5,677 matches
-
de pe traseu, dintre locul cel jilav și ocean, cartograful așază pe hartă vîrful compasului său, și acolo Începe Amazonul. La fel se Întîmplă și cu mine, cartograf al sufletului meu, atunci cînd caut Începutul poveștii vieții mele. Închid ochii și Înfig vîrful ascuțit. Îi deschid și descopăr o clipă pîlpîind ușor, Înfiptă În vîrful compasului meu : ora 3 și 17 minute după-masa a zilei de treizeci aprilie, 1961. Deschid brusc ochii și mă focalizez asupra ei. Clipă, clipă-n vîrf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a pune În mișcare toate rotițele mașinăriei, am sărit calul. S-ar putea să nu știm niciodată unde Începe o poveste, Însă uneori putem spune unde nu poate Începe, unde șuvoiul curge deja cu putere, dezăgăzuit. Închid ochii și-mi Înfig iar compasul. Desfășor clipa fluturătoare și-i prind aripile de birou : ora 1 și 42 de minute dimineața, 9 noiembrie, 1960. Era frig și umed În Piața Scollay din Boston, și biata și neștiutoarea Flo - pe care aveam s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
unde stătea Norman, sau mai exact unde avea să stea Norman. Atunci, Încă nu-l cunoșteam - pentru mine, avea să rămînă un timp pur și simplu Proprietarul Biroului - Însă harababura de pe biroul lui, țepușa dreaptă de oțel pe care erau Înfipte pînă la vîrf un morman burtos de chitanțe, brațele strălucitoare ale scaunului și, firește, perna roșie Însăși, cu scobitura În formă de fese din mijloc, emanau o aură de seriozitate și demnitate pe care, date fiind circumstanțele vieții mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care-ți cere maximă agerime și tonus ridicat. În timp ce nimic din comportamentul fraților mei nu sugera că și creierele li se dezvoltă odată cu trupurile, aparatele lor de masticație suferiseră o dezvoltare considerabilă, lucru probat prin multe mușcături dureroase. Eu Îmi Înfigeam dinții În hîrtie, ei și-i Înfigeau În mine. Era o discordanță extrem de deranjantă. Eram cu toții gata să trecem la mîncare solidă. De fapt, eram cu toții gata să renunțăm definitiv la viața de familie și, În cele din urmă, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ridicat. În timp ce nimic din comportamentul fraților mei nu sugera că și creierele li se dezvoltă odată cu trupurile, aparatele lor de masticație suferiseră o dezvoltare considerabilă, lucru probat prin multe mușcături dureroase. Eu Îmi Înfigeam dinții În hîrtie, ei și-i Înfigeau În mine. Era o discordanță extrem de deranjantă. Eram cu toții gata să trecem la mîncare solidă. De fapt, eram cu toții gata să renunțăm definitiv la viața de familie și, În cele din urmă, Într-o bună zi, după ce i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu indiferență, nici nu mă mușca, și nici nu mă altoia, ceea ce era foarte bine, dată fiind constituția ei atletică ; la un moment dat, Într-o Încăierare, era să-l lase pe Shunt fără o ureche, atît de tare se Înfipsese În el. Întotdeauna am fost conștient - și m-am temut - de gabaritul ei, Însă În noaptea aia, cînd am pornit la drum, am observat pentru prima oară cît de blănoasă e În zona posterioară. Nu doar dinții Îi crescuseră considerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că vă pot explica destul de limpede situația, acea putere irezistibilă emanată de parfumul ei. Doar puțin a lipsit ca să nu sar pe ea ca un dement. Mi-am Închipuit cum o să sar pe ea venind din spate și o să-mi Înfig incisivii În blana gîtului ei, În timp ce ea Își curbează spinarea lungă și musculoasă, Își ridică fundul În aer și, cu un chițăit de agonie absolut Încîntător, se lasă total În voia mea. A fost cumplit. Însă a fost, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
atunci, cum se mișca așa grațios printre ei. Era ca un mușchetar. Era Athos, liniștit și rezervat, care se aprindea greu, dar, odată aprinsă, mînia lui era mortală. Provocat de o Întrebare venită din spate, se răsucește pe călcîie, Își Înfige floreta Într-un raft de sus și trage spre el, trasă În țeapă și licărind asemeni unui pește Înfipt Într-o suliță, Moarte la Veneția. Altă solicitare l-ar putea trimite În capătul unui coridor, unde ar da colțul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aprindea greu, dar, odată aprinsă, mînia lui era mortală. Provocat de o Întrebare venită din spate, se răsucește pe călcîie, Își Înfige floreta Într-un raft de sus și trage spre el, trasă În țeapă și licărind asemeni unui pește Înfipt Într-o suliță, Moarte la Veneția. Altă solicitare l-ar putea trimite În capătul unui coridor, unde ar da colțul după un raft, ar face o fandare stînga În direcția literaturii pentru copii și adolescenți și apoi, chircindu-se, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
trimite În capătul unui coridor, unde ar da colțul după un raft, ar face o fandare stînga În direcția literaturii pentru copii și adolescenți și apoi, chircindu-se, s-ar avînta spre dreapta - și acolo, vîrful săbiei lui s-ar Înfige În Cartea de bucate a lui Betty Crocker. O a treia Întrebare, de data asta din partea unei bătrîne În balonzaid, cocoșată și urîtă, are parte de aceeași deferență obișnuită. O reverență adîncă, o piruetă cavalerească, două șfichiuituri rapide În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cărți. Cred că și el era un fel de rechin, și-i era frică să nu se Înece. Întotdeauna am fost genul visător. Și, dată fiind situația mea, cum aș fi putut fi altfel ? Însă știam și cum să-mi Înfig toate cele patru picioare bine În pămînt, atunci cînd era cazul. Și apoi - făcut fleașcă, să zic așa, de burnița realului - mă simțeam prost că nu pot să-l ajut efectiv pe Norman să iasă din situația asta. Sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În vestul pieței, la doar cîteva sute de metri. Și cu aceasta sper că v-am convins din nou că, În ciuda tendinței mele de a visa, care m-ar Îndreptăți să fac nazuri, am totuși toate cele patru picioare bine Înfipte În pămînt și, dacă trebuie, pot să fiu destul de pragmatic. Pentru a putea pleca În această călătorie aveam nevoie de o noapte ploioasă, În care oamenii să fie mult prea ocupați să se agațe de ziarele și umbrelele de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mobilă a cimentului. Odată am fost primii care am ajuns la mașina zdrobită a unei șoferițe rănite. Casieriță de vârstă mijlocie la magazinul duty-free de spirtoase al aeroportului, femeia stătea în dezechilibru în cabina contorsionată, cu fragmente de parbriz fumuriu înfipte în frunte ca niște bijuterii. Când a apărut o mașină a poliției, cu girofarul de urgență pulsând de-a lungul autostrăzii de deasupra, Vaughan a dat fuga înapoi după aparatul foto și după blițuri. Dându-mi jos cravata, am dibuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ochi tolerant ca un doctor pus în fața unui pacient dificil, suferind de-o serie de simptome în mare parte autoinduse. Se îndepărtă spre camionul avariat. Ce mă izbi din nou fu neobișnuita poziție a picioarelor ei, suprafața interioară a coapselor, înfipte într-un pelvis lat, întoarse în afară, expuse parcă unui șir de vehicule zdrobite. Așteptase oare ca eu să vizitez parcul de mașini avariate al poliției? Știam că o confruntare de-un fel sau altul dintre noi era inevitabilă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan schimbă tempoul mișcării sale pelviene, trăgând-o pe femeie peste el și întinzându-i picioarele de-a lungul picioarelor sale. Stăteau pe diagonala banchetei din spate, Vaughan luându-i mai întâi sfârcul stâng în gură, apoi dreptul, cu degetul înfipt în anusul ei, lovindu-i rectul pe ritmul mașinilor în trecere, potrivindu-și propriile mișcări cu jocul de lumină care trecea transversal peste acoperișul mașinii. Am împins-o în lături pe blonda care mi se sprijinea de umăr. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să-i maseze pubisul, căutându-i anusul cu degetul mijlociu. Se aplecă spre ea pe-un șold, adoptând amândoi poziția diplomatului rănit și-a tinerei femei pe care-i văzuserăm stând împreună în cabina limuzinei zdrobite. O ridică peste el, înfigându-i frontal penisul în vagin, cu o mână la subsuoara ei dreaptă, cu cealaltă sub fesă, cu aceleași mișcări pe care le făcuseră infirmierii ca s-o ridice pe femeie din mașină. În vreme ce rolele bubuiau deasupra noastră, într-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nu se mai întâmplă, îmi pare foarte rău, l-am asigurat eu. - Bine, mersi, pa, pa, zise ursul, îndepărtându-se. - Ursule! l-am strigat. - Da? Se opri. Un glonte pornit din pistolul pe care îl țineam în mână i se înfipse între ochi. Mă privi uimit. - Dar... de ce? Mor! zise și căzu la pământ fără suflare. - Chiar așa, de ce? mă întrebă Alin trist. Nici Luca nu părea prea mulțumit de fapta mea. - Faimă, am răspuns visător. - Faimă? Pentru ce? Că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în oraș, sau așa mi se părea, deși mergeam în continuare cu o viteză vădit neregulamentară. Tăceam și eu și mă uitam pe geam. - Vă deranjează dacă pun muzică? a întrebat. - Nu, deloc. Pescui din torpedou o casetă și o înfipse în casetofon. Billy Idol, un Best Of. - Billy Idol, am zis. - Îl știți? - Da, sigur, îmi place chiar. Avea două albume foarte bune, Whiplash Smile și Charmed Life mi se pare. Îi luasem piuitul cu sumedenia mea de cunoștințe. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mulțimea, care voia să răzbune bunele moravuri, s-o jefuiască; liniile se răsucesc, ca o coardă invizibilă care ne ține legați, pe noi trei, și care, cu cât ne zbatem mai mult să ne desprindem, cu atât își strânge nodurile, înfigându-le în carnea noastră. În mijlocul acestui nod, în inima dramei acestei asocieri secrete, se află secretul pe care-l port în mine și pe care nu-l pot dezvălui nimănui, cu atât mai puțin Irinei și lui Valeriano, misiunea secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ei dezbrăcat se întinde pe toate oglinzile. Mă arunc asupra ei, s-o eliberez din lanțuri, să-i scot călușul, s-o îmbrățișez; dar ea se-ntoarce împotriva mea, furioasă. Crezi că mă ai la mână? Te înșeli! - și-și înfige unghiile în obrajii mei. E prizonieră ca și mine? E prizoniera mea? Ea e oare închisoarea mea? Între timp s-a deschis o ușă. Apare Elfrida. — Știam de pericolul care te pândea și am reușit să te salvez, spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cât de cât. Menajera se încruntă. Situația era destul de serioasă ca să recurgă la măsuri disperate, dar nu prea vedea ce-ar putea face. N-are nici un sens să încerce să-i deschidă ochii; odată ce o femeie ca aia și-a înfipt ghearele într-un bărbat, nu mai e cale de-ntors. Bărbații devin nechibzuiți în astfel de situații și, pur și simplu, n-ar asculta-o dacă ar încerca să-i prezinte pericolele ce-l așteaptă. Chiar dacă ar afla ceva despre femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
neagră de la tuș, e și amar, acum m-am mai obișnuit... - Nu-nțeleg... Ce e... Cine ești? Cum ai intrat prin ușa încuiată? Nu e posibil... Am verificat.... Cine... Strâng tare pleoapele, îmi încleștez maxilarele până-mi scrâșnesc dinții, îmi înfig unghiile în podul palmei, mă pișc de câteva ori și aștept să dispară. Dar nu, e tot acolo. - Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Atât știi? Ți s-a blocat acul de patefon pe cerul gurii? Tu te-auzi? Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a mai spus cineva că ești plictisitor? S-a enervat, fornăie. *** Întredeschid ochii, dar mușchii sunt încă prea somnoroși și nu reușesc să-i mai și adun la timp, așa încât o țandără din ghirlanda ornamentală plantată deasupra patului mi se-nfige sub pleoapă. Oroarea aceea de ghips împletit, cu arabescuri și înflorituri, ar fi trebuit dată jos cu dalta, cu tot cu spoturile ei, cadou de la socru-meu, inginer umblat acu’ o sută de ani prin Hamburg, „așa pentru atmosferă, mă înțelegeți...”, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă-tii...”. Era evident că, din partea lor, putea să mănânce și inima chelneriței servită pe tavă de smarald, să stea agățat de lustră și să declame din Marx în nemțește, să se autoflageleze ca penitenții în vremea ciumei, să-și înfigă bețe de bambus în limbă și-n urechi, tot nu i-ar fi mișcat reprezentația. Încet-încet, amicul meu s-a dezumflat, a lăsat umerii în jos, îl simțeam cum suferă în anonimat. Și-a băut cuminte berea, am plătit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dacă nebunul meu cu acte are dreptate? Dacă el are dreptate? Dacă ar apărea acuma Mesia, dac-ar veni Isus în blugi și-n tricou mototolit, cu mânecile tăiate, neras, cu tatuaj pe-un umăr, o sirenă c-o săgeată înfiptă-n coadă sau cu zarul albastru între degetul mare și arătător, cu o Gorgonă înfășurată-n șerpi pe piept, puțind a nespălat, „Eu sunt Calea și Adevărul, Eu sunt pâinea Vieții...”, nu-l umflăm pe sus și-l închidem repejor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]