934 matches
-
stelelor îmbrățișându-mă cu lacrimile din adevărata-mi sărăcie iertată de noapte. TRUPUL OBOSIT DE ATÂTA IUBIRE DE LUME în amintirea prof. Iancică Dobriță Să înțelegi lumea și să o iubești cu adevărat e ca și cum ai iubi zorile unui surâs înfrigurat în dispariția celor ce pier. Acolo poate locui înserarea cu sângele unui timp însingurat. Să înțelegi lumea e o prietenie dintre înghețul universului unde te poți strecura în diferite forme ale iluziei pentru a te adânci cât mai mult în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-mi povestească în timp ce mă mângâia pe față și pe păr. Mi-a mai spus că dacă nu veneam la ea, ar mai fi stat puțin după care ar fi plecat la gară și după aia nu mai știa. M-am înfrigurat la gândul că s-ar fi putut întoarce în gară și de acolo nicăieri. A venit după mine, băi, asta da gagică, îți dai seama ce curaj! Dar dacă a plecat ea în jurul lumii și nu i-a păsat, România
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cuvinte: Dă-i drumul! Și Ilinca se aplecă și dădu drumul puiului... Acesta porni orbește, cu salturi nesigure, într-o anumită direcție, apoi făcu un mic ocol și intră în aceleași tufișuri în care dispăruse căprioara. Copiii porniră tăcuți și înfrigurați pe urmele sale să vadă dacă și-a regăsit mama. În pădure însă nu se zăreau decît umbrele copacilor și cîteva petece răvășite de lumină. Bătea încet un vînt cald și nu se auzea decît ciripitul păsărelelor în ramurile copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
recepția. O voce plăcută îi răspunse. ― Mă numesc John Wentworth ― zise Gosseyn. După o clipă de tăcere, de la celălalt capăt al firului îi veni răspunsul: ― Da, domnule, ce mai faceți? Dan Lyttle la aparat. Urc imediat, domnule. Gosseyn îl așteptă înfrigurat. Își amintea de funcționarul care-i făcuse formalitățile de înregistrare. Era un băiat înalt, slăbuț, cu o figură agreabilă și păr negru. În carne și oase, Lyttle era ceva mai slab decât își aducea aminte Gosseyn, cam prea plăpând pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
uman, opri brusc aparatul. Ce-i asta? Ce înseamnă asta? ― îi fulgeră prin minte. Se forță să rămână în fotoliu, să se destindă și să-și rememoreze. Și deodată, sări în picioare și începu să măsoare camera cu pași grăbiți, înfrigurat de emoția unei mari descoperiri. Forțarea aproximării similitudinilor. Ce putea fi altceva? Și metoda pentru a reuși, trebuie în mod obligatoriu să recurgă la memorie. În sensul cel mai strict, memoria trebuie să redea un eveniment așa cum a fost el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ar părea că ne-a pălit mânia lui Dumnezeu, a cugetat serenisimul sub coviltirul ce urma calea Nordului pe o vreme mai mult decât ostilă. * * * După ce a trecut prin trei foste capitale ale Moldovei, invincibila armată pospolită, hămesită, vlăguită și înfrigurată a ajuns la o așezare de pe apa Siretelui, pe numele ei Ropce. De aici nici că s-au mai putut mișca înspre țara lor o bună bucată de vreme. Ploile de sus cu omăt reavăn, puhoaiele de pe dealuri, pâraiele Hlibicioc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să nască istorie după istorie, interpunându-și copiii între el și cea de spaimă. Cu timpul, ei nu i-au mai aparținut, au plecat spre alții și asta l-a durut. Apoi, ei au început, la rîndu-le, să moară lăsîndu-l înfrigurat ca înainte. Și-n vidul straniu care l-a înconjurate, pînă la urmă, el a chemat moartea înapoi, și-a apropiat-o și a strîns-o crîncen la piept. Un posibil V., mă văd ieșind din spital. Obosit, mă întorc acasă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu știu unde. Am mers pe câmp traversând șoseaua și am găsit la vreo trei kilometri o glugă de ciocane. Am intrat în mijlocul glugii de ciocane și am adormit pe loc, fiind încă sub influența băuturii. M-am trezit a doua zi înfrigurat. S-a dat alarma la pichetul de grăniceri din Bivolari și au început să mă caute. Tractorul a rămas înțepenit pe fâșie până a doua zi când a venit șeful de brigadă. S-a făcut anchetă. Toți au crezut că
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Filip trebuia să-l urmeze de fiecare dată, zi sau noapte. Cu umbrela în mînă, se așeza pe o băncuță din fața closetului, a cărui ușă rămânea deschisă. Carol îl privea în ochi vreme îndelungată, căutând pe chipul său plouat și înfrigurat o umbră de umilință, o urmă de renunțare, un semn de revoltă față de postura înjositoare în care se afla. Nimic nu tensiona însă chipul destins al lui Filip. Din timp în timp, își scotea carnetul cu scoarțe negre, se apleca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
șarpelui de abanos și argint negru vienez, pe trupul din lemn alb de santal. Bătrânul privea fascinant brățara, gândi că nici un alt element n-ar fi fost necesar pentru a-i completa frumusețea. Dar chiar în acel moment păli, căutând înfrigurat o lupă mai mare, căci ceea ce crezuse că este o simplă dungă de argint alb negru, înconjurând brățara, i se părea acum a fi de fapt o înșiruire de litere. Erau într-adevăr minuscule litere de argint, încrustate în carnea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele secrete pe care vagabonzii și cerșetorii le fac cu cioburi de cărămidă pe porțile curților și acum se slujea de acest cod
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
demisolul clădirii vestitului liceu. Firesc. Totul, atât de firesc: și deplasarea spre canapea și Înclinarea trupurilor lor pe aceasta și cuibărirea ei, sub el, și Îndepărtarea pantalonilor lui, scurți, și a chiloților ei, din mătase, de culoare roz. Scurtul și Înfriguratul act sexual, care se consumă În acel segment de timp, va rămâne Încrustat, pentru totdeauna, În istoria nescrisă și nemărturisită a iubirii ce guvernează și va guverna, În continuare, fără Întrerupere, lumea! Se ridicară aprinși, transpirați, emoționați, plini de unul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
largă, cu Înaltă măiestrie profesională realizată - o Încântare, prin ea Însăși, nu alta! Mai la o parte, sub o perdea de viță-devie, dincolo de care cu greutate se putea observa și Înțelege ce se petrece, era, de asemenea, o activitate deosebit de Înfrigurată. Las’că de către cine era perfect sănătos, și avea mirosul nealterat, se cam putea deduce, despre ce putea fi vorba, În partea ascunsă, deocamdată, publicului prezent la serbare. Căci, veneau, de dincolo de perdeaua de viță-devie, niște mirosuri, niște curenți, cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o gândire, în sfârșit, ce vrea poetul respectiv. De obicei se fac acrostihuri cu numele ființei iubite. Ionescu Cornel habar n-are de ce ascunde-n ea poezia asta! Ia citește inițialele de sus în jos, să vezi ce-ți dă! Înfrigurat, Dinulescu îmi smulse hârtia din mână și silabisi: ― Tan-ți-ești-o-gîs-că! Extraordinar! E o grozăvie! Bravo, mă, așa da, acuma înțeleg! Dar vorba e, cum află ea, că poate nu se pricepe la șmecherii d-astea poetice; cum află ea că poezia
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
scris cu dumneata în gând... Am prins mâna mică și subțire, care mi se-ntinsese, și-am sărutat-o lung, strîngînd-o ușor. ― Noapte bună! ― Noapte bună, duduie Veturia. și... lectură plăcută! ― Gică mă aștepta în fața școlii Sfinții Voievozi, mușcîndu-și buzele înfrigurat. ― Ce naiba ai stat atâta, mă? Ce-a zis? ― Am condus-o pîn-acasă! Doar nu era să-i dau scrisoarea și s-o las în mijlocul drumului. ― Bine, bine... dar ce-a zis? ― Ce să zică? A primit-o cu plăcere, dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-ți și aparatul de fotografiat, să imortalizăm momentul! . . . . . . . . . . . . . . . . Soră-mea, Nella, a preparat toată dimineața fel de fel de gustări pentru primirea celor două surori, dulcineele prietenilor noștri. Le așteptam pe la 5. Gică și Fănică veniseră însă de pe la 4: Gică, înfrigurat la culme de rezultatul scrisorii; iar Fănică, flegmatic și calm ca un englez. Trebuie să mărturisesc că mă simțeam cam neliniștit. Nu era o emoție propriu-zisă... Dar nu-mi găseam locul, deși căutam să par foarte puțin impresionat de această
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o zi după aceste declarații în scris, am fost anunțați ca toți care fuseserăm la Curtea de Argeș să venim după-amiază, la ora 6, la Cancelarie, unde aveam să fim interogați unul câte unul! Am venit și, după cinci minute de așteptare înfrigurată, în care timp ne-am pus fel de fel de întrebări și am făcut sute de presupuneri, un pedagog m-a anunțat: ― Domnul Băjenaru, la Cancelarie! "Ei, comedie! De ce m-o fi chemând pe mine cel dintîi?" mă mirai eu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
becuri încă în stare de funcționare. Plus douăzeci și două de rezervă”. Ultima noastră linie defensivă. Ultima noastră resursă împotriva gândului c-o să murim aici, singuri, părăsiți în întuneric cu toate becurile arse. Într-o lume fără un soare, supraviețuitori înfrigurați și bâjbâind în beznă. Cu tapetul încăperilor devenind alunecos din cauza mucegaiului. Nimeni nu vrea asta. Pe măsură ce piersicile coapte lăsate pe copac putrezesc și se sting, îți construiești din nou scara de mobile. Te cațări iar acolo sus. Îți vâri capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
enciclopedie. Ceea ce Îmi sărise În ochi - și asta la prima vedere, de cum am răsfoit tomul „M“, unul din miile de volume ale acelei litere - era absența personalităților. (M‑am convins de asta când, cu degetele Înțepenite de frig, am căutat Înfrigurată În paginile cărții numele tatălui meu.) În Enciclopedie nu erau trecute ca persoane distincte nici un Mazuranić1, Meyerhold 2, nici Malmberg 3, nici Maretić4, după a cărui gramatică Învățase tata, nici Meštrović5, pe care l‑a zărit odată pe stradă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
voi înfiorate noroade, la pămînt! Zdrobiți centura ființei, topiți-vă cu glia; Iar peste lutul umed și trupul vostru frânt, Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!" NIETZSCHE Războinic dur și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus și mai departe spre noi evaluări, Să fi străpuns penumbra letargică și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de temătoare, că Dumnezeu nu e niciodată pomenit, ci implicat în lucrarea uneltei lui căzute, cu cât oglindește dreapta credință de la răsărit. Iată, de exemplu, acest pasagiu, care taie un gang regesc până la cuceririle și zilele Slăviților Mucenici: " Erau nopți înfrigurate de nesomn, când îi vedeam aievea, înșirați ca în vechile icoane grecești, pe fund de aur roșu, și țepeni în caftanele lor de sarasir, pe acei trufași arhonți, purtîndu-și în mâini capetele tăiate, iar privirile lor neînduplecate întorcîndu-se cu scârbă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adolescenței mele. Iată. E ceasul 10 sau 11. Ecuada mobilă, formată din Săveanu, din Zotter și Tata Moșu (a cărei pretenție nejustificată a fost totdeauna mobilitatea, era nelipsit în excursii), pândește la scara cea mare. Noi, printre bănci, amestecați, discutăm înfrigurați un punct dificil de matematică sau de geometrie. Auzim însă ropotul de pași al escuadei, în care predomină cadența de centaur a lui Tata Moșu. Înainte de a irumpe ei, suntem toți la loc, în bănci. - Banciu, Banciu vine! O tăcere
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
închisori, când lua parte la mișcările de stradă ale Parisului. Ceea ce dovedește că durata în care nasc invențiunile de geniu are propriile ei cadențe, prin nimic asemănător cu bătăile încete ale timpului obicinuit. Să spunem deci, că după câteva rânduri înfrigurate cu care Galois, în ajunul duelului, termină scrisoarea - testament - către Auguste Chevalier, Galois depășește, în acești ultimi doi ani, pe marii săi contemporani: Gauss, Abel în cercetările lor asupra funcțiunilor eliptice și abeliene, pentru a egala dintr-o dată, făcând saltul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
apoi într-o explozie, nu i s-au mai găsit decât ghetele), în seara aceea de toamnă stăteam pe o bancă, lângă iubita lui, încerca s-o convingă să treacă la fapte, ceea ce ea refuza cu tenacitate, eram obosit și înfrigurat, m-am așezat lângă ei, pe bancă, vărul meu mi-a prezentat-o pe fata aceea, treaba lui, ea a spus că îi pare bine, că mă știe din vedere, eu i-am spus să fie sănătoasă, mă gândeam să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai devreme ca niciodată... „Te-ai trezit, conașule? Hai să intrăm în sala tronului înaintea lui vodă. Așază-te la măsuță și pregătește-te de scris.” Ca hipnotizat, m-am lăsat în voia soartei și sunt din nou în așteptarea înfrigurată a sosirii domnului... Preamăritul Ștefan vodă! a răsunat vocea ușierului. Iată-l! Părul i s-a înspicat...Căutătura, însă - vie și neastâmpărată - a rămas aceeași. Felul cum privește te face să crezi că mereu caută ceva...Ce caută slăvitul Ștefan
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]