1,795 matches
-
nu ești și ai trecere la femei, da’ pacat că bei. Apoi mie vinul nu-mi face rău... Se risipește aburul lui ca pe Siret, când a ieșit luna... Da’ boierul nu vrea să știe, el nu vrea să mă îndulcesc... Hangița zâmbi și grăi iar: Măi bădiță Petrișor, ce are a face boierul?... Pe când lucea luna pe negurile Siretului, eu vegheam lângă vârșe, pe malul apei, cu oameni vechi. Hanul cel mare de deasupra Siretului își zugrăvea risipiturile sus, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
surâzând și întorcându-se ușurel în loc... — Pentru mine lanurile de grâu sunt tot ce poate fi mai frumos... zise Avrămeanu... Iaca și Faliboga, urmă el zărind pe vătaf. Ia vină-ncoace, Sandule... Faliboga se înfățișă, drept, și căută să-și îndulcească pe cât putea asprimea obrazului. —Sărutăm dreapta, stăpână... grăi el cu sfială, și întinse spre domniță laba-i neagră. Dă-i mâna, să ți-o sărute... șopti Avrămeanu tot în franțuzește. Faliboga ridică ochii spre el. Apoi sărută mânuța înmănușată. — Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui Sem decât la un altul? În Granada ne aflăm ca într-o arcă, am plutit împreună și ne vom scufunda tot împreună. Mâine, pe drumul pribegiei...“ Simțind că mersese prea departe, s-a întrerupt și, pentru a-și mai îndulci efectul spuselor, m-a cuprins cu brațele ce-i fluturau în niște mâneci largi mirosind a mosc și s-a pus pe plâns, rezemată de umărul meu. Cu toate astea, nu eram supărată pe ea, pentru că aceleași imagini care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
egiptene: astfel, Alep căzuse în mâinile lor, apoi și Hama. La Khan el-Khalili, au fost jefuite câteva prăvălii ce aparțineau unor turci din Asia Mică și unor maghrebini, însă ordinea a fost energic restabilită de către Tumanbay care, pentru a mai îndulci efectele acelor știri dezastruoase, a vestit suprimarea tuturor taxelor și a redus prețul produselor de primă necesitate. Deși scretarul de stat ținea situația sub control, a mai așteptat o lună înainte de a se proclama sultan. În ziua aceea, Damascul căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din anturajul ei, care nu pierdeau vremea și spuneau mai departe și altora. Fără îndoială că viciile de care era acuzat mă făcuseră să-mi pun nădejdea în acest cardinal. I-am dat dreptate: — Virtutea devine morbidă dacă nu e îndulcită de oarecare abateri, iar credința devine lesne crudă dacă nu e atenuată de ceva îndoieli. Maddalena mă atinse ușor pe umăr, în semn de încredere, continându-și apoi povestirea: Când prelatul a sosit, am venit cu toatele pe rând să-i sărutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
curtea papală. Dar spunea toate astea doar pentru a mă liniști, deoarece, odată sosit la Roma, a sfătuit-o pe Maddalena să vină cât mai iute după mine, împreună cu Giuseppe, și să-mi aducă hârtiile și notele ca să-mi pot îndulci plictiseala cu ajutorul scrisului. În realitate, nu mă puteam deprinde cu nemișcarea și, în primele zile, eram veșnic pus pe harță, blestemând cât era ziua de lungă zăpada, soarta și pe nefericitul de hangiu, care mă slujea totuși cu răbdare. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sacul cu bani. — O să le rog pe gărzile mele să te însoțească în tabără. Se apropie de Antonius și îl privi lung. — Nu vreau ca ăsta să fie un adio, zise, și privirea, de obicei atât de mândră, i se îndulci. Curierii numizi îmi vor spune ce faci. Le vei putea încredința mesaje. Ei ți le vor aduce pe ale mele. — Îți sunt recunoscător. Antonius o luă de după umeri. Era foarte fragilă. — Ne vom revedea. Calvia zâmbi ironic. — Dacă femeile ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vreau să trăiesc bine. Dar cu ce preț? În adâncul ființei mele sunt un tip cu adevărat fericit. Se spune că fericirea e balsamul durerii și din punctul ăsta de vedere sunt un fericit. Mi se întâmplă adesea să-mi îndulcesc suferința. Dar așa se întâmplă cu durerea. Și așa ajung și eu la alinarea de care se tot vorbește și la fericire. — Știi ce-mi doresc? m-a întrebat Roger Frift. Aș vrea s-o lași mai moale în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru că suferă de inimă. Inima îl tot atacă, așa cum mă va ataca și a mea într-o zi. Cred că Fat Vince are o anumită simpatie față de mine. La fiecare două luni mă ia lângă el și, cu respirația lui îndulcită de băutură, mă întreabă ce mai fac. Nimeni altcineva nu mai face lucrul ăsta. Nimeni. Uneori vorbește cu mine despre mama mea. Și Fat Vince e văduv. Soția lui a murit din cauza poziției sociale inferioare. Nu s-a putut acomoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
timp. Oamenii ăștia au o culoare anume. Nu-i vei întâlni niciodată pe străzi, pe străzi la plural. Acea culoare, care seamănă cu strălucirea sănătății sau a soarelui sau a tinereții ostentative, nu e decât strălucirea banilor. După cum știi, banii îndulcesc apusul vieții. Banii împiedică prăbușirea. Oricum, Martin nu are culoarea asta. Nici eu nu o am. Și nici tu nu o ai. Asta-i soarta. Prințesa Diana o are. Ea are nouăsprezece ani, abia își ia zborul spre viață. Iat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
coapse îndreptându-se spre destinația lor. I-a auzit țipetele și a plutit mai departe. Un om ce își exersa vocea pe vârful unei stânci: voci înalte, tânguitoare, voci joase și grave, voci subtile, insinuante, voci stridente și dogite, voci îndulcite de durere, voci scânteind de râs, vocile păsărilor și cele ale peștilor. L-a întrebat pe om ce făcea îcum tot a trecut pe-acolo). Omul i-a răspuns - și fiecare vorbă de-a lui era vorba unei făpturi diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acel colegiu, atunci nu putea să intre la colegiu și gata - asta era situația. Studioasă și serioasă Elfrida, educația ia sfârșit aici. în scrisoarea lui se spunea: „...dacă tonul meu vi se pare prea dur, aș putea încerca să vă îndulcesc dezamăgirea spunându-vă cât de fermecător de prezentabilă vă găsesc și să adaug că, în eventualitatea în care nu reușiți să ocupați un loc la Universitate, aș fi încântat să vă ofer postul de secretară la biroul meu de la facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îmi dă baldiseli și leșinare, io le am cu muzica la client, zău, ce vă mai deranjați la metloporie, la-nghesuială și busuioace, o facem aci, are coana Măndica și un ou să ciocnim și de-o pască să ne îndulcim abureala, vinul curge de zici că s-a spart canalizarea, zău, coane, nu se merită. Tragem de-o Înviere cu program, de băgăm în boală mahalaua. Gazolină! Carantină, zău! Sanepid și cloramină!“. Nu am rămas. Am plecat. Era deja târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fără putință de lecuire. De la o zi la alta devenea tot mai prost dispus și mai iritabil. Nimic nu-i convenea, de la strădaniile bietului Quimet, care Își dădea sufletul ca să Învețe meserie, la tertipurile soției lui, Sophie, care Încerca să Îndulcească evidenta uitare la care Îi condamnase Julián. — Fiu-tău se crede cineva fiindcă bogătanii ăia Îl țin pe post de maimuță de circ, spunea el cu un aer sumbru, Înveninat de ranchiună. Într-o bună zi, cînd urmau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
seara e deja răcoare. Poate că În loc de pijama ar trebui să-mi pun pe spate un halat”, medita Oliver. „Sigur că da, o să vă aducem și halat, dar mai Întâi ar trebui să Îndepărtăm din jur frunzele căzute”, murmură profesorul, Îndulcindu-și glasul. „Deocamdată Însă v-aș ruga să vă ridicați de pe scaun și să vă așezați Întins pe pat...” Nu, asta nici Într-un caz nu. Masterandul Oliver prefera să rămână nemișcat la locul său. Pe pat a tot fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În același loc?! Un portmoneu sau o poșetă În loc de chip ar rezolva multe probleme. Portmoneul, desigur, ar fi mai folositor dacă ar fi doldora de bani. Banii pot rezolva multe. Noimann știa fapul acesta pe propria sa piele. Foșnetul bancnotelor Îndulcește trăsăturile, le Înnobilează. Zâmbetele devin tot mai ademenitoare, mișcările mai exaltate, iar ochii prind o strălucire sumbră... Scoate portmoneul plin de bani și vei vedea cum totul Învie și apoi moare-n fața ta. Zâmbetele și speranțele se sting odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Exact, e vorba de Lilith... Pântecele său a fost Întinat de atâtea alte pântece...” Ciungul era cât pe ce să folosească un cuvânt mai dur, spurcat, dar, citind deznădejdea În ochii omului aflat În fața lui pe scaun, se gândi să Îndulcească pe cât posibil măcar expresia, dacă nu și sentința... „Știți?” Își Întrebă el scurt colegul. Noimann Își Întoarse fața spre perete și gemu. „Sau măcar aveți, ca să zic așa, o vagă bănuială?” Nici de data aceasta Noimann nu răspunse. „Păi atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-ți facă bine ... Pinocchio: Dacă e amară, n-o iau ! Zâna: Ascultă-mă! Ia și bea! Pinocchio: Dacă e amară, nu-mi place ... (smiorcăindu-se) Zâna: Bea, și după ce bei, am să-ți dau o bucățică de zahăr ca să-ți îndulcești gura. Pinocchio: Dar unde e bucățica de zahăr ? Zâna: Uite-o aici! (și zâna scoate o bucată de zahăr dintr-o zaharniță) Pinocchio: Mai întâi vreau bucățica de zahăr, p-ormă o să beau zeama aia amară ... Zâna: (dându-i bucățica
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ei unde se urcă în pătuț și adormi purtând în gând hotărârea pe care o luase. Vântul îi bătea în geam cu ramurile dezgolite de frunze, de parcă ar fi vrut să-i cânte un cântec de leagăn, să-i mai îndulcească puțin primii pași spre maturizare. Poveste cu Moș Crăciun A fost odată un cătun tare îndepărtat, atât de îndepărtat încât poștașul venea doar o dată pe lună. Fiind la început de decembrie, era așteptat să sosească. Toți copiii din acel cătun
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
condiționate. Mandat emis de judecătorie. La ocupație e trecut instrumentist, membru al sindicatului local 3126 din Hollywood. Danny se gândi la Buickul furat din fața clubului de jazz din ghetoul negrilor. Avem ceva poze ale deținutului? — Tocmai au sosit. Danny își îndulci vocea: — Mă ajuți cu documentația, dragă? Câteva telefoane? Vocea lui Karen se auzi, alintată și mieunată, cu tot zgomotul de fond. — Sigur, Danny. Vii să iei pozele? — În douăzeci de minute. Danny privi în jur și văzu că specialistul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
renunțat la liceu, nu? O privire rapidă făcu ștafeta între cei trei. Lopez se strâmbă, Benavides dădu din umeri și Duarte trase un fum lung din țigară. Mal observă că toți trei se raliau mult prea curând împotriva lui, așa că îndulci tonul: — Stați să vă spun de ce am pomenit de așa ceva. Pentru că întotdeauna ați învins legile probabilității. Ați făcut parte din bande de stradă sau din Sinarquista, ați stat câteva stagii pe la ceva școli de corecție, dar ați rămas curați. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe Mike Breuning, Karen Hiltscher nu mai voia să facă pe fata amabilă, iar dacă Niles reușea să dovedească faptul că intrase prin efracție în apartamentul de la numărul 2307, atunci era cu adevărat în pericol. Încă două tării. Aburii calzi îndulceau senzația dezastrului. Avea totuși un prieten cu grad și funcție. Dacă reducea cumva proporțiile eșecului în rolul său de agent sub acoperire, ar mai fi putut beneficia de protecția lui Considine. Ultimul pahar. EL, din nou EL, pur și abstract
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai ceva ca mine un amărât de spirist! Este? ― Este! oftai eu, mai mult decât plictisit. Fii pe pace, îți fac madrigalul... Mâine, poimâine, ți-l dau... Până atunci, răspunde la celelalte întrebări ale "oracolului". Dar iată că îndrăgostiții se-ndulciră la poezie... Și de unde la început fiecare nu dorea decât o poezioară, acolo, acum, nevoiți de împrejurările prin care treceau să-și mențină aureola de poeți în fața iubitelor, mă inundau cu cereri care de care mai pretențioase și mai originale
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
va putea purta pălărie niciodată și apărea înfășurată în vreo imensă blană de tigru - moda sălbatecă - cu tot acel vâlvoi vaporos dispărut sub toca netedă a cărei dungă aspră de catifea se cobora pe sprâncene fără ca un fir răzleț să îndulcească obrazul bizar. . . Odată, ieșind târziu din magazin, am văzut-o plecând îmbrăcată cu un taior negru, simplu și cam uzat, dar tot elegant pe manechinul ei perfect, cu o pălărioară deformată, dar sub jachetă cu o bluză brodată luxos și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pentru a fi pe gustul mulțimii de cavități palatale prezente aici. Charlie s-a istovit să se asigure că nu vor fi sughițuri sau ouă prea fierte cu amprente pe coajă, că băuturile răcoritoare n-au fost sărate, în loc să fie îndulcite. Se pare că a reușit să se descurce. Nu vor fi incidente astăzi, cel puțin nici unul care să se datoreze mâncării. Sir Wyndham și nababul coboară treptele spre grădină și încep imediat, chiar brusc, să discute, ca niște dubluri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]