967 matches
-
dar harul și adevărul au venit prin IisusHristos” (Ioan 1, 17). De aceea și slava Cuvântului Vieții (Ioan 1, 4)este mult mai mare decât cea a atotputerniciei. După sminteala călcării Cuvântului, Adam nu mai era smerit, altfel nu se înfricoșa de„atotputernicia” lui Dumnezeu cu ignorarea totală a „Cuvântuluiatotțiitor” în viața lui simțită până atunci. Dacă pe parcursul Sfintei Liturghii, rugăciunea de pregătire pen-tru credință și îndreptare este hotărâtoare pentru catehumeni, astfelaceștia nu pot participa la Liturghia credincioșilor, a „botezului”lui
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
slavă prin Înviere: „Atunci nuMă veți mai întreba nimic” (Ioan 16, 23). Acele „vânturi” și „valuri”care iau liniștea omului încă din vremea păcatului strămoșesc, aufost alungate din sufletele ucenicilor: „De certarea Ta vor fugi, deglasul tunetului Tău se vor înfricoșa” (Psalm 103, 8). „Slava” prinînviere a fost urmarea ascultării ca ședere de-a dreapta: „Dreapta Tas-a preamărit întru tărie; mâna Ta dreaptă a sfărâmat pe vrăjmași șicu mulțimea slavei Tale ai zdrobit pe protivnici” (Ieșire 15, 6-7). Înacest fel se
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în textul lui Corneille. 18 Aristotel se ferește să-l citeze pe Euripide, care folosește mult deznodământul cu mașinării, căci îl consideră, pe de altă parte, ca pe "cel mai mare tragedian dintre poeți". 19 Nu trebuie confundat cu "ceea ce înfricoșează" care suscită, ca și "monstruosul", o reacție de spaimă, dar care poate fi credibil. 20 Corneille va relua textual în Primul Discurs cele patru proprietăți cerute din partea eroului tragic. 21 Prin "limbaj îmbogățit", chiar Aristotel explică faptul că el îl
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pâlpâiri și lampa de cinci focuri, de pe măsuță, s-a stins încet, superstițios... „Doamni... sămn rău...! își zise în gând bătrâna și-și făcu semnul crucii de mai multe ori. - Nu mai ari gaz, mătușă Săftica... murmură pădurarul, și el înfricoșat în inima lui, călcând-o pe gând, văzându-i spaima din ochi. ...S-o gătit gazu‟, mătușî Săftica repetă el, încet, mai mult pentru sine, ascunzându-și gândul superstițios. Scăpară un chibrit și aprinse opaițul, cu seu de oaie, și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fi călcat pe un șarpe cu piciorul gol, părăsind-o orice fel de oboseală. Teama, știind cât e de mare primejdia, pentru viața tinerei femei, îi dădu puteri sporite. Și, din nou începură amândoi s-o îndemne, într-un glas, înfricoșați „Hai, hai, mai încearcă!“ Deodată, tânăra femeie deschise ochii mari, mari... încruntată și cuprinsă de o criză ciudată, începu să mârâie și să ăuie ca lupii; lugubru și tânguitor... Bătrâna, deși trăită la marginea pădurii în geam cu lupii, se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Hai, hai, mai încearcă!“ Deodată, tânăra femeie deschise ochii mari, mari... încruntată și cuprinsă de o criză ciudată, începu să mârâie și să ăuie ca lupii; lugubru și tânguitor... Bătrâna, deși trăită la marginea pădurii în geam cu lupii, se înfricoșa în toată făptura ei, rămânând ca mută. „Am văz‟t, ci n-am văz‟t în viața me‟...!“ avea să povestească ea mai târziu. Starea aceea ciudată, a ținut o clipă-două... apoi, femeia se liniști, că ai fi crezut că
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
continuând să-i curgă pe obrajii fără viață. Barba îi căzu în piept, cu ochii larg deschiși, privindu-l până în suflet, și, zâmbindu-i de dincolo de viață... În acelaș timp, când își dădu sufletul, copilul scoase un țipăt care îi înfricoșă pe toți din casă, iar de afară, de la marginea pădurii, izbucniră niște urlete tânguitoare... niște urlete de jale... cum nu s-au mai auzit. Lupii reveniră pe lizieră. La Schitul din inima pădurii clopotele băteau rar, cu sunet adânc, la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grea... când fumul răbufnea pe hogeag înapoi în vatră, făcându-i pe toți din casă să tușească și să lăcrimeze... Când se strângea sus pe cuptor, lângă bunicul Toma, bătrân și beteag, ca să-și dezghețe picioarele și mâinile rebegite, asculta înfricoșată pe bătrân, între două pufăieli de tabac, povestindu-i grozăvii petrecute în pădure. Focul trosnea în sobă, și, în timp ce ei dormeau pe laițe ori pe cuptor, sforăind, ea asculta urletul sinistru al vântului împletit cu urletele jalnice de lupi înfometați
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se însângerară din ce în ce. ...Timpul se întorcea îndărăt, urechile îi vâjâiau, ca iureșul unei cascade. Clănțănind dinții cu o căutătură sălbatică în ochi, mârâind amenințator, lupul era gata să se arunce și să sfâșie. O spaimă cumplită îl înfricoșă, și o subită teamă de moarte îl cuprinse; își închise ochii strâns așteptând... și, zvâcni. Totul se petrecu într-o clipită... o clipă, cât o bătaie de inimă grăbită. Un trosnet surd de os sfărâmat... un icnet subțire, jalnic, și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care se avântă în copaci, la adapost, să se ascundă. Principala trăsătură a pădurii, care este o altă lume... este teama... teama, de la cele mai mici vietăți până la lup-stăpânul... Somnul lor neliniștit cu tresăriri, trezindu-se mereu, cercetează atent și înfricoșat bezna. Se strecoară, fără zgomot, mereu în stare de veghe cu miros și auz ascuțit... Adulmecând mirosul pământului, privind cu ochi mari tot ce mișcă, ascultă cu urechile ciulite zgomotele din jur. Există și o răbdare a sălbăticiunilor, o răbdare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pare speriat. Cu coada stufoasă între picioare, calm privind în părți cu ochii de jar, rânjind colții în răstimpuri... Se așează liniștit pe picioarele dinapoi, și așteaptă neclintit, cu urechile drepte, gura mare, o limbă lungă și roșie... care te înfricoșează. În neclintirea lui, Suru numai cu ochii de un albastru-cenușiu cu luciri stranii, îți urmărește mișcările și îți cântărește intențiile. Te urmărește, fără să clipească, parcă ți-ar desluși vorbele de pe buze... Văzându-l de-aproape, te trec toți fiorii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să-l ierte, Și au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus, și s-au înfricoșat, lumina de afară răzbate greu în biserica veche înnegrită de fumul lumânărilor, când va fi gata cea nouă, Theo! atunci, mă furișez afară din biserică, slujba încă nu-i gata, dar știam că Theo se află în biserica nouă, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
astfel, am adormit, Vis, se făcea că ceva foarte aproape de mine mă trezește, îmi deschid ochii și-mi ridic privirea înspăimântată spre muntele de alb de deasupra mea, nu era zăpadă, era pur și simplu culoare albă, grea, materială, mă înfricoșează albul, amenințând să se prăvale peste mine, mă ridic și încerc să mă cațăr pe muntele alb, mă afund în el ca într-un burete uriaș, nimic solid nu ating picioarele mele, cu multă greutate ajung în vârf, de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o biserică ce n-a fost pictată fără ajutorul lui Dumnezeu! Și aici n-am mai înțeles, Daniel, ce voia să spună, tu știi?! Daniel, sfâșiat între cele două inimi neobișnuite pe care le-a moștenit de la părintele Ioan, Mă înfricoșează gândul, așa s-a exprimat părintele Varava, că biserica asta a fost pictată fără ajutorul lui Dumnezeu, Nu înțelegeam și nu înțeleg nici acum cum adică fără ajutorul Iui Dumnezeu, dar buzele mele cu sărutul dublu al Dianei nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să se întoarcă pentru că voia Buzz Lighter-ul -, Clodagh i-a îndesat pe amândoi în mașina ei Nissan Micra. Îndată ce a băgat cheia în contact, Molly începu să scâncească: — Trebuie să fac pipi. Dar abia ai făcut, spuse Clodagh, exasperată și înfricoșată la gândul de a da nas în nas cu Flor. Dar trebuie să fac din nou. Molly învățase recent să facă la toaletă și noutatea descoperirii nu se epuizase încă. Haide, atunci. Lipsită de delicatețe, Clodagh a scos-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
That. —Mersi, înghiți el în sec cu un entuziasm cu care nu știa ce să facă. Poate că până la urmă a meritat să iasă în hainele astea oribile. În timp ce se îndepărtau, Lisa șopti: —Vezi? Ține minte doar, ei sunt mai înfricoșați de tine decât ești tu de ei. Ashling dădu din cap gânditoare și Lisa se felicită pentru pontul generos pe care i-l dăduse. Ajutată, probabil, de cantitățile demne de luat în seamă de votcă pe care le sorbea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-au trezit încolăciți unul în jurul celuilalt. Oliver a urcat-o în mașina lui și a dus-o la Alton Towers, unde s-au provocat unul pe celălalt toată ziua să se dea în cele mai periculoase mașinării. Deși era înfricoșată de moarte, s-a dat în Nemesis, pentru că nu dorea să îi arate că îi este frică. Și, în momentul când ea se făcuse verde la față și se clătina, el râse și spuse: Prea mult pentru tine, iubita? Replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și ne vede în focuri pe podeaua holului? Hai, în sufragerie cu tine! Ascultător, el și-a ridicat cămașa și a urmat-o. Când ne furișăm așa, îmi amintesc de vremea când eram adolescent. Mi se pare sexy. Dylan o înfricoșase pe Clodagh cu amenințările lui legate de custodie, așa că ea era hotărâtă să nu le dea ocazia lui Molly și lui Craig să îi vadă pe ea și pe Marcus împreună în pat. Dar în acea săptămână, Marcus era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Între ceilalți, În joc, pentru a le dovedi și a-mi dovedi că sunt deasupra situației, că pot fi victorios și că nu există nici o surpriză pentru mine. Astfel, deși la fotbal fusesem până atunci cel mai slab jucător, Întotdeauna Înfricoșat de brutalitatea celorlalți, dintr-odată, m-am trezit driblerul Întregului grup, un fel de prichindel ce le trecea mingea printre picioare băieților mai mari, râzând astfel de ei. Același lucru se Întâmpla și la lecții; dacă până În clasa a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de păpușă, gâtul, umerii rotunzi, ochii albaștri. E atât de frumoasă, de parc-ar fi moartă, mă tulbură gândul: ba nu, pieptul ei se ridică, se coboară ritmic, se oprește; „E vie“, strig În mine cu putere și mă surprind Înfricoșat de mine Însumi, mâinile mele se Înalță Încet, ajung la umerii ei, la gât, Îl Înconjoară alene pline de tandrețe, unde este mai fragil, Îl mângâie cu pasiune latentă; o mai văd cum mă urmărește, răpită, turmentată de vârtejul clipei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu pot să pun pe nimeni să mi le curețe, după ce mă Întorc din lume, S-au strâns așa de multe, că nu știu unde să le mai arunc; Piramidele cred că, astfel, s-au ridicat, din ghetele murdare ale faraonilor Ca să Înfricoșeze moleșeala dată de sentimentele leșinate Ehei, piramide și statui, timp oprit În spasm necreator Pentru a-mpinge-nainte frecarea pe veci a materiei. Toate cărțile mi-au mușcat sufletul ca niște cobe otrăvitoare, Încolăciturile lor ucigașe se taie ca nodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
uitam la perete. Mi-era teamă și mă simțeam epuizată. Pulsul mi se urca și mă exaspera. Aveam un nod În gât care nu mai ceda. Zorii m-au găsit cu ochii deschiși, așa cum Îi lăsasem de cu seară, și Înfricoșați de moarte. Atunci, am avut prima dată ideea renunțării. Dar Eugen, de parcă nimic nu s-ar fi Întâmplat, a Început să se pregătească, adresându-mi doar: „Iute, Motane, că e târziu“. Automat, aproape nevoit, m-am sculat. Totul În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dincolo de revărsarea peste toate muchiile boțite de triviul neîntrebuințării, dincolo de acidul excrementelor În fermentație aruncate În aerul scabros, clătite printre gingiile fetide ale prăpastiei din gura aceea deschisă precum gura iadului. Cuvântul acela m-a oprit din râs, m-a Înfricoșat, m-a Întors către gravitate, spre acea zonă de suav eter În care ființa ei, cândva ușoară ca un fulg de voal, s-a Înșurubat Într-un dans al virginității cărnii. Nu mi-a mai păsat că a aruncat apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
i-au pus eticheta de Moloch horridus? — Da - i-am spus eu -, e un mic animal inofensiv care ia, prin mimetism, înfățișarea unuia dăunător, își zbârlește coada și adoptă un aer de ferocitate când se vede atacat și încearcă să înfricoșeze prin spaima lui. — Exact. Ei bine, așa e prostul negativ sau defensiv. Când i se năzare o prostie, și el știe că așa este, când se pregătește să repete unul din locurile comune ale bunului-simț pur, oglindă a trivialităților, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
totdeauna, acela care-și va ucide sufletul se va naște iar ca să trăiască și după mine și să moară într-un bordel, ajuns acolo din porunca sângelui. Gesticulam vorbind cu mine însumi, când m-am oprit la răspântia drumurilor înguste, înfricoșat de ideea dispariției mele. Ar fi un act arbitrar al destinului. Făcui socoteala anilor trăiți și cifra lor mi se păru prea mică, existența mea prea scurtă și descompunerea celulelor organice o problemă de viitor îndepărtat. Înviorat de constatare, intrai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]