1,776 matches
-
implică miriade de conexiuni transnaționale, astfel încât și distincția dintre intern și extern, dintre agresiuni și represiuni sau chiar dintre local și global este la fel de greu de definit. Astfel, noile tipuri de războaie par să fi pierdut simplitatea obiectivelor (politice), caracteristică înfruntărilor interstatale. Actualmente, motivațiile moderne ale războiului mișcare secesionistă, de unificare sau de eliberare națională coexistă cu războaie etnice generate de ură, războaie criminale conduse de bande și organizații paramilitare, toate acestea ieșind de sub controlul strict al statului sau implicând intervenția
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1528]
-
asimilăm „ordinele” sau „statele” din Vechiului Regim cu niște clase în sensul modern. Or, aceste ordine prerevoluționare erau niște grupări stratificate în competiție. Revoluția Franceză este mai bine interpretată ca rezultat al rivalității dintre „ordine” sau „stări”, decât ca o înfruntare „orizontală”; starea a treia era un ansamblu ierarhizat. În eschatologia marxistă, Revoluția Proletară a viitorului trebuie să fie prima revoluție ale cărei fructe nu vor fi acaparate de o minoritate, întrucât clasa muncitoare revoluționară nu va mai fi încorporată într-
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în numele ei. Astfel, revoluția proletară la fel ca revoluțiile care au precedat-o ar fi realizarea unei minorități ce ar fi înlăturat-o pe alta. Așadar, există mai multe scheme de interpretare, toate ținând de o viziune conflictuală a istoriei. Înfruntarea elitelor guvernamentale poate fi considerată ca un substitut al noțiunii de luptă de clasă: o modalitate de a nega importanța opoziției capital/muncă sau, în orice caz, de a o reduce drastic. Dar putem vedea în ea și o generalizare
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
parte, și de alta, „modernizatorii” se opun „conservatorilor”, pentru că această opoziție se regăsește și în sânul lumii patronale, și în rândul clasei politice (ibidem, pp. 265-266). În 1981-1982, clasa conducătoare părea profund și durabil divizată. Totuși, în spatele unei fațade de înfruntări manicheene, s-au manifestat mișcări în sensuri diferite în fiecare dintre taberele aflate față în față. „Unele alianțe se desfac. Se formează noi coaliții. Noi clivaje structurează puțin câte puțin elitele conducătoare ale țării” (ibidem, pp. 267-268). Cu un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
trebuie amintită și noțiunea de criză. Atunci când o criză, de orice natură ar fi ea, afectează corpul social, anumite grupuri reacționează mai eficient decât altele, pentru că scara lor de valori, precum și formația lor le predispun într-un mod expres la înfruntarea situației astfel create. Acesta poate fi momentul emergenței unei noi elite, care tinde s-o înlocuiască pe cea care a reacționat mai puțin viguros sau mai puțin adecvat (ibidem, p. 15). Elitele funcției Așa cum observa Endruweit, noțiunea de elită a
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
deținuții din izolare, astfel că a negociat cu Obreja și i-a acordat acestuia o cameră unde să poată sculpta 2. Stoian și grupul lui aveau destul de des conflicte cu alți elevi, din cauza atitudinii lor provocatoare. După o astfel de înfruntare, ei i-au raportat lui Burada că au fost agresați și i-au prezentat o listă cu cei care trebuiau băgați la carceră. Nu este greu de înțeles de ce erau prost văzuți. Andreica amintește o scenă în care Ion Stoian
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Ion Angelescu, Ion Soare, Emil Sebeșan, Iosif V. Iosif, Constantin Barbă, Radu Ciuceanu, Lucian Plapșa, aceștia (dar și alții) constituind primul lot masiv de torturați în cadrul acțiunii violente de la Pitești. Emil Sebeșan relatează că pretextul pentru începerea bătăii a fost înfruntarea dintre Țurcanu și Angelescu, ultimul fiind revoltat de faptul că un coleg deținut își permite să dea ordine în cameră. Deși Sebeșan, Ciuceanu și Ion Soare au încercat să îi sară în ajutor, au intervenit ceilalți suceveni, scenele ce au
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
lungu-i, poate voi găsi o breșă. Abia am făcut primii pași că din zid spre mine a țâșnit privirea unei femei răutăcioase, deasupra căreia era scris doar un nume, în franceză: Haine, Ura fără milă, căutătoare de ceartă și de înfruntare. Urâtă mai era cu chipul de nebună, nepieptănată, cu chipul încruntat și plin de riduri, cu nasu-i cârn, și stând încolăcită ca un prosop pus pe un sul. Voind să scap de ea, am mers un pas la stânga și-acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
se aseamănă cu liniștea premergătoare furtunii. Este vorba despre acea așezare la sine pregătitoare, acea retragere din multiplicitatea răsfirării ființei spre unitatea tensiunii interioare. În mijlocul naturii, fiecare prezență, odată cu apropierea furtunii, încearcă convertirea neputinței de a se ascunde în fermitatea înfruntării nervozității vijelioase. Aici asistăm la o neglijare eficientă a exteriorității, la un abandon temporar al formelor de suprafață în tihna inactivului. Însă, dincolo de aceste forme, freamătă esențele ce-și consolidează temeiul pentru înfruntarea cu presiunea înnoitoare a furtunii. Dar radicalitatea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
neputinței de a se ascunde în fermitatea înfruntării nervozității vijelioase. Aici asistăm la o neglijare eficientă a exteriorității, la un abandon temporar al formelor de suprafață în tihna inactivului. Însă, dincolo de aceste forme, freamătă esențele ce-și consolidează temeiul pentru înfruntarea cu presiunea înnoitoare a furtunii. Dar radicalitatea unei astfel de concentrări în sine relevă nu doar elaborarea din instinct și reflex a unei rezistențe ci și pregătirea timpurie pentru sărbătoarea ce urmează furtunii. Este ca și cum extensia vegetală punctată de viețuitoare
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pietrificată ce învăluie ființa orbului. Această ființă se împiedică și se prăbușește în nenorocirea beznei sale pe care o poartă asemeni unui propriu mormânt. Ridicarea și continuarea mersului șovăielnic înainte constituie, aici, în mod firesc nu eliberarea din beznă ci înfruntarea acesteia, nu salvarea din labirint ci doar reluarea alergării prin el. Astfel, întreaga viață a orbului își consumă tensiunea în interiorul criptei de întuneric, căderile și îndreptările sale fiind doar răsuciri fixe în caverna beznei proprii. Și orbul percepe timpul dilatat
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în viață ci îi conferă forța ideatică și concretețe pragmatică. Astfel, în doi, rătăcirea și proiecția spre enigma viitorului este învăluită de visarea proiectelor alături de luciditatea realistă. Planurile de viitor dețin mai multă consistență când sunt elaborate în doi iar înfruntarea realității care va să vină are, în acest caz, mai multe șanse la izbândă. Aspectul ajutorării prin intermediul însoțirii cu cel drag este un aspect fundamental în totalitatea mecanismului uman a cărui declanșare este evocat aici. Alături de persoana spre care tinde
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în timp ce suveranul își păstrează dreptul de investituri a bunurilor temporale ale episcopatului (prin sceptru). Compromisul de la Worms nu a pus decît provizoriu capăt "luptei dintre Sacerdoțiu și Imperiu". Timp de aproape treizeci de ani, Germania trece prin tulburări grave, datorate înfruntării a două clanuri rivale care-și dispută o putere regală foarte slăbită, cel puțin la momentul acela: guelfii, partizani, după cum am văzut, ai Welfilor de Bavaria, se opun ghibelinilor (de la Weiblingen, nume al unui castel aparținînd familiei adverse, de Hohenstaufen
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
interioară a catedralei, preferîndu-i pantele colinei Sainte-Géneviève sau abatia Sf. Germain-des-Pres: ei considerau apăsător controlul exercitat de agentul episcopal, cancelarul, căruia-i revine dreptul exclusiv de a conferi gradele (mai ales licentia docendi, licența de învățămînt). În 1200, în urma unei înfruntări între burghezi și studenți, urmată de intervenția starostelui și a santinelei care a făcut mai mulți morți printre cei dintîi, regele Filip August trebuie, sub amenințarea grevei, susținută de profesori, să pună să fie dărîmate casele burghezilor responsabili de încăierare
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Dumnezeu? De ce Adam s-a lăsat amăgit? De ce a dat femeia vina pe șarpe? De ce Adam a dat vinape femeie? Pentru că nu a fost ascultată „porunca”! Neascultarea,poftirea și mâncarea din roadele „pomului din mijlocul raiului”,nerecunoașterea încălcării poruncii și înfruntarea lui Dumnezeu,prin acuzarea Lui pentru „nepriceperea” femeii, „ajutorul” pe careDumnezeu i l-a dat, toate acestea au dus la „alungarea din rai”.Credința este deci întoarcerea la Dumnezeu prin stăruința în ru găciunea smerită, pocăința sinceră, milostenia darnică și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
acesta a evitat un viraj eurocomunist în anii '70 apropiindu-se de PS (Uniunea stîngii) și de puterea din care a făcut parte în 1981, ca apoi să se găsească în poziție de inferioritate după ce a încercat o strategie de înfruntare. Sub conducerea lui G. Marchais, acesta a încercat să evite înfrîngerile, reacționînd doar la epurări și excluderi. Succesorul său, Robert Hue, a reușit să stabilizeze situația electorală care s-a mai redresat, dar în ce măsură? Comuniștii spanioli, eurocomuniști vechi, și-au
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a tragicului colectiv. Despre care este important să amintim că are întotdeauna un fel de asprime. "Trakou" este non-aplatizatul, ne-șlefuitul. Este ceea ce Platon a arătat foarte bine (Cratylos, 408c). Este ceea ce experiența confirmă zi după zi. Și este această înfruntare a destinului, așa cum am arătat-o, cea care redă sens eticii ca perioadă de trecere. Etosul este, într-adevăr, acest spațiu în care împărtășim figuri excesive. Este ceea ce permite înțelegerea ciudatei serenități care însoțește teatrul de umbre al figurilor monstruoase
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
avem decât să ne uităm la o bandă de "bikeri" șerpuind pe rutele estivale pentru a ne da seama de soliditatea socialității lor mișcătoare. Toate "cifrurile" sunt acolo, într-o comunitate misterioasă. Înveșmântare specifică, mod de viață mimetic, tatuaje excesive, înfruntare colectivă a pericolelor în fiecare moment, viteză ca formă de provocare a legilor securității edictate. Și toate acestea susțin sentimentul de apartenență. Care face din această bandă îngrijorătoare o comunitate sudată, la bine și la rău, capabilă de solidaritățile cele
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de credință, de conectarea cu experiența natural-istorică. Drumul spre obiectul de studiu, în orice domeniu de investigație științifică, este presărat cu asperități, unele obiective / subiective, altele referitoare la metodologii, nu în ultimul rând cele care își au originea în individualități... Înfruntarea acestora este posibilă pe baza construcțiilor teoretice și experimentale de bază, sintetizate în categorii conceptuale, în axiome, în reguli de funcționare proprii științei respective. După concepția lui Tomas Kuhn (1976), direcția și logica de dezvoltare a oricărei discipline științifice sunt
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
violență (reducerea confruntărilor dintre personaje și actori la dispute între două „tipuri pure” de actanți: unii 100% „negativi”, alții 100% „pozitivi” - toți fiind, deopotrivă, eroizați. Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste și naturalizante (lupta Binelui și Răului, legea celui mai puternic, înfruntarea ca trăsătură a interacțiunii umane din zona interpersonală intimă - ceea ce vedem sistematic în schema narativă a serialelor americane difuzate și de televiziunile din România) cu procedeul tehnic al filmării preferențiale în „plan apropiat” (deci asocierea dintre o anumită schemă narativă
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
ca o lege culturală). Ceea ce are darul de a inocenta violența” (p. 49), „legea celui mai puternic fiind în acord cu o lege a naturii”. „Unei morale a acțiunii i se adaugă o morală a scopurilor, cu o supravalorizare a înfruntării Binelui și Răului. Această schemă se reproduce utilizând așteptările rituale, ceea ce se observă mai ales în serialele TV, care reactivează redundanțe și recunoașterea codurilor” (idem, p. 49). Cele două autoare franceze subliniază, totodată, că acest model de reprezentare a violenței
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de filmare care constă în plasarea violenței „în zona interpersonală”, înseamnă, de fapt, apropierea zonei de adresare de „zona intimității” până la punctul confundării lor (ibidem). Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste și naturalizante (lupta Binelui și Răului, legea celui mai puternic, înfruntarea ca trăsătură a interacțiunii umane din zona interpersonală intimă - ceea ce vedem sistematic în schema narativă a serialelor americane) cu procedeul tehnic al filmării preferențiale în „plan apropiat” (deci asocierea dintre o anumită schemă narativă și anumite procedee de vizualizare), favorizează
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
putut arunca o lumină asupra unui subiect important. Se adaugă și un anume neprofesionalism al editării documentelor, exprimat În primul rând prin absența notelor explicative. Profesorul Dinu C. xe "Giurescu"Giurescu publică două volume bazate pe documente diplomatice care reflectă Înfruntarea politică dintre partidele istorice și Partidul Comunist, din primii doi ani după 23 august 1944. Primul se ocupă de ultimul guvern democratic al României, condus de generalul Nicolae xe "Rădescu"Rădescu 4, iar al doilea tratează un moment de maximă
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
politică dintre partidele istorice și Partidul Comunist, din primii doi ani după 23 august 1944. Primul se ocupă de ultimul guvern democratic al României, condus de generalul Nicolae xe "Rădescu"Rădescu 4, iar al doilea tratează un moment de maximă Înfruntare politică, așa-numita „grevă regală” din vara lui 19455. Cele două lucrări ne facilitează cunoașterea a ceea ce am numi „perioada de tranziție”, când mai exista pluralism politic și, deși aflați În ascensiune, comuniștii Încă nu controlau În Întregime scena politică
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
sociale românești față de problemele specifice ale populației evreiești. Unele afirmații ale unor lideri politici democrați au creat o impresie nefavorabilă În rândul evreilor. Astfel, În februarie 1945, primul-ministru, generalul xe "Rădescu"Rădescu, Într-un moment de gravă tensiune politică, de Înfruntare cu comuniștii, ține o cuvântare În care un anumit pasaj a fost interpretat ca mesaj antisemit. Atacându-i pe fruntașii Partidului Comunist, ultimul premier democrat al României a amintit de „cei fără neam și fără lege”, iar apoi, personalizându-i pe
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]