2,013 matches
-
dispărut într-un vârtej fierbinte. Din degete ai vrea azi să pocnești ca într-o vrajă care-ți aparține, să readuci pe aceea ce-o dorești să fie aici, să vezi că-i lângă tine ! Revezi trecut și iar te înfiori, tăcut și trist ți-e mersul îninte. Dragostea ei îți e de-atâtea ori altar nestins, rămas săpat în minte. Răsare, viu, noian de amintiri, păstrezi pe cele care-ți fac plăcere, când retrăiești atâtea împliniri ... Dar Cerului mai multe
A MAI TRECUT UN AN de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370149_a_371478]
-
în: Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului Statornicie E între noi o sfântă armonie, un foc divin, un rug superb, aprins, un infinit brodat pe veșnicie, un cer ce niciodată nu a nins. Aceleași adieri ne înfioară, te simt în gânduri și tresar uimit, mereu părând că-i pentru prima oară, când tu de fapt ești pentru mine mit. O aură ce-mi luminează viața, un curcubeu din care sorb culori când cu-al tău chip întâmpin
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370190_a_371519]
-
de o bere. Poate așa prindea mai mult curaj, să-l surprindă pe Sebastian cu îndrăzneala ei. Întinse mâna ca și la prima lor întâlnire și-i acoperi palma. Îi simți transpirația pielii dar și căldura ce-o degaja. Se înfioră de plăcere și un tremur ușor i se înfiripă în corp. - Sebastian, nu-mi lua în nume de rău cele ce vei auzi de la mine. Poate ești sau nu ești obișnuit cu asemenea declarații. Dar eu sincer te iubesc. Mă
ROMAN , CAP. SAPTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370135_a_371464]
-
în: Ediția nr. 1596 din 15 mai 2015 Toate Articolele Autorului Blaj, 15 mai 1848 Patruzeci de mii erau atunci Pe Câmpia Blajului românii Și Dumnezeu din cer le da porunci, Aici să fie pentru veci stăpânii! Și-acum se înfioară Munții toți De sfânta lor aducere aminte, Cum trece IANCU tânăr printre Moți, Cu vorbele mulțimea o aprinde... ........................................... Dar liniștea-i acolo îndestulă După atâtea aprige furtuni, Sub Crucea Lui, de veghe sus pe Hulă, Doar Aerul îngână rugăciuni... Dă-
CÂMPIA LIBERTĂȚII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370263_a_371592]
-
în Cuvântul lui Dumnezeu, literă cu literă s-au gătit în Iie de sărbătoare prinzându-se în Hora mare și Sfântă a creației. Cuvintele țesute din borangicul Luminii, sunt brodate apoi pe ștergarele trandafirii ale surâsului divin de pe chipul românului. Înfiorate în sine, toate cuvintele înmiresmate au venit Cuvântului sfânt să I se închine, să I se roage, să-L slăvească. La Început este Cuvântul dumnezeiesc - Obârșia tuturor cuvintelor-făpturi: Cerul cu Îngerii lui, Pământul cu odraslele sale, Lumina cu cântarea-i
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
se gândea la această ultimă oportunitate începea să o furnice tot corpul. Trecuse ceva timp de când nu s-au mai văzut și nu s-a mai simțit ocrotită de brațele sale atât de tandre. Poate din această cauză s-a înfiorat de plăcere la sărutarea violentă a lui Viorel și la mângâierile sale pe sânii dornici de a fi răsfățați cu sărutări și atingeri pătimașe. Când a ajuns la Fetești, se gândea că se apropie de ținuturile sale natale. Prin fața sa
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
larg deschisă. Își ținea capul cu pletele sale ondulate în curentul făcut de viteza trenului, pentru a se răcori. Fără să vrea, Săndica îi admira brațele, trupul său robust și pieptul cu pectoralii dezvoltați, iar gândul o făcea să se înfioare de cutezanță: Cum ar fi oare dacă aceste mâini superbe ar investiga-o pe tot corpul, descoperindu-i locurile dulci și secrete, să-i simtă degetele cu unghiile sale îngrijite și frumos rotunjite, mângâindu-i păduricea fină și dornică de
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
Dumnezeu, Să-mi dea atâta timp cât îl pot duce De la leagăn, până lângă cruce... CÂMPIA LIBERTĂȚII Patruzeci de mii erau atunci Pe Câmpia Blajului românii Și Dumnezeu din cer le da porunci, Aici să fie pentru veci stăpânii! Și-acum se înfioară Munții toți De sfânta lor aducere aminte, Cum trece IANCU tânăr printre Moți, Cu vorbele mulțimea o aprinde... Dar liniștea-i acolo îndestulă După atâtea aprige furtuni, Sub Crucea Lui, de veghe sus pe Hulă, Doar Aerul îngână rugăciuni... Dă-
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE (2014) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370275_a_371604]
-
față, orbindu-l, Ștefan mai învârti de câteva ori paloșul, fără nici un folos, căzând. Trupu-i cuprins de convulsii se sfârși în același loc lângă fratele său.” Imaginația neobosită a scriitorului ne mai oferă spre lectură scene de un dramatism ce înfioră, mai ales când descrie cutremurul ce surprinde solia polonă, care venise cu daruri de la Vladislav Iagelo cu gând să-l răpună pe voievodul Roman, darul fiind o blană de hermină otrăvită. Stihiile răscolite din adâncuri răzbună intenția mârșavă a lui
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
cu vârful aripilor curcubeul. Iubesc zâmbetul , privirea ta caldă, Setea ta de iubire, de viață, Chipul tău senin când suntem unul, Liniștea pe care numai tu știi să mi-o sădești în suflet, Aripa ta care încălzește și vindeca. Mă înfioară sărutul tău dulce și cald, Vibrez când cu patimă mă cuprinzi, Mă ridic să îmbrățișez slăvile Și la tine cu dor mă întorc, Într-o nouă și însetata dorința: De-a rămâne veșnic împreună Într-o suava îmbrățișare de îngeri
ZBOR de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352852_a_354181]
-
Acasa > Poezie > Credinta > CUNUNIE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1629 din 17 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cununie Înfiorate Toate icoanele Ascultau jurământul Supravegheat din altar De doi preoți bătrâni Ce promiteau veșniciei Eternitate La prima pală de vânt zidurile bisericii au căzut Pradă regretului Și inelul din mâna lui Și inelul din mâna ei Împreunate Făceau un lanț
CUNUNIE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352850_a_354179]
-
Ce promiteau veșniciei Eternitate La prima pală de vânt zidurile bisericii au căzut Pradă regretului Și inelul din mâna lui Și inelul din mâna ei Împreunate Făceau un lanț Ce desparte acum Preoții bătrâni Veșnicia De eternitate Jurământul De icoanele Înfiorate de AZED ANGHEL ZAMFIR DAN Referință Bibliografică: cununie / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1629, Anul V, 17 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CUNUNIE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352850_a_354179]
-
dar și fericit! Mă simțeam îndreptățit s-o admir așa, căci eram sigur în sinea mea că nimeni, până la mine... n-o pricepuse! Trăiam, credeam eu, bucuria descoperitorilor de valori atât de așteptate de omenire! Ce mai! Și azi mă înfior de sentimentele de atunci. Absorbit de savoarea clipei, nu observasem că ni se alăturase și colegul ei de scaun, întâmplare salutară ce mă pogorâse într-o clipă pe pământ, prilejuindu-ne declinarea identității trioului ad-hoc format. Își dădeau mâna un
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
Pasiunea ei este împlinită numai prin contemplație, prin jocul creării unei făpturi din carnea idealurilor, prin dansul fachiric care mi-o apropie și o determină să mă învăluie cu chipul și formele fascinante, strunjite parcă în metal. Sărutul ei mă înfioară cu gheața izvorului pur în care abia îmi înmoi buzele. Absența ei mă transformă într-o entitate a singurătății în Univers. Prezența ei îmi toarnă în tiparul carnal partea perfectă a personalității sale cu cili care depășesc marginile cunoașterii. Ea
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
luciul argintiu- și-n haos emigrează ... Spălată-n lacrimi, neîncepute, de cristal Se-ntâmplă, atunci, să mă prindă dimineața. Răcoarea mă-nfășoară cu șalu-i de opal Iubirea ta încearcă să-mi aprindă fața ... Ivirea zorilor leagănă dorința, Neașteptat, sărutul mă înfioară, Mă poartă-n vibrații suave de vioară ... Cum stăruie emoția-n toată ființa! Referință Bibliografică: IUBIREA TA / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1377, Anul IV, 08 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile
IUBIREA TA de LIA RUSE în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353035_a_354364]
-
I. POEMS BY THE LAKE, de Daniela Andronache, publicat în Ediția nr. 749 din 18 ianuarie 2013. FURTUNA pe cer, fulgerele zvâcnesc scurt ca picioarele unui bondar răsturnat. un aer rece îmi înfioară șira spinării. simt cum, în curând, furtuna îmi va cuprinde inima cu hohote de tunet și zvârcoliri de iarbă. CONTRATIMP cu pas ușor sar peste lucruri, peste anii din viața mea, căutând drumul înapoi. îl voi găsi cu siguranță, iar
DANIELA ANDRONACHE [Corola-blog/BlogPost/354469_a_355798]
-
pe la al doilea, eram deja copăcel beat de lumină, miresme și soare, fremătând de-a valma cu păsările cerului și florile pământului. și azi sunt întocmai ... Citește mai mult FURTUNApe cer,fulgerele zvâcnesc scurtca picioareleunui bondar răsturnat.un aer receîmi înfioară șira spinării.simt cum, în curând,furtuna îmi va cuprinde inimacu hohote de tunetși zvârcoliri de iarbă.CONTRATIMPcu pas ușorsar peste lucruri,peste anii din viața mea,căutând drumul înapoi.îl voi găsi cu siguranță,iar când stelele cerului vor
DANIELA ANDRONACHE [Corola-blog/BlogPost/354469_a_355798]
-
nu trebuie să fie văzut de nimeni. Nu sunt mari secrete, însă sunt intime, ceva ce nu interesează pe nimeni, chiar dacă face parte din familia mea. Nu știu ce să-ți citesc mai întâi. - Ceva cât mai fierbinte. Ceva care să mă înfioare și să mă facă invidioasă pe tine. - De ce invidioasă? - Că nu eu am scris acea poezie. Că nu eu am trăit eteric acel moment sublim și că nu-mi este adresată mie. - De ce ție? Doar nu ești bărbat să aștepți
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
de ea dacă are dorința de a trăi. Din această cauză s-a întâmplat și nenorocirea. Moartea tatălui meu a dărâmat-o definitiv. A avut loc un click în mintea ei și sa deconectat de la realitatea vieții. - Iubito, sincer mă înfior de ce îmi spui. Voi veni sâmbăta după cursuri la tine. Ajung seara târziu că nu știu ce trenuri sunt după amiaza și dacă prind autobuzul spre Oltenița. - Nu-i nevoie să vii acum. Mă descurc eu într-un fel cu această situație
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
spună că numărul colecționarilor nu-i mic deloc, că printre ei sunt unii care stiu de căte feluri este lipsa de folos și, despre fiecare obiect în parte, cât de adâncă este inutilitatea lui; iar peste toți aceștia te vei înfiora să afli că este unul care pe sine însuși s-a colecționat în clipa-n care și-a dat seama că viața lui e mai zadarnica decât a tuturor celorlalți Vrei, poate, să rostești cuvinte fără înțeles? E-n regulă
MAMA LOR de RAUL BAZ în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353799_a_355128]
-
frumosule! Felicitări și să te ajute Dumnezeu să ajungi departe în acest sport al minții! i-am urat eu, întinzându-i mâna. Mi-a dat mâna, strângându-mă voinicește, m-a privit cu un soi de seriozitate care m-a înfiorat, s-a înclinat ușor și a rostit hotărât: - Vă mulțumesc! Și pe dumneavoastră să vă ajute! Da! Sunt momente ale vieții care te umplu de emoție și te retrimit în lumea propriei copilării. Așa mi s-a întâmplat mie atunci
BIBLIOTECA ESTIVALĂ „V. A. URECHIA” DIN GALAŢI – LOCUL IDEAL ÎN PERIOADA VACANŢEI COPIILOR ŞI ADULŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353884_a_355213]
-
și răsturnând-o începu din nou să o acopere cu sărutări fierbinți și pătimașe. Sânii erau cei mai alintați de buzele sale pricepute și de limba sa neastâmpărată. Aflase slăbiciunea fetei din prima noapte de dragoste. O simțise cum se înfiora când se retrăgea din ea și o pătrundea din nou cu tot mai multă vigoare. Zbuciumul corpului său transmitea și dorința sa de a o pătrunde cât mai adânc. O vedea cum se zbate, cum se ridică și își înfige
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
simți cum toată țesătura aia din fire ce-l strânsese în crisalidă se deșiră. Respiră ușurat, aruncând tot năduful adunat de nevedere. Oftă prelung și bătrâna. Acum veni dinspre ea o adiere aducând a izmă și a busuioc. El se înfioră tot de mireasma simțită, căci, de când nu mai văzuse, parcă i se tociseră și mirosul, și auzul, și... Fu trezit din gândurile sale de glasul subțirel, abia auzit al femeii: Te scap doar dacă facem un troc! Iau răul asupra
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]
-
cerul în două, Un strop de iubire și-o lacrimă dulce. MĂRGĂRITAR DE DOR Noi suntem două păsări călătoare, Dar am uitat demult ce-nseamnă zborul Și ne-am trezit că aripa ne doare, Când sărutam pământul cu piciorul. Se înfioară toamnă-n gândurile mele Și prea sfioși pășim prin anotimpuri; Ne ștergem urmele cu colb de stele, Nădăjduind spre alte începuturi. Nu vom mai fi nicicând aceleași umbre, Dar va rămâne scrisă-n urma noastră Iubirea - leacul gândurilor sumbre, Mărgăritar
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
fost ghindă... Nu vreau să conjug verbul „a iubi", este suficient să-i cunosc forma la prezent: iubesc și lumea capătă o altă dimensiune; ploile sunt o binecuvântare și arșița o necesitate... Aburii țâșnesc din inima cuvintelor nescrise, adâncul se înfioră și înaltul mă cheamă. Tăcerea vine de pretutindeni și gândurile de nicăieri, lacătele nu mai au chei și ușile nu mai au lacăte, dar printre crăpăturile timpului, din înaltul cerului, mi-am văzut rădăcinile... o lumină argintie cobora prin seva
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]