929 matches
-
trecu prin minte un vers - pentru că domnul Brener iubea poezia, negustoria nu‑i secătuise, de tot, simțul frumosului - un vers despre un apus de soare, care cade la orizont aidoma unui cap de monarh, atunci când se prăvale de pe un butuc. Îngândurat, domnul Brener Își scoase o țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment, fetița din pădure scoase oglinjoara rotundă din buzunar, placată În sidef, și și‑o apropie de față. Își văzu Întâi nasul pistruiat, apoi ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
LUI. ȘI ACUM CA ȘI ÎN TRECUT, CEEA CE CONTA ERA DOAR ȚELUL SĂU SUPREM, CU TOTUL DEOSEBIT DE SCOPURILE PE CARE CREDEAU OAMENII CĂ LE URMĂREȘTE EL. GLASUL ÎMPĂRĂTESEI SE RIDICĂ PESTE ZARVA CONVERSAȚIEI ȘI PUSE CAPĂT REVERIEI LUI: \ PARI CAM ÎNGÎNDURAT, CĂPITANE HEDROCK. HEDROCK ÎNTOARSE ÎNCET CAPUL SPRE EA. DORISE SĂ-I OFERE MAI MULT DECÎT O PRIVIRE ÎN TREACĂT, PE CARE I-O ARUNCASE PÎNĂ ATUNCI. DAR FUSESE CONȘTIENT DE FAPTUL CĂ OCHII EI VERZI ÎL SUPRAVEGHEAU ÎNCĂ DIN CLIPA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DUPĂ O NOUĂ PAUZĂ ÎNCHEIE: ÎN ZIUA ÎN CARE SE VA INVENTA O METODĂ ADMINISTRATIVĂ CARE SĂ DEA POSIBILITATEA EMIGRAȚIEI STELARE CONTROLATE, ATUNCI VOM PUTEA PRIVI APROBATOR NOUL SISTEM DE PROPULSIE. PÎNĂ ATUNCI... SE OPRI, CĂCI PRINȚUL ÎNCUVIINȚA, CU FAȚA ÎNGÎNDURATĂ: \ FIREȘTE, AI DREPTATE. ACEST MOD DE A PRIVI LUCRURILE NU-MI TRECUSE PRIN MINTE. NU PUTEM ÎNGĂDUI UN ASEMENEA HAOS. DAR SITUAȚIA NOASTRĂ SE AGRAVEAZĂ DIN CEAS ÎN CEAS. DĂ-MI VOIE SĂ-ȚI FAC O PROPUNERE. DA. \ O SĂ AI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
spre el, zâmbind. Atunci ea observă cum el își frământa mâinile iar pe chipul său umbrit de tristețe se putea citi durerea remușcării. Angela îl sărută pe frunte, spunându-i că va reveni a doua zi și părăsi salonul. Radu îngândurat, rezemat de tocul ușii îi urmărește mersul grațios și mândru. Ea ieși pe ușa holului cu o mișcare bruscă a capului fără a mai privi înapoi. După sărutul repezit al Angelei și plecarea ei ca o furtună, Radu rămăsese singur
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
acasă. -Și când te duci? -Chiar în ziua de Crăciun, Andrei. Mă bucur că pică sâmbătă. -Cred că ești nerăbdător, dar în seara de Ajun vei veni la mine? -Da, așa cum ți-am promis. După plecarea lui Andrei, Radu rămase îngândurat în fața focului din sobă, care ardea liniștit. Seara coborî cu vălul ei fumuriu, doar la orizont. Luna printre nori se încăpățâna să-și mai păstreze încă o culoare viorie. O dată cu înserarea, gândurile lui Radu se mai risipiră și parcă se
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de pe opincile de cauciuc că ninsese năprasnic în Goldana și pe toată Baisa, anume înainte de înjunghierea porcului. Nicanor intră pe ușă, cu un trosnet de aburi înghețați și albi, ca o rămurică de cireș înflorit, având o față solemnă și îngândurată. Zise scurt, în tăcerea nopții de gheață: Sunt ușor ca o pană, 'tu-i tămădăii 'mă-sei de viață! Cum vine asta, Nicanor? Ce înseamnă că "ești ușor ca o pană"? Auzi, Petronie! S-a spus și la radio: "Socialismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Pline... Or, eu, cum să vă spun, nu am înțeles nimic din viața asta pusă de dumneavoastră între paranteze și înțesată de extrageri de rădăcini pătrate care amărăsc adolescența, copleșită fiind de sarcinile inutile ale societății capitaliste... Profesorul zâmbi, scrutând îngândurat vatra lulelei sale, cu arabul de argint, care cerea o nouă doză de tutun de Virginia, și rosti sentențios: Fata tatii, să știi că Viața însăși este o entitate pusă între paranteze, iar omenirea are nesăbuința de a o lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cei din mănăstirea cea de lemn, cum spune Miron Barnovschi în testamentul său. Dar aici el pomenește de vornicul Gavrilaș și de postelnicul Costin, împuterniciți de el să-i ducă la îndeplinire cele scrise în testament.” Văzându-mă din nou îngândurat, bătrânul m-a lăsat să-mi rumeg gândurile, după care a spus, așa ca pentru el: „A existat totuși un voievod care a încercat să pună ordine în viața monahală. Știi care-i acela?” Nu știu, părinte. „Fă bine și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
leneș, s-a înviorat brusc gândindu-se la Gaston. Tomoe îl privea ca și când l-ar fi văzut pentru prima dată. Takamori își petrecea de obicei timpul prin autobuzul de Shibuya, aruncând ocheade fetelor din jur, dar astăzi era încruntat și îngândurat, iar genunchii i se mișcau nervos înainte și înapoi. — Takamori, am impresia că ții la Gaston, nu? Takamori dădu din cap. — Dar tu? Nu-ți place și ție de el? — Eu... Ridică din umeri și zâmbi disprețuitor. Nu fi caraghios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tăcerii. O, dacă am putea să ne întoarcem de la jumătatea unui concert înapoi spre începutul lui! Dar nu se poate. Un cântec îmbătrînește în timpul cât îl cântăm. El începe tânăr, luminos, plin de încredere și de speranță. Se maturizează, continuă îngîndurat, apoi deodată îmbătrînește. Uneori îmbătrînește solemn, alteori îmbătrînește melancolic. Asta n-are importanță. Ceea ce contează e că se apropie de sfârșit și de moarte. O moarte somptuoasă nu e mai puțin moarte... Dacă am încerca să ne întoarcem... dar nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un doctor acum. ― Zici că și dumneata ai auzit câini la telefon, am continuat eu imperturbabil. ― Da și eu, veni imediat răspunsul. ― Ai impresia sau ești sigură? ― Sânt sigură. ― Nu cumva era un om care imita un cîine? Mă privi îngîndurată. ― Asta nu știu. S-ar putea. ― Și niciodată "persoanele" de la telefon n-au vorbit? ― Nu... Ba da, se corectă imediat, într-o noapte cineva mi-a spus pe un ton brutal să nu cumva să smulg firele telefonului. ― De ce? Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
oftă. — Da, cam așa e de ceva timp încoace. Sunt mulți oameni la ananghie. Înțeleg, o compătimi Mma Ramotswe. Noi avem noroc acolo, în Botswana. N-avem parte de necazuri de genul ăsta. Carla dădu din cap aprobator și spuse îngândurată. — Știu. Am locuit acolo câțiva ani. În urmă cu ceva ani, dar am auzit că lucrurile nu s-au schimbat prea mult. De-aia sunteți norocoși. — Preferați vechea Africă? Carla se uită la ea întrebătoare. Aceasta era o întrebare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
stresată, nemulțumită. Blestemată femeie. Era trecut de 11. Cabinetul medical, închis; în parcul școlii, toate băncile ocupate; în curte, proful de sport verifica numerele matricolelor; la poartă, bătrânul armean, obosit, capul plecat, barba răvășită, ochii închiși pe soclu. Obosit și îngândurat, bătrânul; Adela nu l-a iubit nici măcar în carte. Tristețea ferestrelor nu legitimează întotdeauna așteptările. Undeva în eter, se intersectează expresivitatea celui care pozează, determinarea celui care modelează tiparul, intuiția celui care admiră. Arta se întâmplă acolo unde se întregește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Gosseyn că urma să ia masa cu Enro. Aceasta era în concordanță cu analiza intențiilor lui Enro față de Ashargin. Își dădu seama la timp că tânărul o lua din nou razna. Făcu pauza cortico-talamică și văzu că Enro îl observă îngândurat. - Așadar, Nirena se interesează de dumneata, zise el încet. Este o posibilitate pe care n-o luasem în considerare. Totuși putem trage niște concluzii. A, iată-l pe Secoh. Noul venit trecu la vreo treizeci de centimetri de Gosseyn astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
zise, sarcastic. Seniorul Templului clipi la acest contact, dar îl suportă un moment cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce se poate întâmpla cu acest sistem. Dar sunt iritat ori de câte ori îmi aduc aminte de Thorson, că a fost omorât acolo. Și aș vrea să știu cum am fost învinși. Ceva n-a mers cum trebuia. - A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
vorbă, se apropie și, peste umărul lui Yanar. Întrerupse contactul. Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură rea. Gosseyn spuse: - Fă-ți bagajele, dacă ai. La prima, cobori. Prezicătorul dădu din umeri. Ieși, fără o vorbă. Îngândurat, Gosseyn îl privea cum se îndepărta. Prezența omului îl sâcâia. Era un dușman minor, o mică belea, a cărui singură însemnătate la scara galactică venea de la calitatea de Prezicător. Acest lucru, în ciuda caracterului său slab și căpos, îl făcea interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
întâmplase lui Ashargin. Încheie: - Sunt hotărât să îmbunătățesc poziția prințului la palat. Până acum el a fost tratat într-un mod nepermis de meschin. Aș dori să fac apel la Gorgzina pentru a modifica atitudinea Excelenței Sale. Crang dădu din cap, îngândurat. - Înțeleg. Plecă de la fereastră și îi indică lui Gosseyn-Ashargin un fotoliu. - Eu nu înțelesesem deloc poziția voastră în joc, zise el. Din câte am auzit eu, deduceam că acceptați rolul desemnat de Enro. - Așa cum vedeți, zise Gosseyn, și cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
părea îndoios ca seniorul gardian însăși să fie un adept al dogmei sale. Gosseyn considera că momentul va fi favorabil pentru a aborda subiectul. Dar cum? Optă în cele din urmă pentru franchețe și vorbi. Când tăcu, Secoh îl privi îngândurat. De două ori era să vorbească. De două ori, se foi pe scaun ca pentru a se ridica și pleca. În sfârșit zise, blând: - Privilegiul de a-l vedea pe Zeul Adormit nu este acordat decât membrilor ordinului. - Întocmai, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ridica. Spuse: - Un subaltern al comandantului portului va urca la bord peste aproximativ o jumătate de oră. Între timp am dat ordin să se transporte la bord echipamentul necesar. Ca simplă rutină. Gosseyn încuviință, dar, observându-l pe ofițer, rămase îngândurat. Nu-l preocupa căpitanul Free, sau posibila lui împotrivire. Cu Leej lucrând în tandem pentru eliminarea oricărei primejdii, înainte de a avea loc, nu mai era nevoie să se gândească la riscurile reprezentate de oameni sau de mașini. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
comisă. Conchise mai serios: - În afară de asta, voi sta cuminte până când vă veți întoarce cu toții. Înainte de a părăsi nava, se duse să-l vadă pe doctorul Kair. Psihiatrul îi oferi un fotoliu, dar Gosseyn îi declină oferta. În picioare, cu fruntea îngândurată, spuse: - Doctore, e ceva la capătul drumului care va fi diferit de tot ce am putea prevedea. Am văzut niște imagini clare. Se opri. dar reluă mai apoi. - Spiritul meu s-a similarizat deja de două ori în corpul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
patrulea rând, reacția verbală. Majoritatea indivizilor identifică etapa a treia și a patra și ignoră existența celei de a doua și a treia. - Este ora cinci, zise Nirena. Gosseyn-Ashargin se ridică în picioare și, în liniște, parcurseră coridorul. Ea era îngândurată; când își trecu mâna sub brațul lui, păru să fie un gest automat. Dar inconștiența acestui gest preciză, pentru Gosseyn ceea ce realizase deja după amintirile lui Ashargin: căsătoria dăduse naștere unor relații afectuoase. - Nu sunt prea sigură, zise Nirena, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
beți din sticlă? Vai dar ar fi mare păcat de voi și de viața voastră! Doamne, învață-mă să le pot ajuta! Sunt două ființe micuțe și nevinovate, trebuie să existe o soluție și pentru ele! Stând așa în fotoliu, îngândurată, cu cățelușa sătulă în stânga, cu puișorii slăbiți de putere în brațe, privirea ei se îndreaptă spre pisică. Abia seara trecută născuse patru pui, dintre care doi sau prăpădit imediat. Ce ar fi să încerc să-i pun puii de veveriță
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
văd pe cea grăsuță că începe să se urce. În fiecare an am văzut fel de fel băieți mai mici sau mai mari, dar fetițe nu prea... și mă interesează deznodământul. Fetița mai durdulie ajunge la prima ramificație, se oprește îngândurată și încearcă să se întindă după mere, ajunge vreo două, dar ei îi trebuie mai multe, strigă ceva către cea de jos, care îi aruncă coarda... cea grăsuță pocnește cu coarda merele mici și necoapte, mai cade câte unu, care
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
face foamea-n restul anului numai pentru a-și umple burdihanul de Paște și de Crăciun! Cred că am luat și eu niște kilograme... Sandu Șpriț, singurul dintre cei trei care a fost la Înviere, ca să ia lumină, pare destul de Îngândurat, decojește un ou roșu, Îl presară cu sare, stoarce și câteva picături de lămâie - ca să alunece mai ușor pe gât, altfel se duce cu noduri - , Îl mestecă Încet, apoi pufnește nemulțumit. Bă, nici Paștele nu mai e ce-a fost
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
eram În vremea mea, șapte mândre mă ținea, șapte mândre din trei sate și mi le iubeam pe toaaaate... Lăutăreștile de fiecare zi răsar din cele două boxe, iar mușterii cârciumii discută despre furtuna teribilă care a lovit tam-nisam localitatea. Îngândurat, Sandu Șpriț a oftat ce a oftat, apoi a deschis discuția care-l rodea În interior precum roade șoarecele porumbul de la siloz. Dragă Gore că tu știi cât te respect eu, de aia Îți spun așa, pentru tine mănânc și-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]