1,020 matches
-
Îmi pare rău, Sam, spuse ea calm. Pur și simplu nu te cred. Acum cred c-ar trebui să pleci. Se mira și singură cât de calmă și de stăpână pe situație era. El stătea În fața ei cu o durere Înfiorătoare Întipărită pe față. —Și nu prea văd ce motiv ai mai avea să te Întorci. Se șterse la ochi cu mâneca de la halat. El dădu din cap aprobator. —Ai dreptate. Cred că cel mai bine ar fi să plec. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Au închis ușa, avionul s-a pus în mișcare. Stewardesa mă oprește: — Scuzați-mă, domnule, unde mergeți? — Trebuie să cobor, mă simt rău. — Chem un medic. — Sunt medic. Mă simt rău, lăsați-mă să cobor. Probabil că am un aspect înfiorător, fata în uniformă cu părul blond strâns la spate și un năsuc inofensiv se retrage și intră în cabina comandantului. Intru și eu. Doi bărbați în cămăși albe cu mâneci scurte se întorc spre mine. — Sunt medic, am un infarct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rău. —Cum mai rău? Ar fi trebuit să îmi mușc limba. Era un hoț. Am strecurat lingura printre buzele fiicei mele. Ea a deschis gura pentru a protesta și atât am așteptat. Am împins lingura înăuntru. Este scena cea mai înfiorătoare. Într-o noapte, doamna Frank aude un zgomot și se trezește. Era domnul van Daan, tatăl băiatului pe care îl iubește Anne, fura pâine din dulap. Și în tot acest timp ei credeau că sunt șobolanii, dar, de fapt, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bătut, nici să irosească timp prețios așteptând, se enerva și trăgea de lanț Înainte de vreme. Asta nu făcea decât să golească bazinul, care nu era suficient de plin pentru ca apa să țâșnească, și să-l pună din nou În fața alegerii Înfiorătoare Între a aștepta iar sau a renunța și a pleca. Avusese la viața lui câteva iubiri, câteva idei, un volum de versuri care la timpul său a dat naștere multor așteptări, ipoteze despre scopul universului, intuiții limpezi despre punctul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să se apropie de el, ca să Încerce să stingă focul, crezând probabil că băiatul care se carboniza sub ochii lor era un soldat israelian. Băiatul a ars cam zece minute În focul pe care el singur Îl aprinsese, scoțând „urlete Înfiorătoare“, Înainte să-și dea sufletul. În orășelul Or Akiva, În schimb, se petrecuse o mică minune: un copil de vreo cinci ani căzuse de la un etaj superior, se lovise grav la cap, Își pierduse cunoștința și nu Își mai revenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de copac aici, pune-ți piciorul stâng pe el și apoi ridică-l peste și pe celălalt. Nu, eu chiar nu pot să mă mișc. Și numai când mă gândesc la a-mi ridica piciorul, mă ia cu niște dureri înfiorătoare. Dându-și seama de gravitatea situației, Ed a acționat. S-a urcat pe ciotul de copac, m-a apucat de braț și apoi și-a folosit toată forța ca să mă tragă de pe cal, amortizându-mi căderea cu propriul trup. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
brațele întinse înainte, când mă răsucii pe loc și mă aplecai în afară, prin fereastra deschisă. Întunericul se făcuse mai adânc. Era o beznă de iad. Simțeam totuși cum alunecă oamenii, nu departe de mine și cum se prăvălește în înfiorătoarea adâncime a sufletului meu târfa bătrână cu peruca roșie. Viziunea ei îmi apăru iar cu cheia raiului strânsă în mâna-i scheletică, și iată că, de astă dată, în loc să o ciocănească în proteza cu butuc de lemn a piciorului retezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și zâmbitori, plini de Încredere În sine, În uniforme albastre noi și elegante, urmată de ziua În care Îl văzuse adus Înapoi În casa părintească din Cambridge, câteva luni mai târziu, Întins pe targă și pe jumătate mort, cu Întâmplări Înfiorătoare de povestit din război, când se Însănătoșise. Poate pentru că trăise primul mare război al epocii industriale, primul cu victime la scară industrială, Henry a prevăzut consecințele catastrofale ale conflictului european mai curând decât majoritatea englezilor. La numai două zile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și le ocupă În principal răspunzând scrisorilor care continuau să curgă de mai multe ori pe zi, de la prieteni și amici binevoitori, o sarcină deopotrivă dureroasă și plăcută. Pe de o parte, i se reamintea În felul acesta, permanent, de Înfiorătoarea experiență de la premieră; pe de alta, era mișcat de entuziasmul aparent real al multora dintre corespondenți față de Guy Domville. Una dintre cele mai dureroase epistole pe care trebui să le scrie fu cea către William și Alice, În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
da, o afacere foarte dureroasă pentru Barrie... Familia Llewelyn Davies a devenit un fel de surogat pentru el și totul a mers bine până când Arthur a făcut un cancer mandibular oribil, pe la patruzeci de ani, și a murit În urma unei Înfiorătoare și nereușite operații. Pe urmă a murit Sylvia, tot de cancer, după câțiva ani. Astfel, Barrie a ajuns tutorele celor cinci orfani. I-a răsfățat, i-a trimis la Eton și la Cambridge, le-a oferit totul... Cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Philip, e În Flandra... Cele două femei murmură a compătimire. — Mulțumesc lui Dumnezeu, nu participă la lupte. E medic Într-o unitate de ambulanțe. Dar munca e periculoasă, În apropierea frontului. — Eu nu pricep pentru ce se duce războiul ăsta Înfiorător, spune dna James. Cred că nimeni nu știe de ce a Început, spune Gosse, dar acum e limpede pentru ce luptăm: trebuie neapărat să ne opunem agresiunii germane. Henry a văzut totul foarte clar de la bun Început. E minunat felul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
germane - erau Împrăștiați peste tot locul, morți, muribunzi sau Încercând să se apere cum puteau În cratere și după copaci. Pe urmă, artileria germană a Început să ne piseze. Postul de prim-ajutor a fost lovit În plin. Zgomotul era Înfiorător. Tremuram de frică, nu mi-e rușine s-o recunosc, și nu eram singurul. Cel de lângă mine a făcut pe el - vă rog să mă iertați, domnule, dar l-am mirosit. Am avansat din a doua linie de tranșee până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
șuieratul stingătoarelor. Unde era extinctorul lui? Probabil că-l lăsase În Cilindrul E. Orbecăi cu mâinile pe perete după un altul, tușind din cauza fumului. Ochii și plămânii Îi ardeau, cu toate că purta masca de gaze. Și deodată, cu un scrâșnet metalic Înfiorător, Începură izbiturile. Habitatul se legăna sub loviturile calmarului care se Întorsese. O auzi pe Fletcher prin intercom, dar vocea Îi era stridentă și neclară. Zgomotul teribil al izbiturilor și al metalului deformat continua. Iar Norman Își zise: „Vom muri. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sine a comis-o, se îmbată ca să-și anestezieze somnul dar crima făcută în noaptea următoare de Justițiarul visului devine furibundă, patologică. Următorul dușman e găsit rupt în bucățele și vînăt tot iar polițiștii nu-și pot închipui ce armă înfiorătoare a putut înfăptui o asemenea distrugere. Și Personajul V. e disperat de fericirea cu care Justițiarul își primește puterea. De această dată na fost nevoie decît să miște cîțiva milimetri degetele. Cunoscutele inamiciții îl fac să intre în cercul bănuiților
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
spital. M-a văzut limpede și pe mine veghind și-i năucit. Nu poate accepta un astfel de viitor dar simte că așa e. Căci, pînă la urmă, într-acolo se îndreaptă. Nu sesizează vocea sentențioasă a Doctorului: „-Superb și înfiorător”-spune el. „-Deci viața așa cum o vezi tu e un infern sofisticat. Gîndește-te atunci mai bine care-i e scopul.” În mijlocul deșertului V. tînăr îmi ascund fața în mîini. Vedeniile de o clipă îmi arată o suferință crescîndă. Un copil
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-l silesc, la un moment dat să mă asculte. Ochii se dilată și mă privește ca pe un dușman. „-Lasă-mă, iartă-mă!”-îmi spune. „-Vreau să uit grozăvia pe care ai spus-o. Nu vreau să cred în ideile tale înfiorătoare. Ești doar un exaltat ce a născut tenebre. Tu nu-ți dai seama că ajungem la psihoză? Ce-o să ne facem dacă dezastrul teluric și durerea vor pune stăpînire pînă și pe nădejdea noastră?” Îl ascult și-l simt totodată
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în foc. V. tînăr mă trezesc strigînd. Sudoarea îmi curge pe trup și mirosul persistă în jurul meu. Caut să-mi clarific care e timpul groaznicei viziuni. E viitorul sau prezentul care așteaptă să se întîmple? Sînt copleșit de sentimentul unei înfiorătoare vinovății. Chiar și față de mine. Dar nu văd unde? Imagini de-o clipă îmi străfulgerează retina. Mă văd urmărit de păsări și șerpi care vor să mă învenineze după ce, avînd puterea asupra lor, le-am pierdut controlul. Mă privesc consternat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mă ajute să-mi depozitez bagajul. Mulțumindu-i zâmbitoare, m-am întrebat, automat, dacă se simte atras de mine. Era așa îngrozitor. Ăsta era unul dintre lucrurile care-mi plăceau în toată schema măritișului. Câțiva ani scăpasem de caruselul ăla înfiorător al încercărilor de a întâlni bărbatul potrivit, de a afla dacă e deja căsătorit sau dacă nu trăiește cu un alt bărbat sau dacă nu e un avar patologic sau dacă citește Jeffrey Archer sau dacă are orgasm numai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
recunoscătoare, numele meu ajungînd celebru, și, În consecință, nemuritor. Pentru a atinge asemenea performanță trebuia să deprind alfabetul iluziei, puteam Începe cu literatura. Așa c-am intrat la medicină. În ’76 Bucureștiul era destul de straniu, un oraș Înviorat de o Înfiorătoare epidemie de febră roșie. Nu murea nimeni, nu exista leac pentru vindecare. Depanarea oamenilor n-a avut În mișcarea Întîi a dansului nici o legătură cu literatura. Facultatea am făcut-o fiindcă așa mi-a sugerat tata, cu un rictus, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
neînlocuit. Cu toate acestea am auzit nu de puține ori de la o vreme, și Încă venind din gura de aur a unor noi capitaliști (capitaliști cu suflete sau ce-or fi alea, negre, de comuniști, un produs embrionar, convulsiv, ceva Înfiorător, cu papion) expresia „nimeni nu este de neînlocuit”. Și deși nu era vorba de fotbaliști, mare cutremurare s-a produs În sufletu-mi delicat, fiindcă acesta a fost exact principiul central al comunismului, miezul lui de foc, de Labiș, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unor danezi. Danezii nu-s pretențioși. Au transformat căsuța bunicului Într-un fel de magazie pentru jucării și ustensile specifice handicapaților, au tras apă, gaze, au pus draperii și au Încuiat ușile cu handicapații Înăuntru. Uneori răzbea cîte un urlet Înfiorător din camera de la stradă, probabil că-i făceau baie unui deficitar motor. Și, cu banii lor, am luat Într-un fel cu mîndrie apartamentul ăsta, Într-un cartier Înecat În funingine, În imediata apropiere odorifică a fostei gropi de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doi oameni ai ordinii publice, doar-doar or descifra următorul tip de intervenție chirurgicală asupra cetățenilor. Pe unul dintre marii scriitori adnotați din greu În bibliotecă l-am recunoscut ușor, e inconfundabil, Dan Claudiu Tănăsescu, căruia i se smulg cîteva pagini Înfiorătoare din ultimul său roman serial SF de revistă. Personajele sînt Urm, Rogv, Lacar, Nata și Petrică. „Petrică privește Cosmosul.” Ei se află În drum cu toții spre Solgana, planeta vieții veșnice. Între timp, „Lacar miroase flori de lămîiță” care cresc abundent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
devine obositor și la Fellini. În plus, drama Giuliettei Înșelată de soț nu e dramă. Cu o asemenea figură de clovn Îmbătrînit de la douăzeci de ani, este firesc ca Giulietta să fie Înșelată și, pe bună dreptate, părăsită. Pe muzica Înfiorătoare a lui Nino Rota. „Deși Îmi vine greu s-o spun, acestui film Îi lipsește aproape cu desăvîrșire planul sublim.” (Peter Harcourt, Film Quaterly, 1966, nr. 3) Dintr-o altă revistă de cinema, aflăm că Angela Băcescu și-a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu-i lucru ușor. Căuta apă. Și ca o dovadă ultimă de spirit de sacrificiu, „după revoluție n-a dezvăluit nimic din activitatea de opozant”. Modestă, bună, frumoasă, cărînd o sacoșă după ea. C. Mihail ne mai face o mărturisire Înfiorătoare: biata femeie a fost „supravegheată sîngeros”. Închizi ochii și vezi aievea foarfece care clămpăne, microfoane cu forme exotice de unică folosință, țepi, lame, pietre, sînge-n baie. Nici un opozant n-a mai fost tratat cu atîta sălbăticie. Care era totuși binevenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Renașterea „care a impus pentru totdeauna valorile neprețuite ale umanismului”. Și ale pisicilor. Mamifer domestic carnivor din familia felidelor, cu botul foarte scurt, Înclinat inconștient spre homosexualitate, are mai multe culori, bea lapte. Adam și Eva e Încărcată cu povești Înfiorătoare dar scrise cast, cu majuscule, de tipul „Au iubit pînă ce-au Înnebunit”, Trup și suflet e parțial decolorată, Horoscop e mai fermă, detașîndu-se prin reproduceri de busturi celebre și galbene. Oblio tratează problemele de sexologie cu o impecabilă imprecizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]