1,615 matches
-
moare. După vreme-ndelungată Se întorc, iar ea, sfioasă, Îl mai strânge-n brațe-o dată, Apoi se strecoară-n casă. El, în zori, pe deal gonește, Fericit, pe cal, spre stână; Câte-o stea abia clipește, Iar luminile se-ngână. Ea, pe jumătate trează, Vrea un pui de somn s-apuce, Cu ochii deschiși visează Și în gând spre el se duce. Și-uite-așa în nopți de vară, Mână-n mână pe câmpie S-au vorbit ca el s-o ceară
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
-i spune - Maiestate, fecior este! Lacrimi strânse de-o vecie Îi alunecă pe față, Regele, de bucurie, Plânge prima dată-n viață. Să-și revină, stă oleacă Și ia sceptrul într-o mână: - Toată lumea să petreacă Pân’ ce zorii se îngână! N-a avut țara întreagă Sărbătoare mai măreață, Au jucat, fără de șagă, Din noapte în dimineață . Și-au dat cepuri la butoaie, Și-au înfulecat friptură, Au avut noroc, că ploaie N-a căzut, nici chiar o bură. Dar cum
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
port și azi aceeași haină De îngeri albi veniți din rai. Pe-aripi de sare duc în taină Și căi, si fluturi, în alai. S-adapă caii din fântâne Cu muguri și nectar de ploi Și lasă apă să-i îngâne Cu voci din lumile de-apoi. Doar fluturi triști, cu gust de rană Ajung pe țărmuri unde nu-i Un vameș orb să ceară vama Către grădină nimănui. S-or rătăci, fără de vrere Pe-un cer cu stele fără soț
EU NU MAI VREAU SĂ FIU DE VINĂ de LAURA HUBATI în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372087_a_373416]
-
CE MI-A MAI RĂMAS SĂ FAC? Autor: Miron Ioan Publicat în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului La hotarul dintre vise, unde nimeni nu-i stăpân, vorbele rămân nescrise: Mi le-auzi când ți le-ngân? Inocența - ce desparte adevărul de minciuni - oare cui îi ține parte când mă cerți, când mă îmbuni? Printre mreje tributare visul se prăvale sec - reazăm gândurilor rare. Eu cu cine mă petrec? Neînvins, dijmuitorul strânge brume pe arac, ferecând în
CE MI-A MAI RĂMAS SĂ FAC? de MIRON IOAN în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372364_a_373693]
-
Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să nu m-atingi când mă trezesc în rouă, cu gând de iarbă, și-n brațele amândouă vei zări, străine, o stea alunecând. Să nu mă strigi când zorii se îngână c-un sunet alb și adieri de vânt, iar eu mă sting, lăsând lumină acolo unde tu ademenești mereu... aceeași umbră. Să nu m-atingi când sufletu-mi de rouă se-nchide într-un suspin. Eu voi fi iarba culcată
SĂ NU M-ATINGI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372939_a_374268]
-
aprindă inima lor stinsă. Pe crengi uscate, tremurânde Demult zăpada s-așternut, Și-n depărtări se-aud colinde, Într-un decor de-amar cernut. Abia mai pot să-ntrezărească Vagi siluete care vin, Și se opresc în pragul casei, Să-ngâne un colind creștin Dar parcă raiul se coboară Când al lui glas îl deslușesc Și pentru-a câta oară, iarăși? În ochi, blând lacrimi le-nfloresc. Referință Bibliografică: DIN AN ÎN AN / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DIN AN ÎN AN de DANIEL DAC în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372967_a_374296]
-
Ediția nr. 1521 din 01 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cu ghiocel... Îți dăruiesc un ghiocel Plăpând, firav, dar frumușel, Ce pare tare voinicel, Abia ițit din scutecel! În floarea sa gen clopoțel, O primăvară poartă-n el Și parcă-ngână cântecel Înscris în slove de pastel... Încântă orice suflețel, Când oferit e-n buchețel, Deși nu poartă un inel De pus cu drag pe degețel Și nici, cumva, în bilețel, Mărturisiri de iubițel... Și mărțișor... Hai, vino! Sunt nerăbdător Să
MONORIMA PRIMĂVERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373022_a_374351]
-
ce dor va fi o răzvrătire, alt început de lume lumina curățită va fulgura-n vreun fel sar haite deghizate cu botnițe și spume amușinând sălbăticii ținute la rastel vom dezveli cununi trase-n înalt de zmee țâțâni de cer opal îngân-o melopee ... Referință Bibliografică: Sonuri / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SONURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371114_a_372443]
-
unde au stat ascunse aproape un an. Nostalgia nu ne dă pace și urmărind în gând șirul de copii colindători ne trezim că a țâșnit din noi câte un crâmpei de vers învățat pe timpul copilăriei: Când argintiile lor glasuri vor îngâna „Florile-dalbe”, Gândiți-vă, că nu e dată închipuirii omenești O mai aleasă întrupare de sol al vrerilor cerești, Ca argintiile lor glasuri, când vor cânta „Florile-dalbe!” (Elena Farago) In Canada trăim din plin bucuriile izvorâte din tumultul frumuseților acestor zile
MOŞ CRĂCIUN – AŞTEPTAT CU BUCURIA COPILULUI DIN NOI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371156_a_372485]
-
timp pierdut în febrilitatea lor de a mă cuprinde, în timp ce căutam albeața mâinilor țesută între vinișoare pentru a-i pecetlui cu buzele iertarea tăcerii vinovate pe care o prelungisem nepermis de mult. Nu știu să fi fost capabil să fi îngânat ceva, se pogorâse în mine închipuirea unei doamne strașnice, tinere și frumoase și care își aducea la școală, adesea, copiii d-sale, un băiat și o fetiță, cărora toată clasa mamei lor i-a devenit prieteni. Dispăruse ca prin farmec
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
a câta oară ce-onsemna patriotism Și încerc să nu mă doară că-l faceți eufemism Mă întreb de-aveți credință și ce ați făcut cu sfinții Și de ce-ați uitat cu toții să vă mai cinstiți părinții. Auziți-i cum îngână Tatăl Nostru azi și Crezul Unde vă mai este Nunta? Ce facură-ți cu Botezul? Căci purtați pe cele sfinte ca pe-un simplu accesoriu De-au ajuns acum gonite sau împinse-n derizoriu. Caut peste tot românul, în voi, ce
EVADARE DIN MAGAZINUL DE VISE (2) (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344770_a_346099]
-
farfurie... goală! visele au pierit în pântecul meu! palmele mele chemau cuvintele, să iubească suflete de versuri albe... și sânii mei au fost iubiți doar de cercurile argintii ale lunii! i-am legat cu busuioc roșu, dar jalea inimii mele îngână un blestem... 4 octombrie 2008 IZVORUL INSPIRAȚIEI ești curios... să mă vezi noaptea? vrei să-mi aluneci cu degetele pe semicercurile perfecte ale sânilor? vrei să te lași purtat de valurile ciocolatii ale părului meu? sau vrei să te faci
POEME DE DANIELA VOICULESCU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344865_a_346194]
-
umbli? Ce-ai căutat în grădină? Umbli toată ziua năuc, de colo-colo... că nu știe omu’ de unde să te ia când are treabă cu tine, începu să turuie Lucreția cea veșnic iritată și pusă pe cârâială. - Umblu „de colo-colo”!... o îngână Clăpăugea. Am fost s-aduc niște iarbă la orătăniile astea, se justifică el, în timp ce aruncă peste gard, la păsări, brațul de iarbă smuls la repezeală, cu câteva momente mai devreme. De cum bălăriile atinseră pământul, vreo treizeci și cinci - patruzeci de găini se
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
tot oameni ca dincolo! - căută să-l mângâie cu o vorbă bună un bătrân, căruia toți îI ziceau pensionarul. -Și cât ți-au dat, bă?- insistă Bondoace. -Douăzecu și cinci pe muchie! -Deci e crimă, nenicule! -Dublă crimă cu premeditare...- îngână Marin încet, repetând sentința de la tribunal. Și asta dintr-o simplă prostie a mea... Când auziră sentința, se strânseră toți pe lângă el și tăcură. Bondoace aprinse un muc de țigară și trecu în fața lui: -Nu pune nimeni întrebările! Eu le
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
Îl întâmpină în ușă un bătrânel căruia îi atârna barba în neorânduială, cu un piept de bivol și cu un glas de clopot dogit. Nu-l mai văzuse și nu-l cunoștea, deși stătuse și el aici. -Ce dorește domnul? - îngână în barbă moșneagul. -Cu doamna Lovenbach! - scurtă Eminescu dialogul. Din spatele omului apăru aceeași femeie grasă pe care o cunoștea, cu mersul ei de rață, lăsându-se când pe un picior când pe altul și gâfâind ca o locomotivă: -Intră-n casă
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
de pe vale; Simt și acum, pe prispă, dimineața, Cernându-și fluturașii de ninsoare, Cum îmi ating cu gingășie fața Cireșii alintându-se în floare, Și-aud la fel, venind peste câmpie Spre deal, zorit, urându-mi “ziua bună”, Un soare îngânat de-o ciocârlie Cu-o veste la clopotnița bătrână; Se anunța o mare sărbătoare, Iar martoră era și Luna plină: Va coborî din morți, spre Înălțare, Isus, a' lui Maria, cu lumină! Că începea așa o primeneală, Miresmele de flori
POEZIE DE PAŞTI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347822_a_349151]
-
pe care uneori încercăm să le emitem fără a ține cont, că n-am venit pe această lume cu misiunea expresă de-a judeca comportamentul său atitudinea cuiva, sau doar faptul că ești o plăsmuire a minții mele atunci cândse îngâna ziua cu noaptea?! Ce-am fi noi fără imaginație, ce-ar fi un scriitor fără inspirație? Ce-am fi noi unii fără alții? Ce sunt eu fără ține cel pe care te port în sufletul meu? Ce sunt eu fără
SINGURATATEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347885_a_349214]
-
o foaie pregătită strategic, puțin incomodat de cele două instrumente de uz didactic, scrie, cu un tremur ușor perceptibil, ceva ce trebuia să rămână numai pentru cei patru ochi. Contrariată vizibil, cea care trebuia să fie ținta săgeții lui Cupidon îngână ce-i trecu atunci prin cap, căci prin...inimă, nimic. Reuși totuși o subtilă ieșire din impas: - Deștept stilou! N-a făcut nicio greșeală de...ortografie. Și învățătoarea începe lecția în prezența, încă, a „vânătorului” cu tolba goală. Needificat pe
O SCRISOARE...GĂSITĂ (SCHIŢĂ „DIDACTICĂ”) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347918_a_349247]
-
nemișcați cu o figură înspăimântată. În afară, lângă prag, se află un copilaș în scutece de mătase cusute cu fir de aur. Fătul are o față albă ca varul și niște ochi ca doi tăciuni aprinși. Pruncul le zâmbește și îngână ceva neînțeles. Cei doi cad în genunchi și-l privesc uimiți. MOȘUL:(în șoaptă) Fă muiere, tu vezi ce văd eu? BABA: (înspăimântată, tot în șoaptă) Dar tu vezi ce văd eu? MOȘUL: Dacă amândoi avem aceeași vedenie, înseamnă că
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
familia vecină de o sârmă peste care atârna o pătură... Să beți apă, obișnuiți-vă să beți multă apă, era primul sfat, primul ajutor de acomodare la noile condiții de viață”. „Dar ce revedere, ce întâlnire, ce bucurie pe noi” ! îngână vorbitorul pe tonul melodios al cântecului atunci la modă. Casetofonul transmite vechiul șlagăr de care bătrânii își amintesc după primele acorduri, cu toții îl cântă legănându-se de pe un șold pe altul : „și ce lacrimi și ce bucurie pe noi!” Suferințele
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
cu toate de renume din comedia minciunii? Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată că cristalul? Nici visezi că înainte-ți stă un stâlp de cafenele, Ce își râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovărășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toți pe buze-având virtute, iar în
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
cu toate de renume din comedia minciunii? Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată că cristalul? Nici visezi că înainte-ți stă un stâlp de cafenele, Ce își râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovărășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toți pe buze-având virtute, iar în
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
aducând la lumină modelele inconfundabile, înscrise în ele încă de la naștere. Iar acest miracol, s-a petrecut cu mulți dintre cei care au pășit hotarele acestui tărâm legănat de poveștile șoaptite de apele Dunării și pe care vuietul mării le îngână în surdină. Printre cei vrăjiți de acest tărâm, se află și pictorița Maria Pelmuș. Pentru ochiul citadinului neavizat, obișnuit cu cenușiul cotidianului și de aceea atât de avid de o stimulare cât mai virulentă, picturile Mariei Pelmuș, pot părea la
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
dintre creste. Tu, porumbița inocenței mele, Tu, pui de cerb zburdalnic peste piatră În tine patimi sau porniri rebele Nu se găsesc. De-aceea printre stele Te caut iar, și îți șoptesc: Așteaptă!... S-aștept? Dar cât să mai aștept, îngână Cu dezaprob iubita lui fecioară. Și într-o zi, apropiind de seară Un mers domol pe-o liniște păgână I se-arătă un prinț cu chip de ceară. Ea îl urmă fugind cu el departe Lăsând un semn pe lespedea
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
-i, tresar la orice semn Ce liber i-ar sloboade din gropile păgâne Cu miile de-a rândul legați de-un sfânt blestem. Dar iată-i strânși în tropot - și pare că etern Deschisă-i calea astăzi pieirea s-o îngâne, Precum biruitorii satanei din infern. În vuiet de războaie alunecă în zbor De se cutremur’ munții din calea lor fugind Și una li-e mânia, și-n ochi același foc Și-un iad apocaliptic e-n răzbunarea lor, Ca sângele
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]