autor, fără egal. Profesorul pufnea ironic, respingând cu îndârjire părerea poetului. Da' de unde, intervenea cu vehemență, un miciman, un impostor, praf în ochii altora! Aici intervenea și Nina, izbucnind în hohote de râs, râs până la lacrimi, la fiecare nou argument adus de impacientatul lor oaspete, ba chiar sărind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adevărul. Nu-ți cer amănunte, dovezi, spune-mi da sau nu. Nu. N-a fost nici un bărbat în casa asta? Nu. Nici tu n-ai fost la nici unul? Nu. Atât voiam să știu, Carmina, doar atât. Femeia își simți brusc îndârjirea înlocuită cu o baie de sânge fierbinte. Atunci știu că nu i se va împotrivi, că îl dorește. Se detestă. O furie scurtă ce-i împăienjeni mintea. De ce oare nu am nici un dram de mândrie? se întrebă. Când știu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ferit. Ne-am deplasat Încetișor prin curte. Un roi de muște, planând În văzduh, Își executa ritualul din fiecare seară, șovăind, ca și când s-ar fi aflat Într-un moment de impas. Else făcu cu mâna; băieții dădură din cap cu Îndârjire; muștele se Împrăștiară. (- „Tu cheamă-ne doar“, mormăi unul din băieți. - „Venim imediat“, replică celălalt, verificându-și vârful bățului.) Apoi, de undeva de sus, de la o distanță de la care se poate auzi ceva, colega mea adăugă pe un ton nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]