1,478 matches
-
speranța de a vedea lămurit sensul evenimentelor din Sapaudia și obținuse explicația pe care o căuta. Acum, deși înțelegea că Magister militum deja iertase tonul retoric și de critică prost mascată al mesajului său, consideră oportun să se justifice: — Cu îngăduința ta, Eminentissime, eu nu cunoșteam în ansamblu mersul evenimentelor. Burgunzii erau într-o criză totală și furioși pe noi și acesta e motivul pentru care am ales să lupt alături de Chilperic. Etius încruntă sprâncenele și, pentru o clipă, ridurile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trecere printre capii lor. Ar putea să stea de vorbă cu ei și să încerce să-i facă să se răzgândească. Sebastianus ridică din umeri. Nu reușea să înțeleagă care ar fi fost rolul său în toată povestea asta. Cu îngăduința ta, Eminentissime, nu înțeleg ce... Cu același gest, Etius îl făcu de îndată să tacă: — Dar noi putem să sperăm mai mult de la bagauzi: sunt mulți și înarmați, nedeprinși poate cu tacticile militare, dar cunoscători ai locurilor și suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi povesti mai departe, fără să se lungească și fără multe amănunte, despre misiunea pe care i-o încredințase Flavius Etius, despre separarea ce apăruse în sânul Bagaudiei și despre implicarea lui Ambarrus în susținerea armatei romane; în fine, ceru îngăduința episcopului pentru a-i da cuvântul lui Dubritius, care avea să i-l descrie pe Eudoxiu. Anianus consimți, dar îl chemă pe atriense sunând clopoțelul; îi spuse acestuia să-i lase să intre și pe cei ce stăteau în vestibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus își drese glasul. îl deranja să-l contrazică pe Magister¸ dar, pe de altă parte, având în mai multe rânduri posibilitatea să conducă soldați alani în bătălie, își formase despre ei o părere cât se poate de bună. Cu îngăduința ta, Eminentissime, poate Sangiban nu e un leu dar, oricum ar fi, judecata lui Theodoric în legătură cu alanii mi se pare cu totul nedreaptă: au apărat Aureliana mai mult de o lună și mă îndoiesc că în momentul sosirii tale erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l înlocuiască printr-un altul mai sobru, dar fără nici un succes: acum au făcut din el simbolul lor și cred că, oricât ar părea de ciudat, toți ar fi în stare să-l apere cu riscul vieții. în afară de asta, cu îngăduința ta, aș vrea să precizez că nu e vorba doar de bagauzi și că, oricum, printre ei nu sunt puțini care au ceva experiență de luptă. Sigur, nu am avut decât câteva zile ca să-i reorganizez, iar cohortele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de gâturi și dezertori: uite cine sunt ei! Oameni care fug! Metronius roși ușor, dar își înăbuși iritarea ce i-o stârneau cuvintele acelea disprețuitoare, care, de fapt - firește, fără intenția lui Etius -, îl jigneau mai întâi pe el. — Cu îngăduința ta, Eminentissime, cred că nu curajul le lipsește acelor oameni, ci mai degrabă organizarea și armamentul. Și chiar n-am văzut soldați mai dornici de luptă ca ei. Sunt în rândurile lor predicatori creștini fervenți, care au o mare influență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
anumite ore. Locuiau astfel aceleași spațiu fără să se întâlnească sau să-și vorbească cu lunile, cu excepția ședințelor de lăsare de sânge ale grafului. Rufus avea o meteahnă pe care graful o cunoștea, dar pe care i-o tolera cu îngăduință. Noaptea, bătrânul servitor cutreiera satul cu un hanger la brâu, sărea gardul în curtea vreunui gospodar și se repezea la câine, încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Nu serviți o gură de vin...?” - Îi oferi șeful de echipă sticla. Îi găsise la masă, cu câte un pahar de vin fiecare. Inițial nu dăduse atenție faptului, În definitiv era zi de sărbătoare și muncitorii se respectau. Zâmbi cu Îngăduință. „Recoltă propie...?” „Ați ghicit domn’inginer...” - răspunse șeful de echipă. De fapt costă mai puțin, iar calitatea nu poate fi neglijată...! Strugurii au fost aleși, bob cu bob... Dar vă rog, gustați...!” Tony Pavone duse sticla la gură sorbind o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oferise prietenilor În acest local, un „Banchet” de adio, iar solista localului le ținuse companie până la ziuă, o dovadă În plus, după părerea lui, fata spera mai mult, Însă În cele din urmă idila rămasese ca la Început. Zâmbi cu Îngăduință la amintirea unei tragic-comedie. După mai multe promițătoare schimburi de cuvinte, unei frumoase picolițe reușise să-i de-a și să vină la Întâlnire. Oarecum surprins, picolița În ciuda tinereții, să fi avut În jur de doăzeci de ani, fuma,aprinzând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ridicase niciodată vocea împotriva mea, până în ultima clipă. (Iar atunci, desigur, din gura ei ieșiseră doar critici.) Dar după ce am luat-o fiecare pe drumul ei, am ajuns să-mi dau seama că fusese ceva agresiv în mod subtil în îngăduința ei blajină. Există, îmi dau seama acum, un fel de tiranie a persoanelor supuse - acele persoane care dau din cap și privesc liniștite cum tu faci spume la gură și circ și ridici vocea prea sus și în general te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
i-a spus ea noaptea, când părul splendid i-a trecut printre buzele bărbatului - un alt cadou pentru el. Tu la control. Dar azi ceva se schimbase, ceva din ochii lui Drew. Fiului nu-i mai rămăsese nici un strop de îngăduință. Era ca și când și el s-ar fi săturat. Ellis a tropăit printre tufișuri și-a continuat să urce în căutare de vânat, deși făcea așa de mult zgomot încât ar fi pus pe goană orice animal. Bărbatul își dorea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
făcut „rezistența prin cultură”. Ce rezistență, domnule, să strecori câte o șopârlă care scapă de cenzură și după aia să-ți freci mâinile satisfăcut de cât de curajos ai fost? Regimul știa de toate astea și le dădea voie cu îngăduință controlată. Intelectualii sunt animale ieftine; repede îi poți cumpăra cu o iluzie măruntă, dacă ea le masează eul. Nu era aia rezistență prin cultură cum nu era rezistență prin hedonism. E adevărat că și cultura și hedonismul subminează regimurile totalitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de normalitate și de legalitate, făcând să dispară sentimentul de vinovăție al celor în cauză care, atunci când sunt puși în fața faptelor comise, reacționează vehement, reclamând persecuția și violarea drepturilor lor. Vreme îndelungată, numeroase acte de corupție au fost privite cu îngăduință, tolerate chiar, deoarece erau considerate o consecință inevitabilă a deținerii și exercitării puterii politice și economice (a se vedea în acest sens eterna problemă a finanțării partidelor și organizațiilor politice). Dezvoltarea corupției politice, arăta Donatella della Porte într-o foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
reușise, cu sprijinul regelui Mihai I, să plece în America Latină. Se stabilise în Argentina și reușise să le comunice fraților săi despre situația lui, destul de prosperă. Am fost tratați de un ofițer, poate din generația lui Eliade, Cioran, Ionescu, cu îngăduință și sfaturi realiste că "fie pâinea cât de rea, tot mai bine e în țara ta". Acum, eram în apropierea Argentinei, în Peru, hoinăream prin imensa Limă și mă întrebam, oare ce s-ar fi ales de mine dacă chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
asta, omul se tămăduiește. Numai că la el a fost și alta... Ce-a fost? Nana Floarea a ocolit răspunsul, ca pe o camară încuiată cu cheie de vorbe magice, în care domnii cei mari și prea învățați n-au îngăduința a pătrunde. Acuma ce-or pofti domnii? întrebă ea, cu zâmbet încă tânăr. D-aduc ciorba de găină? ori să pun friptura ce-am scos din corfa domniilor voastre? Ce credeți domniile voastre că mi-a rămas de la răposat soțul meu? Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pentru acasă și, ipohondră cum sunt, obișnuiam să le studiez; le țineam la lumină și mă minunam cât de lungi și de subțiri sunt degetele mele de fapt sub pacostea de mușchi și de piele, în timp ce Aidan mă privea cu îngăduință. Vezi linia asta subțire de-a lungul articulației, ziceam, ridicând una din radiografii și privind-o îndeaproape. Arată exact ca un fir de păr, dar provoacă atâta durere. Deodată îngrijorată, am zis: —Să nu spui nimănui că fac chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dacă vreunul dintre ei făptuiește, din nenorocire, o crimă care se pedepsește cu moartea, el nu este executat în public la fel ca alți ucigași, ca să nu facă breasla de rușine. În schimb, starostele are datoria de a cerceta fără îngăduință cinstea fiecărui nou candidat, spre a înlătura orice individ suspect. Reputația hamalilor a devenit așadar atât de bună, încât comercianții se văd siliți să li se adreseze lor pentru a-și desface mărfurile. Astfel, negustorii de ulei care vin de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
casă din apropierea moscheii; eu am avut drept la o încăpere mare care dădea spre o piață plină de mișcare, dar care acum începea să se golească. Seara, după o baie și o cină ușoară, am chemat-o pe Hiba, cu îngăduința lui Khâli. Să fi fost cam zece seara. Un vacarm ne-a ajuns la urechi venind dinspre stradă: un grup de tineri se adunase, cântând din gură și la instrumente și dănțuind în piață. Aveam să mă obișnuiesc curând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rânduri de scrutin, a fost ales prietenul nostru. Imediat a început sărbătoarea pe străzi. Unul dintre primele gânduri ale suveranului pontif a fost pentru tine, dau mărturie că așa a fost. Voia să te elibereze neîntârziat, dar i-am cerut îngăduința să aranjez această mică punere în scenă. Ai să mă ierți? — Cu greu! L-am strâns la piept într-o călduroasă îmbrățișare. — Maddalena și Giuseppe n-au dus lipsă de nimic. Ți-aș fi spus să mergi să-i vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zece ori la labă. Și asta din cauza mâncării, a aerului și izolării. Ne aflam într-o cantină lugubră. Dacă îți ridicai capul, aveai senzația că ești la școală. Acolo, printre ferestrele garajelor, plutea o lumină lichidă, era viață liberă și îngăduință pentru zgomotul și căldura contactelor umane de dedesubt Dedesubt deținuții stăteau la capătul opus al unui șir de mese galbene, în timp ce micii lor vizitatori - femei, copii, bătrâni - stăteau de cealaltă parte, pe scaune de bucătărie. Nu existau gherete, nici grilaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
privință. Există o dezordine parcă programată ca ticăloșii, criminalii, toate bestiile cu chip uman să scoată capul din bârlogul lor și să acționeze astfel printre oameni. Poate mai gravă decât sărăcia, decât toate relele care bântuie acum printre noi, este îngăduința față de asemenea „turme” de ticăloși care acționează numai dominați de instinctele primare. „Turme” care se tot înmulțesc și care nu pot 29 să nu ne impună astfel întrebarea: spre ce ne îndreptăm cu asemenea balast uman ?” . * După ce ne‐am amărât
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
ajuns. Bărbații se alăturară doamnelor. Elfrida veni la soțul ei și-i spuse: — Ignatius, tocmai îi povesteam Irinei despre lucrul acela curios petrecut noaptea trecută. Erați treji? L-ați simțit? — Ce anume, draga mea? întrebă Ignatius cu un aer de îngăduință răbdătoare. Păi, acel... acea clipită. Ca și când pentru un moment n-ai mai fi fost acolo. — Ridicol, spuse Gribb. — Nu, zise Vultur-în-Zbor, doamna Gribb are dreptate. A fost ca un hiatus... ca o sincopă a timpului. Uite, uite, uite, rosti Gribb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai pustiitoare rătăciri ale beznei. M-a adunat mereu din risipiri, redându-mă din cioburi, sprijinindu-mă să mă înalț, să fac iarăși acel dintotdeauna greu, copleșitor, nou pas întru coborâre. Biblioteca, într-un minunat fel, cu blândețe și statornică îngăduință, mi-a îndrumat pașii spre drumul care duce spre Dumnezeu. Ea m-a făcut să mă simt al Dumnezeirii. Ea mi-a insuflat curajul de a crede că sunt vegheat de Dumnezeu. Că răul Lumii, oricât de grozav ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
credincios ascunde în suflet trădarea, fiind gata să-l vândă pe Tipătescu adversarilor crezând într-un posibil succes al lui Cațavencu. Caracterul comic al lui Pristanda reclamă să fie receptat dintr-un anumit unghi al clemenței solicitând „un zâmbet de îngăduință pentru cel ce minte numai din constrângere, fără niciun pic de vocație”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 147. footnote> și cu foarte mare stângăcie. Automatismul „curat” cu care aprobă frazele celor pe care-i slujește cu atâta zel arată că
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
salariul pe care nu-l primește. La candidatura perpetuă se adaugă o altă nefericire minoră, dar autentică: durerea de măsele a acestui om al „nefericirilor conjugate”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 155. footnote> spre care râsul spectatorilor se îndreaptă cu îngăduință, cu compătimire. Comicul acestui personaj este dat de nemărginita lui încredere în teorii. Prin una din teorii exaltă puterea autosugestiei: „Vezi d-ta, pesemne, nu știu cum devine care va să zică de este al naturii lucru ceva, că măseaua, în intervalul de conversație, de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]