833 matches
-
sud, până în Veneția: „Boii cei mai grași și mai buni se găsesc la Pârâul Sărat din Fălciu [...], fiindcă acolo pășunile sunt foarte sărate și cu iarbă grasă. Aici se găsesc atât de mulți boi de soiul acesta, încât ei sunt îndestulători nu numai pentru hrana locuitorilor, dar și pentru plata grelelor tributuri pe care turcii au obiceiul să le ceară de la aceștia”. „Boii împărătești” sunt indicați ca o fostă obligație fiscală a poslușnicilor Episcopiei de Huși, înainte de a obține scutirea. Dimitrie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
execute împrejmuiri, grile, obloane, încuietori, iluminat de securitate, sistem de alarmă, necesare asigurării pazei și integrității bunurilor, dar toate acestea cu avizul de specialitate al organelor de poliție. Dacă specialistul din cadrul Ministerului de Interne consideră că această măsură nu este îndestulătoare atunci se va trece la una din formele de pază prevăzute de Legea 18/1996 modificată și completată prin O.U.G. nr. 161/2000. 3. Formele de pază În conformitate cu prevederile Legii 18/1996 completată prin O.U.G. nr.
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
culminant, fiind cea mai lungă noapte. De acum încolo, va lăsa locul Yang-ului luminii și căldurii, zi considerată de vechii chinezi ca momentul potrivit pentru bucurie și distracție. Pentru oamenii de rând, solstițiul de iarnă înseamnă momentul bilanțului unei recolte îndestulătoare. Pentru celebrarea acestui moment, îmbracă cele mai frumoase haine, își vizitează prietenii și petrec până târziu în cursul celei mai lungi nopți a anului. Mâncarea joacă un rol important în cadrul acestor festivități, dar obiceiurile variază de la o zonă la alta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o măsuță mică pe care își ținea el sosurile, ingredientele mai delicate, bune de pus în mâncare la sfârșit. Iar sub măsuță ținea un scăunaș, făcut special pentru Giulia, cu spătar și perniță. Prima copilărie a Giuliei a fost destul de îndestulătoare, căci ea n-a cunoscut foametea care apăsa peste restul populației și nici n-a apucat să-și dea seama prea bine, întrucât avea șase ani când a căzut Ceaușescu. Imediat după revoluție, prin ’92-’93, părinții Giuliei au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
părul fin și blond și mustața abia mijită, înfățișare plăcută și un chip grațios. Fetele erau moarte după el. Dar el nu se uita nici în stânga nici în dreapta, ci mâna animalele spre locurile unde iarba era mai bună și mai îndestulătoare și semăna bucurie înaintea lui. I se zicea Făt-Frumos. Într-o zi, se așează sub un copac bătrân cât lumea, într-o vale lină împodobită cu flori vesele, lângă o colină frumoasă de unde un pârâiaș curgea cristalin dintr-un trunchi
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
la averea familiei lor și la veniturile ținuturilor imperiului. Ei puteau de asemenea strînge anumite taxe, cum erau cele vamale. În perioadele de criză națională sau în vreme de război, aceste sume erau cu totul insuficiente. Lipsa unei baze financiare îndestulătoare pentru asigurarea unei guvernări moderne constituia un obstacol major în calea reformei. La începutul secolului al optsprezecelea, puterea politică se afla în mîinile nobilimii provinciale. Avînd relații directe cu marea masă a populației și deținînd controlul total asupra țărănimii înrobite
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
sociologie culturală tratate prin adeziuni ce amintesc de Houellebecq au ancore în proză. Caracterul autoficțional vine de pe versantele din Cafeneaua Pas-Parol și Sindromul de panică în Orașul Luminilor. Cel mai aproape e acest roman de Domnul K. eliberat. Aici libertatea îndestulătoare îl intimida pe Kosef J. Dar și cuvintele descătușate. Limbajul se dovedește paliativul cu ajutorul căruia J. rezistă în fața libertății insuportabile. Tortura și puterea se amplificau comod prin cuvinte. Dezordinea preventivă reglează această degringoladă a realităților democratice. Habitusul propus de Matei
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
rareori curmate, ori e mai curînd un eseist cu dificultăți interioare de adaptare la materia în numele căreia se pare că-i place să oficieze? Renumele d-sale de căpetenie a unei noi generații de filosofi indigeni să fie un clișeu fără îndestulătoare acoperire? Surprinzător, în volumul d-sale, Ușa interzisă ("explozia Ťneîncadrabilăť a ființei mele pe parcursul unui an", "această explozie mă redă mie însumi întreg"), dl. Liiceanu se străduiește parcă a confirma o astfel de supoziție. Filosoful se scutură de conceptul de
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
1989 scriitorii erau niște mituri ale vieții publice. Toată lumea știa de Marin Preda, Constantin }oiu, Ana Blandiana, Augustin Buzura, Nicolae Manolescu, Al. Paleologu, Octavian Paler, Ștefan Augustin Doinaș. Cărțile lor apăreau în tiraje de sute de mii de exemplare (niciodată îndestulătoare), erau citite cu nesaț și comentate multă vreme între colegii de muncă sau de școală. Puțini aveau idee cum arată la față acești scriitori (era interzisă publicarea fotografiei autorului pe coperțile cărților), dar toată lumea știa aceste nume (aureolate și de
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
o solidarizare propriu-zisă. Merită să dăm cîteva exemple: "Sergiu Colonnescu se credea cel mai tare în puțulică. Era o persoană care, în copilăria lui, căci e de presupus că a trecut cu bine și prin asta, n-a avut parte îndestulătoare de jocul cu soldații de plumb. Cineva, în mod diabolic, i-a interzis. Regimul burghezo-moșieresc și Averescu. îi plăcea să se filmeze trăgînd din pistoale și, cînd nu se filma, se imagina. A ajuns cu timpul să hrănească fantasma onanistă
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
Miorița este drum lung. Este drept că credința în soarta, in ce ți-e scris, este o trăsătură caracteristică a poporului nostru. Dar la fel și altor popoare... Rezultă că explicările de psihologie etnică în felul celor amintite nu sînt îndestulătoare. Avem la cei care subliniază fatalismul din Miorița o falsă înțelegere a semnificației... De altminteri, presupusa liniște în fața morții, în care atîția văd o trăsătură etnică românească, este dezmințita de o simplă observație: este suficient că cineva să asiste la
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
ne facem cu ei. Tănțica se plînge la școală că noi o batem, ceea ce dăunează prestigiului nostru din comună. Nu vă scriu ca să mă plîng de banii ce ni-i trimiteți pentru ei și pentru grija noastră față de ei. Sînt îndestulători, și să vă ajute Dumnezeu să cîștigați și mai bine, dar ce folos, dacă copiii nu mai vor să știe de noi? Chibzuiește Virginia - și ea și Fănică voiau să-i aducă pe copii de la Slobozia, dar nu le venea
Copiii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7655_a_8980]
-
Dormindu-le în aripi și veșminte, Pe tălpile rămase uscate, Cu rănile închise Aproape miraculos, Ștergînd astfel Semnul oricărei înrudiri divine. * Tipar de turtă dulce în care odihnesc Un an întreg Niște petale, Cîte o aripă ruptă De albină Și îndestulătoare miresme. O lene desăvîrșită umple Adînciturile Felurit cioplite în lemnul palid Pînă vine vremea coptului Și-n toate freamătă O uitată hărnicie: A scorțișoarei Să împodobească Aerul, A mierii, Să încurce ițele Mirosului, A nucilor să-și jelească Surghiunul din
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
Dinu Păturică, Tănase Scatiu și M. Ralea este o linie directă de continuitate în maniere, procedee, spirit și natură". E verosimil acest portret demonizat? Așa să fi fost remarcabilul eseist M. Ralea? Nu sînt cumva verbe așternute la supărare, fără îndestulătoare acoperire? Ni se oferă, totuși, cîteva date precise, ce se cuvin verificate scrupulos, chiar dacă prevedem rezultatul pozitiv al operației: Cînd se va scrie istoria pungii lui M. Ralea se va vedea că este pătată cu felonie și sînge. A fost
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
cum sunt și-n România. Dacă nu-i pătlăgică, ardei, înseamnă că nu-i materie primă și zilele noastre sunt numărate. Ia ulceaua cu vin și își toarnă cu smerenie și mare grijă în pahar. În singurul pahar aflat pe îndestulătoarea masă. Se închină, făcându-și semnul crucii, zice "sănătate" și bea conținutul până la fund. Îl reumple și-l oferă mătușii Palaghia care fără să se codească se supune aceluiași protocol chiar dacă în acea zi a consumat și ceva "bunghi". Paharul
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
se poate ca între timp cartea Otiliei Țeposu să se fi tipărit și noi să nu fi aflat! De ani de zile așteptăm minunea unei sponsorizări generoase. De ani de zile dorim s-o găsim în librării, într-un tiraj îndestulător, cu un sumar neapărat numeros. Necesară ca o sărbătoare, minunată ca o țară străină și ca o țară natală, ca lumea însăși, pe care nu avem cum s-o cunoaștem și să ne-o apropriem cu adevărat dacă mai întâi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
În fine, cei patru sanitari ai spitalului intrau, o dată pe lună, în posesia a nu mai puțin de 6 florini, sumă cu care îți asigurai un bilet la loja teatrului comunal, dar care în nici un caz nu putea fi considerată îndestulătoare traiului (așadar, nimic nu-i nou sub soare!) Cu toate acestea, rapoartele spitalului comunal din același an 1789 relevau un deficit bănesc al instituției de 2 120 de florini.
Agenda2003-30-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281294_a_282623]
-
Gogol, Enciclopedia Britanică, Pomicultura R.S.R., Eminescu în Ediția Perpessicius, Mersul trenurilor, Cartea de telefoane, Cartea noilor coduri ale străzilor din România etc. Și iată că și fițuica aceea mă încurca teribil. O singură frază, dacă făceam un mic efort, era îndestulătore. O frază? De ce nu un cuvînt! Un cuvînt?? De ce nu o silabă! O silabă??? De ce nu o literă! Și uite că am ajuns să condensez tot ce-mi place la nebunie în litera G. De ce G? Păi ăsta era punctul
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
a oamenilor unii asupra altora: catastrofele naturale, bolile și epidemiile, bătrîneața și moartea. Întrebarea devine atunci: nu de ce?, ci Ťde ce euť? Într-adevăr, răspunsul practic nu e suficient." (pp. 53-54) Concluzia lui Ricoeur e că nici o soluție nu e îndestulătoare. Rațional vorbind, răul e ceva de neînțeles. Nu pricepem logica lui transcendentă, și atunci fie alegem să negăm existența unei asemenea logici, fie o trecem în rîndul tainelor și încetăm s-o mai descoasem. Răul e pînă la urmă o
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
la 105 200 de lei, iar cea prevăzută la pct. 11, la 1 401 800 de lei lunar. ( D. B.) Bani pentru sănătate Deoarece nici Ministerul Sănătății, nici Casa Națională de Asigurări de Sănătate, nici Consiliul Local nu au alocat fonduri îndestulătoare pentru funcționarea și întreținerea Spitalului Municipal Arad (amenajarea și dotarea tehnică a multor secții lasă de dorit), Primăria a inițiat acțiunea „Pentru Aradul sănătos“. Aceasta este menită să sensibilizeze agenții economici și populația în legătură cu soarta spitalului și să-i convingă
Agenda2004-5-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282021_a_283350]
-
Așa cum e, corupt pînă-n măduvă, de "principiul autorității", se plasează Maiorescu măcar pe tărîmul ideilor? Da de unde! "Maiorescu nu-și apără niciodată ideile. Nu ajunge pînă acolo. Cînd nu se mărginește la descalificarea intelectuală a adversarilor, descalificarea lor morală e îndestulătoare". Aparența imperturbabilă, olimpiană ar ascunde nu altceva decît o colcăire a resentimentelor: "îndărătul frazelor atent controlate mocnește iritarea, înverșunarea și, uneori, ura. Cînd respinge o idee, un principiu, o practică dăunătoare, Maiorescu are dinaintea ochilor persoanele pe care le întrupează
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
urechi și în suflete. O poveste-spectacol a lui Silviu Purcărete și a echipei lui de mari creatori despre felul în care Faust și Mefisto își dau tîrcoale, depind unul de celălalt, coexistă în fiecare dintre noi, în limite, în experiențe îndestulătoare sau devastatoare care-și preling, nostalgic, dulce-amarul pe cerul amintirilor, al nălucirilor. Bieți muritori ce aspirăm la nemurire. Sau, dacă totuși există moarte, atunci, simțurile să nu ne părăsească pînă la sfîrșit! Să inventăm cu voluptate ispite fel de fel
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
în urechi și în suflete. O poveste-spectacol a lui Silviu Purcărete și a echipei lui de mari creatori despre felul în care Faust și își dau tîrcoale, depind unul de celălalt, coexistă în fiecare dintre noi, în limite, în experiențe îndestulătoare sau devastatoare care-și preling, nostalgic, dulce-amarul pe cerul amintirilor, al nălucirilor. Bieți muritori ce aspirăm la nemurire. Sau, dacă totuși există moarte, atunci, simțurile să nu ne părăsească pînă la sfîrșit! Să inventăm cu voluptate ispite fel de fel
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
tragic, Fugă în paradis, scrise în 1958. Evadarea izbutește abia în 1978, cînd scriitorul pleacă cu soția, așezîndu-se mai întîi în Franța, unde însă "era foarte greu de trăit", apoi la München, unde li s-a asigurat locuință, un ajutor îndestulător și, în scurtă vreme, locuri de muncă. Dar fiul emigranților a fost nevoit să rămînă în țară. Așadar a intervenit una din acele tipice încercări dureroase la care autoritățile statului concentraționar îi supuneau pe cei ce nu doreau altceva decît
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
a locuitorilor săi. Populația se înmulțește „văzând cu ochii“ (6-7 000 de locuitori), îndeosebi pe seama coloniștilor preocupați să trăiască la noul lor domiciliu în condiții cât de cât civilizate și de confort urban. Nu întâmplător, primenirea aerului și asigurarea apei „îndestulătoare și de mai bună calitate“ se înscriu între prioritățile acelor vremi, urmărindu-se, pe această cale, și stăvilirea epidemiilor care începuseră să facă ravagii. Însuși împăratul Iosif II, care a vizitat orașul în 1770, a aflat că „nimeni nu se
Agenda2004-29-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282645_a_283974]