2,093 matches
-
nu numai că uimea, dar această uimire se transforma aproape întotdeauna în perplexitate. În realitate însă, a te apropia de Dumnezeu pe calea simplității, nu este un lucru atât de lesne de înfăptuit, cu atât mai mult cu cât oamenii, îndeobște, caută lucruri care nu au nimic de-a face cu simplitatea și smerenia franciscnaă. Calea propusă de Sfântul Francisc constituie o adevărată răsturnare de valori și ierarhii, așa cum este și calea propusă de Isus Cristos și, nu e de mirare
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
-le formă și conținut, părintele Ștefan Acatrinei a înțeles că opera teologică, dincolo de canoanele în care este încadrată, rămâne un edificiu durabil la temelia căruia se află pietrele rare ale înțelepciunii, cunoașterii, înțelegerii, spiritului de jertfă, răbdării, iubirii creștine, și îndeobște a celorlalte virtuți. În sanctuarul de sine, autorul a păstrat trei nestemate : sărăcia, castitatea și ascultarea, aceste carisme atât de scumpe Seraficului Părinte Francisc. Ele îi împodobesc trupul și sufletul, îi înnobilează spiritul, răsfrângându-și razele în afară spre luminarea
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
ploaie, e marți... mai bine, nu! Mulțumi și plecă. Bătrâna nu luase în seamă până atunci vânzoleala panicată de la doi pași de ea. Dar acum își strecură capul printre privitorii adunați în cerc, hipnotizați de ceva încă nezărit de ea. Îndeobște sensibilă și plină de compasiune, acum se dovedi altfel. Se pomeni zâmbind a înțelepciune la vederea celor căzuți și ascunși de curioșii înspăimântați. Erau câțiva dintre avizii cumpărători ai anticarului. Zăceau pe jos contorsionați, însoțiți de răvășeala cărților cumpărate, strângând
CEASUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371858_a_373187]
-
proprietate a ceea ce a fost. La Teodor Dume nu, cărbunele miroase a cireș.Sau, tot autorul, se gândește la ziua „în care voi ieși/ din mine/ ca apa/ din albie.” Acest diluviu de proporții restrânse, personale, transfigurează ceea ce am înțelege îndeobște prin moarte, ea nu mai apare ca un teren arid al sfârșitului și al secătuirii de sine, ci, dimpotrivă, este tărâmul fertil al unei renașteri pentru o nouă copilărie. În plus, rămânând în același registru, trebuie neapărat să relevăm și
CĂLIN SĂMĂRGHIŢAN, REFERINŢE CRITICE LA CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371900_a_373229]
-
Academiei de Pictură „Moulin de Perrot”. În același an a absolvit și primul stagiu de perfecționare în pictura abstractă, cu Giancarlo Bargoni, pe care îl continuă și în anul următor. Artiștii plastici care își încadrează operele în genul abstract sunt îndeobște reprimați de cei care nu percep vizual și nu trăiesc sentimentul elaborat de pictura ce pare iraționalistă. Dar, datorită lui Giancarlo Bargoni, artista Georgeta Constantinescu învață să ocolească ademenirile din pictura dulcilor înfățișări simple și continuă să adere la genul
UNIVERS PE SIMEZE, PLĂSMUIT DE ARISTA GEORGETA CONSTANTINESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371940_a_373269]
-
care viața pe culoarul căreia se înscriseseră era prea complicată ca s-o poată dibui de la sine. Sau, să poată măcar să-i treacă de avatarurile unei atari secesiuni, de barierele unei astfel de împărțiri cumva dizgrațioase și poate impopulare. Zicea, îndeobște la sfârșit de an școlar (dar parcă și la sfârșit de trimestru) pentru a măsura „saltul” de voință și perseverență pe care-l prevedea pentru noi și în același timp rodul atât de așteptat la care căznise îndelung - un fel
GHEORGHE CONSTANTIN de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371210_a_372539]
-
aveau pe linie extrașcolară și „plan economic” de îndeplinit - colectare de deșeuri de fier, textile,hârtie, cules plante medicinale, fructe de pădure și alte „aberații” aplicate împovărării de sarcini, pentru a nu mai vorbi de participarea efectivă la muncile agricole, îndeobște toamna la recoltat (pentru școlile din regiunile agricole, viticole și pomicole) satul nostru neîncadrându-se în nici un tip de acest fel de „specialități” și angarale, aici sistemul plusa pe partea obligațiilor „onorifice” pentru a păstra virtuțile voluntariatului și ale patriotismului
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
în floare, strălucirea adusă de ploaia din ajun, bănuți de păpădie, vrăbiuțe gureșe, mierlele care cântă a-nviere, poieni înflorite, o lume idilică în care natura mamă, atât de generoasă, împarte tuturor daruri minunate. Contrar așteptărilor, știind că poeții sunt, îndeobște, ființe neadaptate, însingurate, nefericite, neînțelese, poeta își află fericirea în bucuria trăirii și împlinirii, într-o odă înălțătoare adresată pământului, cerului, lui Dumnezeu și oamenilor (nu neapărat în această ordine). În privința aceasta,am putea parafraza spunând: „Fericiți cei pururi fericiți
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
regină în zdrențe care colindă din casă-n casă, din oraș în oraș, pe uliți, prin păduri și pe creste, se înalță cu zmeiele în azur, merge desculță pe ape. Și adesea, cerșește un coltuc de încredere de la oameni care, îndeobște, sunt atât de preocupați de varii interese, că uită că mai au și suflet, că trupul fără spirit e o fărâmă de lut nefolositoare. Aurica Istrate a găsit firișorul freatic care să o conducă la izvorul de cleștar al adevăratei
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
prin autodistrugere. Există în fotbal un autogol care nu s-a dat singur ci un jucător a șutat în propria poartă. Omul are astăzi capacitatea tehnică să distrugă tot globul terestru. Ar fi un autogol de proporții. Natura se referă îndeobște la tot ce ne înconjoară, inclusiv noi oamenii. Un bolovan oarecare venit din cosmos, adică din afara naturii terestre, poate distruge într-o clipă întreaga viață. Parțial a făcut-o la dispariția dinozaurilor. Ce interes ar avea natura să se autodistrugă
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]
-
afonii, sărind peste melodia cvasinormală din cântec și prelungind neputința unor glasuri, în practica artificială. Dar Raoul cântă cu glas plăcut, care se atinge de suflet ca geana de ochi, închizându-l să viseze! Nici textele cântecelor sale nu sunt îndeobște fără legătură cu ce simte inima și cu ce îl poartă pe om în meditație, în imaginații de trăiri sufletești fericite sau triste, după cum îl atrag în vârtejul vieții împrejurările și stările sale... Cele mai frumoase dintre cântecele compuse de
RAOUL. PROASPETE ŞI AURORALE ŞLAGĂRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347856_a_349185]
-
vieți pe care, sensibil și receptiv mai mult decât ceilalți, încearcă să și le reamintească? Poate pentru a-și reîntâlni avatarurile? Ori, pentru că această cecitate i-a provocat o dezvoltare neobișnuită a acuității vizuale, auditive și olfactive, așa cum se întâmplă îndeobște? Pe acest eșafodaj, Marian Malciu contruiește povești și intrigi diverse, fie între cadrele medicale din spitalul de urgență unde fusese dus Iustin Dobrescu aflat în stare de comă, fie în alte împrejurări. Pe de altă parte, experiențele trăite de Iustin
DARUL IUBIRII ŞI VIZIUNILE UNUI NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347819_a_349148]
-
lirice îl alătură poeților de expresie modernă care au părăsit chingile canoanelor clasice și s-au lepădat de veșmintele metaforice, preferând un discurs liric simplu, de o directețe care poate părea brutală, dacă n-ar intra în firescul cotidian. Câți, îndeobște, mai sunt poeții care se lasă ademeniți de incantație, de eufonie, de ritm și măsură, dar mai ales, de imagistica rămasă în pastel ori în poeziile cu formă fixă? Volumul începe cu cinci balade în stil modernist, una dedicată primăverii
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
puritatea lor. "Oamenii de mici primesc acest har dumnezeiesc de a percepe fără să priceapă prezența divină." - Părinte Nicolae, care ar trebui să fie rolul Bisericii în societatea românească de astăzi? - Nu pot să spun altceva decât ceea ce spune Biserica, îndeobște. Biserica este corabia mântuirii, Biserica este locul în care-L găsești pe Dumnezeu, nu ca formă materială, ci în mod spiritual. Oriunde este o icoană este o prezență dumnezeiască. Fiindcă dacă-L vedem pe Mântuitorul, sau pe Maica Domnului sau
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
imensă gaură neagră în creier, în inimă. N-ai chef de nimic îți ia puterea, până la ultima picătură de vlaga. Nu te mai simți în stare să te ridici, să bei apă, să mănânci, să faci, ceea ce de obicei făceai, îndeobște. Îți dă toate planurile peste cap. Îmi vin în minte versurile Ninei Cassian: „Urâtă, posomorâta, gâlcevitoare / Și protestând, protestând...” Singură întrebare care te urmărește este: La ce bun? Că un leit-motiv. Cui prodest? Cui îi folosește? Eu cred totuși, că
DUMNEAEI, DEPRESIA... de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348324_a_349653]
-
pe măsură, cu toate că o merită cu prisosință. Autor prodigios de literatură teologică, dedicată atât Sfinților Părinți ai veacului de aur, cât și problemelor actuale de etică și psihologie creștină, Părintele Protosinghel Dr. Teofan Mada abordează, surprinzător, și un domeniu acreditat îndeobște uneia dintre zonele cele mai profane și mai rebele ale culturii: filmul. Considerat, și nu degeaba, primejdios pentru viața ascetică și contemplativă, filmul poate fi teren al meditației religioase, teatru de desfășurare a diverselor scenarii biblice, scripturistice și hagiografice. Acesta
PĂRINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345072_a_346401]
-
spună unde este mormântul ei. M-am umplut în acel moment de o cantitate imensă de amărăciune, gândindu-mă la câte a realizat faimoasa noastră soprană pentru marea operă a lumii, dar și la ignoranța colectivă care a urmărit-o îndeobște ca un blestem nu numai în ultimii săi ani de viață și în clipa morții, ci la ignoranța care o urmărește în mod nedrept și acum. (Pentru cei care nu știu, monumentul funerar al interpretei HARICLEEA DARCLÉE se află pe
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
este cam pretențios, căci Biserica nu și-a dat girul în sensul unui indreptar. Pe de altă parte, nu am gasit vreo deviație de la credința creștină și ortodoxă în cuprinsul volumului. Iar o carte creștină scrisă de un laic are îndeobște un impact mai puternic decât una scrisă de un cleric. Nae Ionescu este persuasiv, uneori cu umor, alte ori grav, dar niciodată exagerat. Este un credincios practicant, iar un teoretician, în orice domeniu, este și un propovăduitor. În articolul "Sufletul
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
literare și istorice, dar și filozofilor, sociologilor români la teoretizarea acestor problematici, la integrarea valorilor naționale românești în spiritualitatea europeană și universală. Realizează chiar profiluri ale unor personalități (Nicolae Iorga, Constantin Rădulescu Motru și Dimitrie Gusti, George Călinescu ș.a.) Definită îndeobște ca ,, atribut universal al umanității”, ce are ,,rădăcinii naționale”, cultura suportă astăzi atacul de la o multitudine de stimuli veniți dinspre societatea consumatoristă, mondialistă, fiind în continuu proces de adaptare, dar și de conservare. Cu o vastă și solidă cultură umanistă
O CARTE DE SINTEZA DESPRE CULTURA ROMANA SI RAPORTAREA LA UNIVERSALITATE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376392_a_377721]
-
un suport extraordinar pentru copii și tineri, poate constitui un bun exercițiu de memorie, care ordonează și structurează mintea. Lectura trebuie să însemne pentru elev, un stimulent, un dar fără seamăn, o jucărie dorită, și nu o pedeapsă, așa cum constituie, îndeobște, pentru unii copii, în ziua de azi ca o penitență pentru că nu sunt cuminți. De aceea, acești copii capătă o repulsie față de actul lecturii. „Limpede nu poți vedea decât cu sufletul!” - scria Antoine de Saint Exupery. Numai așa vei găsi
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
să îngaim în cele din urmă. Ei, ce zici? îl întrebase apoi, cu puțin înainte de a pleca, oncle Serge pe tata. Punem la punct casă aia ori nu? Lucrul care îl interesa cu adevarat îl lașase la urmă, așa cum femeile îndeobște procedează în postscriptele scrisorilor lor. Tata avea încă ezitări. Hotărăște-te cât încă se mai găsește mâna de lucru, insistase frate-său. Si inca ieftină. Știu eu ce zic. Omul deștept își face iarnă car și vară sanie. În după-amiaza
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
proză scurtă știe să-și țină cititorul aproape. Mai întâi, prin relatarea curgătoare a acțiunii la care este raportată povestirea, dar și prin folosirea unui vocabular bogat în expresii populare, specifice zonei în care s-a născut și a crescut, îndeobște cunoscut de toți lectorii localităților învecinate. De aici, îmi pleacă gândul la regretatul „Nea Mărin” de la Băilești, care rămâne veșnic în amintirea românilor de pretutindeni prin șarmul său neasemuit din vremea în care ne povestea despre oamenii localității în care
ÎN TON CU NEA MĂRIN DE LA BĂILEŞTI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373094_a_374423]
-
un vârtej grandios de plasmă fierbinte. Cealaltă parte a perdelei de foc, înaltă până la cer, era cea din Suseni, ferită datorită direcției vântului din fața tăvălugului de făcări și fum înecăcios și străveziu. Foachea lui Panacoadă, vecina noastră și verișoara mamei, îndeobște prăpăstioasă și mare meliță abia putu să îngâne două vorbe: „ Fă, șoală, dacă scăpăm acum mă întorc la Domnu, o să fiu o precistă bună de pus la rană, numai de vindecat pentru toți după ulicioară, ba și cu ceilalți, smerită
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
omul izolat vremelnic le ține pentru a supraviețui. Printre izbituri de topor și ciocan prin care piroanele luau și mai strașnic în primire ușa de la intrarea în colibă întărind-o, „moș” Dâră părea a-și fi vărsat năduful cu care îndeobște îl lua în primire pe Damas, alegând să folosească înjurătura ca pe singura modalitate simplă și directă de a-și vărsa focul ajuns, iată, vălvătaie, din pricina naturii dezlănțuite dar și pleaznă scăpărătoare de destin nemilos cu care viața a avut
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
proprietate a ceea ce a fost. La Teodor Dume nu, cărbunele miroase a cireș.Sau, tot autorul, se gândește la ziua „în care voi ieși/ din mine/ ca apa/ din albie.” Acest diluviu de proporții restrânse, personale, transfigurează ceea ce am înțelege îndeobște prin moarte, ea nu mai apare ca un teren arid al sfârșitului și al secătuirii de sine, ci, dimpotrivă, este tărâmul fertil al unei renașteri pentru o nouă copilărie. În plus, rămânând în același registru, trebuie neapărat să relevăm și
CĂLIN SĂMĂRGHITAN DESPRE CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372200_a_373529]