7,523 matches
-
pe Victor care vorbea „orășănești” și din această cauză s-a bucurat de efectul produs În cei ce formau auditoriul, care În final nu mai pridideau cu laudele: Brava, puiule! Unde-i măta să te vadă?! Și, În timp ce o lacrimă Înflorise a pioasă aducere aminte, bunica Ileana s-a apropiat de Va, l-a sărutat pe obraz și și-a dus colțul pestelcii la ochiul drept. Măi Hasmațuchi, tu chiar ești de-al nostru, de-al olarilor! Da cine te-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și de unde să mănânce și apoi Își lua cele două caiete și Începea să scrie fel de fel de cuvinte, cu sau fără noimă, să deseneze așa cum Învățase de la toți ai familiei din satul cu bunic, atunci când făceau claca de „Înflorit” oale: cocoși, flori de mai multe soiuri și dimensiuni, porci, câini, pisici și altele. La sugestia-obligatorie a tatălui său, Valerică Încerca să scrie cât mai mic și să ocupe judicios și economic filele primelor sale caiete reale. Peste o săptămână
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
emoționeze. Printre cei ce se lasă conduși de această iluzie se numără și Ioan Fărcaș, autorul volumului Poeme, Anthropos, Timișoara, 2007, plin de formulări apodictice, științifico-poetice, de genul: „În tot ce e și ce nu e, / se multiplică informația imperativă, / înflorind în arbori de ADN, / în arbori adunați / spre ramuri de vectori logaritmici.“ (Poemul informației) „După ce / am ajuns singur, / scăpat de lanțurile din facere, / din nimicul crederilor encefalului; / după ce, / din spatele protecției, / cu neputința posibilității / cunoașterii, / am crezut în arma putinței; / am
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Pasărea din tâmple de Bogdan Nicolae Groza (Grinta, Cluj-Napoca, 2007): „Versurile își păstrează prospețimea, iar unele aduc un prinos de energie, o bogăție de sănătate, sunt un izvor de reîntinerire sufletească, decupate parcă dintr-un decor anume, unde freamătul cuvintelor înfloresc [!] versuri.“ (Maria Prochipiuc) Și iată cum sună versurile: „în fiecare week-end m-apucă cele mai abominabile / colici abdominale / medicul de familie îmi spune că e din cauza / alimentației proaste și neregulate.“ „Amețite, ploile / urinează fără nici o jenă / de câteva ore bune
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Tonul îl dă chiar Ion Machidon în prefața sa: „Să sperăm că și în acest an, prezentându-ne cu această antologie la căpătâiul marelui înaintaș [Alexandru Macedonski, n.n.], somnu-i va fi mai ușor cu încă o primăvară, pentru că liliacul a-nflorit și privighetoarea cântă de pace, de cer albastru, de dorul celor plecați pe drumul stelelor nepereche!“ Frumusețea obligatorie este însă la fel de neproductivă din punct de vedere literar ca urâțenia obligatorie (din poezia tinerei generații). Plină de cuvinte „poetice“, poezia alunecă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din care răzbate un discurs liric grandilocvent apodictic, needificator și neemoționant: „Rememorând Tiparul Prim - lumina / - când sufletul în calea ei se-așterne - / ridică oare vălul îndoielii? // Ce tâlcuire-n legea ei ne cerne? // Că ntre nedumerire și-ntrebare / vecia putrezește înflorind / Încât pustiul semne de mirare / dă pe furate și răstălmăcind // cu apa vieții mele adăpându-și / oazele-n vis... dintr-un izvor ceresc / în care eu în adevărul clipei / - fără de nume - sfânt mă pustiesc.“ (Enigmă) Cititorii care n-au adormit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
apoi au luat drumul spre piețele ieșene. Le-am arătat eu, bandiților! După cîteva luni, povestea sătenilor pățania sa: Am călcat în... și mi-a purtat noroc. Oamenii rîd și fac fel de fel de asocieri. Ba mai mult, unii înfloresc puțin lucrurile. Eu am călcat în... și am tras un loz. Era un loz care mi-a adus o mie de lei. Un tînăr stă retras și îndrăznește timid: Moș Bulgaru a călcat în... rahatul meu. Cuuum? sare moșul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
turnat în ochii ei, tipare de modelat îngeri. Cerule, ca să fii cer, câte firimituri i-ai răpit din lumină? Doamne, cine pe cine împrumută cu seninătatea Edenului? Astăzi sunt o privire limpede, privesc cu toată carnea răsăritul. În sufletul meu înfloresc panseluțe. Petru, un noiembrie în plus. Toamna curgea la cișmeaua din curtea liceului, frunzele lichide inundau Copoul. De la Râpa Galbenă până la Agronomie, râu galben luneca între două cimitire. Doliul nu este o fâșie de noapte făcută fondă și prinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Gheorghe Ghica, de la Râpa Galbenă până la Agronomie castanii erau ca niște mărgele verzi înșirate pe ață. Parcă dansează, îi vezi? Parcă dansează. Eu sunt cel de lângă poartă, tu în dreapta mea. Se țin de mână și anul trecut se țineau. Au înflorit struguri albi. Castanii noștri sunt atât de aproape încât fac schimb de floare. Când vei fi mire, o să-ți pun în piept un strugure de castan, mie o să-mi faci coroniță la fel de albă. Ai auzit? Când vei fi mireasă, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cum o să dansez cu toate pădurile și cu toate câmpiile laolaltă! O să se facă martie în tot satul, o să înmugure busuiocul după icoană, tocurile ferestrelor vor înfrunzi și cumpăna fântânii, și crucile cimitirului, vor crește ghiocei în pragul ușii, va înflori teiul în siropul de tuse. Castani cu struguri albi policandre atârnate de cer, Copoul drumul ce ducea în grădinile îngerilor. Diseară vin să culeg toate petalele scuturate, o să le pun într-un plic, duminică le alegem: ale tale deoparte, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spunea lumea. Avea 16 ani. A fost confundat de pădurar cu un mistreț, alicele i-au ciuruit trupul. Radu era mut și nu a putut să-și urle durerea, stătea întins în coșul căruței și plângea. Trifoiul așternut între scânduri înflorea a doua oară. L-a bocit satul trei zile și trei nopți. Zăpada, pe valea Sărății, cel mai generos cimitir. Sărățenii creșteau și îmbătrâneau la umbra frunzei de sfeclă. Vasile, venetic pe acele meleaguri, a cunoscut-o pe Eugenia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să arzi în seul pământului, Doamne? Dorm licurici în felinare. Pentru cine să fie noapte și pentru cine să fie zi, Stăpâne? Petru semăna cu mama: la miezul nopții, două jumătăți identice de rugăciune. Psaltirea era ca o grădină ce înflorea în zori. Rugăciunea, un fel de pauză a spiritului, un fel de iluzie pusă în paranteză pătrată. Și ploua Petru în fața icoanei, și ploua mama în fața icoanei ploaia era trecută prin cămașă ca prin sită și sufletele erau date în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poate împodobi cu un singur sărut! Îți curg balele, dar nu vrei să recunoști. Lasă dracului pudismul ăsta de fată mare, scutură-te de ciumă, spală-ți sângele și pune-l la uscat pe alt soclu. Castanii din Copou au înflorit pentru câteva mii de iubiri, în fiecare an au luat-o de la capăt, și în fiecare an și-au lepădat lumina sub șinele de cale ferată. Privește cum zvâcnește viața în fotografie! Scoate pula și freac-o, ejaculează naibii toate amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
două, nu au același gust). Fetița roșcată, pistruiată ca oul de curcă se vede că mă-sa a stat dezbrăcată noaptea sub stele vreau să descopăr Calea Lactee pe spatele ei. Petre, nu se poate să imobilizezi primăvara în cătușe, păpădia înflorește în certificatul de naștere o singură dată, obsesiile de verde hepatic ornează cimitirele, viața nu este un manual de botanică în care se vegetează ca-n seră. Bucură-te, Petre, de tot ce încape într-o frunză! Fetițele tatii, frumoasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câte 3, clopotul... și începea miezonoptica. Toaca îngâna tăietorul de lemne. Dumnezeu bătea cuie la sicriu. 50. Aceeași bucurie exaltă mereu altfel. Spargi zidul să intre soarele printre paginile calendarului. Peste 40 de zile vine Crăciunul și tu vrei să înflorească trandafirii deasupra mormântu-lui, să ardă rozele în felinare, precum lumânările din ceară curată. Peste 40 de zile vrei să colinzi despre o naștere în floarea de păpădie; scutece verzi pentru mântuitorul câmpiilor să împletești în icoană. Spargi zidul și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-mă, mai am de lepădat o singură cămașă. Sufletul meu greu se lasă convins să umble gol prin lume. Privește-i veșmântul: mâinile îi sunt pătate până la coate de dragoste, pieptul îi este împodobit cu degetele unei inimi de copil, înflorește trifoiul în poale. Petre, în această biserică ai primit însemnele cerului: ai fost tuns frate, botezat monah, hirotonit preot, părticele de Dumnezeu în sfântul potir; dumineca, îți întregește așteptările. Lasă-ți sufletul în veșmânt (toamna vine odată cu întristarea păsărilor). Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deschisă încă din apa botezului. Alerg. Vreau să vin la tine, am exersat de câteva ori trecerea, singurătatea justifică lașitatea frânghiei întinse. Petre, din viață nu se poate ieși pe ușa din spate. Dumnezeu luminează scutece, umple sticla cu lapte, înflorește cămașa de nuntă, îmbălsămează giulgiul fără fățărnicie, Dumnezeu seamănă suflete cu intenția de a culege rod, păsările cerului aleg fructul copt, Dumnezeu blestemă poamă scuturată devreme. Umple livada cu tine, de vrei să te aștept. De tristeți nu te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este mâlită; pe semne, noaptea întunecă izvoarele sau poate cineva mușcă adânc, adânc din absență, mușcă până ce spurcă și cea mai vagă intenție de așteptare. Starea de om liber i s-a sfârșit într-o primăvară de mai. Era duminică, înfloreau castani pe dealul Copoului. La mijlocul parcului, o poartă din fier forjat, șotronul s-a ridicat în picioare, s-a scuturat de sânge, de praf, și posibil, prin acea poartă, s-a înălțat la cer. Atunci, în decembrie, durerea și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-și aleg după voie suveranii, ci oamenii abili care, ajutați de conjuncturi favorabile, au supus aceste țări împotriva voinței lor. Așa cum oamenii se nasc, trăiesc o vreme și apoi mor de boală sau de bătrînețe, tot astfel, republicile se formează, înfloresc vreme de cîteva secole și apoi pier, prin îndrăzneala unui om al cetății sau sub armele dușmanilor. Toate au un timp al lor, iar toate imperiile și chiar cele mai mari monarhii n-au decît unul; republicile simt, toate, că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
una în toate cazurile ar însemna s-o faci vicioasă; ceea ce ar fi admirabil pentru un mare regat n-ar conveni unui stat mic. Luxul care naște abundența și face să circule bogăția prin toate venele unui stat face să înflorească un mare regat; el întreține industria, el înmulțește necesitățile celor bogați, pentru a-i lega, prin chiar aceste necesități, de cei săraci. Dacă vreun politician abil s-ar apuca să blameze luxul unui mare imperiu, acest imperiu ar cădea în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ceva solid de cîștigat. Sînt două modalități prin care un principe poate să-și sporească faima. Una este cucerirea, un principe războinic mărindu-și teritoriile prin forța armatelor sale, cealaltă este o bună guvernare, cînd un suveran iscusit face să înflorească în țara lui toate artele și științele, care o fac mai puternică și mai civilizată. Toată această carte este plină de judecăți asupra primei modalități de mărire; să spunem cîte ceva despre cea de-a doua modalitate, mai nevinovată, mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
este atunci cînd în sînul ei se nasc artele frumoase: flori care cresc pe un pămînt roditor, sub un cer fericit, dar pe care seceta sau suflul crivățului le omoară. Nimic nu face mai celebră o domnie decît artele care înfloresc la adăpostul ei. Secolul lui Pericle este tot atît de faimos prin marile genii care trăiau la Atena, cît prin războaiele mari pe care atenienii le-au purtat atunci. Secolul lui Augustus este mai cunoscut prin Cicero, Ovidiu, Horațiu, Vergiliu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
abia aștepți să le torni altora tot ce-ai auzit de la mine! — Nu, am bîiguit, pentru că să vezi... Lasă că te știu eu. Nu te-am auzit cu cît drag poves tești Întîmplări din astea, mai neobișnuite?... Le mai și Înflorești cîteodată, numai să-ți iasă cum Îți place! — Uite, Îți promit... Nu mai promite tu atîtea, mai bine uită că le știi de la mine. Pentru că toate astea le-am aflat nu numai de la soldații trimiși În misiuni pe păduri, dar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-ți arăt grădina, vino să-mi vezi florile.“ Nimeni nu va zice: „Ce fru moși trandafiri, pipăie-i și tu!“ Ba dimpotrivă, cîte o doamnă spune una și face alta: „Să-ți arăt și ție, să vezi ce frumos au Înflorit trandafirii albi! Uite!“ - și-mi plimbă mîna peste petale și, fără voie, peste spini. Dar pe Erica n-am mai amestecat-o În asemenea paradoxuri. Înțelesesem. Ea voia să-mi dea dicționarele la palpat ca să-mi dau seama cît de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ea se petrecuse demult, În copilărie, Într-un cerc de mătuși cu mama la mijloc. Venisem acasă În vacanță, de la școala aia a mea din Cluj, orb și limbut. Nu-mi tăcea gura o clipă, povesteam verzi și uscate, le Înfloream de zor, mai ales istorii cu dascălii mei, pe unii Îi și imitam. Tocmai terminasem clasa a cincea. Soseau neamurile În vizită să mă vadă și să mă audă. Dispariția de vreun an de zile a luminii mele Îi năucise
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]