6,539 matches
-
și responsabilă cel puțin așa își închipuia -, rugându-i pe toți să-și vadă de ale lor și să îl lase singur cu doamna profesoară. Apoi intră rapid în cameră, închizându-le ușa în nas celor ce nu-i urmaseră îndemnurile. Își trecu mâinile prin părul încă bogat și, după ce-i făcu amicei un semn să se așeze, se lăsă moale într-un fotoliu. O privi cu o reală tristețe și încercă o altă metodă: "Ce Dumnezeu ți-a venit? Te
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
scăpându-i fără voie un zâmbet de satisfacție. Reuși să și-l reprime imediat, înainte ca să fie zărit de domnul director. "Cu tine vorbesc mai târziu", mârâi Ciucurel, făcându-i lui tanti Mery semn către ușă. Funcționara nu așteptă alt îndemn și ieși de urgență. Relu se sprijini de un fotoliu, își aprinse o țigară și întrebă pe un ton de gheață: "Acu', că am rămas numai noi doi, ia povestește-mi, Monicuțo, cum stă treaba? Așa te-ai gândit să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și apăsat, ca și cum toți cei de față am fi fost niște copii de școală primară-Fiindcă se născuse de două ori din Zeus și Semele-fiica regelui Cadmos și a Harmoniei. Naștrerea lui Dionysos fusese cu atât mai interesantă cu cât, la îndemnul Herei, Semele îl roagă pe Zeus să i se arate în toată forța și splendoarea zeiască, iar acesta, orgolios, apare într-un nor de foc, ceea ce face ca Semele să cadă fulgerată și să-l nască pe Dionysos prematur. Mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a propriei persoane, în multidimensionalitatea sa, înțelegând atât partea superficială de suprafață (personalitate, temperament-atitudine, convingeri) cât și partea noastră profundă (sufletul, subcon știentul, inima). Cu siguranță, cel puțin o dată pe parcursul vieții am luat decizii ținând cont mai degrabă de un îndemn lăuntric decât de rațiune și cu siguranță, nu am putut găsi o justificare sau o explicație logică. Sunt încă multe întrebări fără răspuns și mult mister în jurul acestui sentiment subtil, ce ține de partea noastră profund interioară. Învățând să ne
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
călcăm mai cu spor. Nu mai avem nici deal nici vale care să ne împiedice mersul întins. Șirul carelor, scârțâind din încheieturi sub povară, se târa ca o gânganie cu nenumărate picioare. Din când în când, se auzea câte un îndemn calm adresat boilor. În rest, doar răsuflarea lor adâncă. În depărtare, se arătau hornurile Crâșmei din drum. Un fuior de fum urca drept în sus, cu gândul parcă de a atinge bolta senină. Fumul urcă drept în sus - a vorbit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ralenti, Încât aveai impresia că motorul i se va Îneca, și o dată Îl auzeai, În liniștea generală, după detunătura abil potrivită a unui rateu, turându-și vocea până zbârnâiau geamurile. În punctul de intensitate maximă al cuvântării, s-a făcut auzit Îndemnul „Revoluție sau pană!“, care-a fost reluat din toate supapele de toți cei de-acolo, iar El Té a cerut continuarea revoluției până la capăt, care capăt nu-l reprezenta desființarea totală a exploatării mașinii de către om, ci chiar desființarea totală
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
armat cu mitraliera iGun, beneficiind de mp6 player Încorporat și cameră video pentru imortalizarea celor aflați pe moarte. Totuși, exploziile bombelor noastre pe fronturile lumii nu puteau ține pasul cu explozia demografică. O grămadă de naivi luau de bun subversivul Îndemn Make Love, Not War. Puzderie de oameni se nășteau, prea puțini mai aveau bunul-simț să iasă din joc. Apăreau În această lume chiuind, ca aruncați de un tobogan acvatic În mijlocul piscinei și-așa aglomerate, dădeau de câteva ori din mâini
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pun flori la țevile puștilor! Parcă suntem eroi veniți din focul luptelor! Bucuroși, ne încolonăm și cu cântec plecăm spre locul de unde, după o lungă așteptare, suntem preluați de mașini și transportați în unitatea militară. Am scris aceste rânduri la îndemnul unui ofițer de carieră pe care îl respect la fel de mult cum respect întreaga armată română, armata din care, cu onoare și mândrie, eu consider că încă fac parte.
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
mutat la Odorheiul Secuiesc, un orășel pitoresc despre care am amintiri frumoase. Am început școala primară. Aveam colegi români, unguri, evrei. Diriginta era unguroaică, iar directorul școlii era român. Aveam ore de limbă maghiară și am învățat această limbă la îndemnul tatei. Noi copiii ne împăcam foarte bine indiferent de etnie și numi aduc aminte de probleme care să ne fi afectat. De multe ori urmăream jandarmii plecând la instrucție. Seara când se întorcea îi așteptam la poartă pentru că ne aduceau
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
Pacepa, rămasă În țară după așa-zisa lui fugă În Occident, regizată de serviciile secrete românești. De altfel, potrivit Opisului Emigrației Românești, În 1950 Pacepa Își abandonase studiile de chimie industrială și devenise ofițer operativ În cadrul Direcției de Contraspionaj, la Îndemnurile lui Roland Cârlan, care pe atunci era abia logodit cu Tincuța. Ajungem astfel la momentul 1968, care va marca o cotitură de proporții În relațiile româno-americane, nu doar din cauza evenimentelor din Cehoslovacia, binecunoscute publicului larg, În cursul cărora speranțele Primăverii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să nu mai munciți pămîntul, să stați acasă, să vă uitați toată ziua la televizor și să primiți recolta de-a gata la poartă? — Da! — Atunci, Înscrieți-vă În Gospodăria Agricolă Colectivă! Este uimitor cît de mare impact avea acest Îndemn, deși pe atunci nici unul dintre ei nu avea televizor. Regiunea Constanța a fost prima din țară care a raportat Încheierea colectivizării. De aceea, contactul nemijlocit cu oamenii simpli, din care și eu provin, mi-a dat Întotdeauna o mare Încredere
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lămpile din pereți, în afară de felinarul ăsta care funcționează la baterii? Are dreptate, se gîndește Roja la ridicolul situației, parcă ești altul, te-ai schimbat mult de cînd ai început să complotezi împotriva sistemului așa de unul singur, bazîndu-te doar pe îndemnurile unui bătrîn uituc. Situația se împute tot mai tare, și îți va fi din ce mai greu să scapi basma curată la capătul aventurii, analizează. A fost o nimica toată, îl ia gura pe dinainte pe Părințel, doar un control
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
buni încoace nu le mai cere nimeni. Tocmai acum ți ai găsit să-ți pierzi timpul cu Marx și Lenin. Nu trecuseră mai mult de două săptămîni de la deschiderea anului universitar, intrase la istorie filozofie. Făcuse alegerea asta tot la îndemnul Bătrînului. Dacă ar fi fost după el, s-ar fi înscris ori la drept, ori la științe economice. Oricum n-o să-ți folosească la nimic pe plan profesional, un om deștept urmează o facultate doar pentru cultura sa generală, îi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
are o reacție mai puternică, obligîndu-l să-și întîlnească privirea. Ochii ei sunt de un clar amețitor, iar obrazul îi radiază un calm desăvîrșit. Doar buzele, pe măsură ce se privesc, au o tresărire, înflorind în colțul stîng un zîmbet, ca un îndemn, însoțit de o strîngere disperată a coapselor, semn sigur că nu vrea să-l scape. Maria, întreabă Mihai cu glasul scăzut, să nu tulbure liniștea spune-mi dacă nu ți-e teamă că... Îți interzic! se aude glasul ei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unor noroade oropsite, la lupta Împotriva unor dușmani ticăloși și haini „ca niște lei turbați“... Cuvintele țîșneau din paginile pline de Înflorituri ca niște obuze dintr-un tun amplasat Într-o grădină. „Nu răbda stăpînirea nimănui“, citi Rowe, și acest Îndemn Înțelept Îl Încînta ca o melodie, căci Într-adevăr În lumea Întreagă oamenii Încercau să pună stăpînire unii pe alții. El Însuși făcuse la fel, căci nu numai cei răi erau stăpîniți de această nevoie de dominație. Curajul poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
arătat câteva trecând pe lângă bărcile amarate la dig și mi-a explicat dificultatea de a desena cele patru cârlige din diverse unghiuri și perspective. Am înțeles că obiectul ascundea un mesaj pentru mine și trebuia să-l descifrez: ancora, un îndemn să mă fixez, să mă agăț, să dau de fund, punând capăt stării mele fluctuante, menținerii mele la suprafață. Dar această interpretare putea da naștere unor dubii: putea fi și o invitație să ridic ancora, să mă avânt în larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pentru care viața oricărui inspector simplu era nu grea, ci îngrozitoare. Oamenii se uzau repede, căpătau ticuri, se apucau de băut, sufereau accidente. Umblau ca pe sub pămînt, fără să vadă, fără să știe încotro și de ce sapă tunele, șanțuri, primind îndemnuri să se oprească, să o ia îndărăt, să cotească brusc, să-și țină respirația, să înghită pămînt, să dispară și toate astea fără putință de a înțelege ceva. O dată intrați, nu mai puteau ieși din încîlceala în care îi vîra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca un răpăit de mitralieră: Pacea poate fi garantată numai pe această cale! Înarmați-vă, fiți stăpînii cerului, ai apelor și pămîntului!" Cînd Corvino își termină traducerea cineva bătu din palme, înainte de vreme, urmă o pauză penibilă, nimeni nu urmase îndemnul, însă Coriolan Popa nu era doar un om cu o voință de fier și o putere nemărginită, era și un om de lume, un diplomat. Încuviință în tăcere, grav, apoi își ridică palmele la înălțimea obrazului și le lovi, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și prin ochiul ferestrei l-a privit anume pe el, reușind să-l distingă acolo, jos, în întuneric. I s-a părut ori chiar așa se întîmplase? N-avea nici o importanță, în mintea sa, ori poate numai în sufletul său, îndemnul, chemarea devenise adevărată, reală. Așa se întîmpla în mintea ori numai în sufletul tuturor locuitorilor Vladiei, ajungeau să-și îndrepte privirea către terenul acoperit cu țiglă roșie ca sîngele, către luminile de la fereastra uriașă, cît o vitrină de prăvălie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor trebuia să ne unim viețile. Inutil să vă mai spun câte ne vor sta În cale: familie, clanuri, prieteni, rude, coterii literare. Și evident, sărmana copilă suferindă, invocată invariabil ca ultim argument. La Îndemnul lui am revenit În Rusia și m‑am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încât să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să nu zic la umbra lui. (Poezia „Soarele de sub abajurul roz“ fiind replica ironică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cât mai bine. Sub impulsul copleșitorului sentiment de vină, aflând că el nu avea nici un aranjament, fata îl invită să petreacă împreună cu musafirii ei. Marc se grăbi să accepte. Pentru serbare Luana pregătise o poezie. Ceva lipsit de importanță, la îndemnul dirigintei. În timp ce aștepta să intre în scenă, un tânăr cu chitara agățată de gât trecu pe lângă ea, se așeză pe un scaun și începu să cânte. Era în vogă Cenaclul Flacăra și întregul tineret fredona cântecele acestuia. Băiatul cânta încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dedica versurile pe care le cânta. Îl zări stând retras într-un colț, privind-o fix, fără să miște. Silueta atât de dragă sufletului ei dispăru o dată cu ultimele acorduri ale chitarei. În penultima zi de școală a primului trimestru, la îndemnul Luanei, elevii au cumpărat cadouri pentru colegul de bancă. Darurile au fost încuiate într-un dulap, la cancelarie, pentru a fi înmânate a doua zi. Dimineață, la ora opt, când trebuiau să înceapă orele, Luana nu se afla încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cruci Vanda, fata asta râde de noi! Mai diplomată, Anda se ridică, arătând astfel că discuția e încheiată. Te rog să te gândești bine la ce ți-am spus, altfel să știi că-ți vom face viața un iad. La îndemnul Luanei, Sanda plăti un arhitect care făcu schița construcției, angajă doi muncitori și începu lucrul. Oamenii săpară fundația și turnară cimentul. Întorși de la serviciu, conlocuitorii casei se îngălbeniră văzând ce se construise în lipsa lor. Până în seară, o liniște apăsătoare prevestitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să facă. Nu se mai simțea rănită ci doar epuizată. Îi spuse bărbatului să oprească, ajunsese, deschise în dreptul ei portiera. Mulțumesc, la revedere, rosti. La revedere, la revedere, îi răspunse bărbatul, nu luă nici mâinile de pe volan, nici un gest, nici un îndemn, nici o altă vorbă... Trânti în urma ei portiera. Era foarte corect așa, foarte corect. Exista multă mândrie în ei. Prea multă. Nu-și spuseseră numele, nu aveau nici un indiciu unul despre celălalt. Coborâse din mașină ca dintr-un autobuz, exact așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Autoarea invită cititorii să adopte o poziție personală față de problemele de principiu și modelele oferite în această carte, având convingerea că ele nu vor fi considerate nicidecum niște ,,rețete” gata preparate, ci se vor constitui mai degrabă într-un veritabil îndemn: Deschideți porțile școlilor pentru cultivarea imaginației, ba mai mult chiar, lăsați și ferestrele deschise fanteziei! Autoarea I. COMPOZIȚIILE ȘCOLARE-FORME EFICIENTE DE STIMULARE A GÂNDIRII CREATOARE A ELEVILOR Între disciplinele cu o pondere importantă în formarea elevilor, în pregătirea lor pentru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]