816 matches
-
foarte atent la tot ceea ce face, urmându-l îndeaproape. Ajuns în fața altarului, a intrat și, după un timp, s-a întors, purtând în mână patrafirul, o carte și o cruce... Și-a pus patrafirul și, cu fața spre altar, a îngăimat câteva cuvinte... ― Fiule, vino aici și îngenunchează - m-a poftit el în fața altarului... După ce am îngenuncheat, mi-a așezat patrafirul pe cap și, cu glas scăzut, a citit un timp. La sfârșit am auzit un “Amin” spus limpede... În cele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Zâna, zâmbindu-mi și strângându-mă de mână cu putere. Ca și cum doar asta ar fi așteptat, Sevastița a plecat. Noi am rămas în loc, privind în urma ei... După câteva clipe, însă, s-a întors către noi și, cu privirea înrourată, a îngăimat: ― Drum bun, dra... dragi’ mei... ― Rămâi sănătoasă - am răspuns noi într-un glas. După ce amândoi am privit în jur, pentru a ne rămâne în minte fiecare amănunt al locului, am făcut primul pas... Era mult așteptatul pas către fericire!!! Vasile
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sprâncenele. Intui ce vrea dânsa. Nu apucă să se ridice de pe fotoliu. Ea sări deasupra lui ca o pisică sălbatică. Îi cuprinse burta între genunchi. Cu unghiile începuse a-i crâmpoțâ obrajii. El se vârcoli, zbătându-se să scape, și îngăimând vorbe neînțelese, de implorare. Ea nu ceda. Îl ghigosea, și-l zgârâia. și-l lovea, cu genunchii, în burtă, nepermițându-i să scape din strânsoarea lor.și distrugerea feței cu unghiile sale mărunte și tăioase ca niște lame foarte mici
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
atâta putere, încât, ea, gemu: he! nebunule, că o să pătrunzi cu totul în mine. Nu chiar, nu te teme. și se opinti din nou. Apoi se liniști. De fapt, se liniștiră amândoi. Căzură, unul lângă altul, osteniți, după care ea îngăimă: Vezi? Numai pentru inaugurare, și, acest sfânt pat, face banii pe care i-am plătit pentru el! Ai văzut, unde ne era leacul? Am văzut. și am simțit. Acum, te rog, taci, și lasă-mă să mă liniștesc, și să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
priviri. Îmi aruncă un zâmbet strâmb, apoi vârî mâna în buzunarul meu și luă lanterna. — O fii în siguranță aici. Mă întorc cât pot de repede. Pe când se întorcea și o pornea printre hârtii cu pas grăbit, am reușit să îngaim un bine repezit. Cât ai clipi, Scout dispăru. Am simțit o smucitură înlăuntrul meu, ca atunci când un tren schimbă macazul la o intersecție. — Vino. Fidorous pornise deja spre scara în spirală. — Trebuie să ajungem la centrul de control. Apoi, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
La aceste vorbe, un murmur de surpriză străbătu partea europeană. Ca pălmuit, Napoleon se dădu Înapoi un pas, căutând nesigur un sprijin În spate, unde doi industriași germani Își dădeau coate, râzând În pumni. — Ce-ai spus? Ce-ai spus? Îngăimă Împăratul. — Fără noi, pe urmașii tăi i-ar fi chemat Willi și Karl, mititelule, Întări Elvis. — Ce zice? Ce zice? se auzi de undeva din spate Beethoven, care, În Încercarea de-a prinde insultele, Își pusese palmele pâlnie la ureche
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ocupate. A așteptat răbdător să treacă pauza de masă, după care a aflat că-i trebuia dovadă scrisă că nu anexase Brazilia. „Bine, dar Brazilia n-am apucat s-o cuceresc, făcea parte din valul al patrulea de extindere...“, a Îngăimat Bonaparte, stors de puteri, aflând apoi că trebuia să vină cu o patalama care să certifice lipsa restanțelor la Întreținere pe Insula Elba. Având dosită pe sub tunică o sticlă de coniac cu chipul și numele sale pe etichetă, pentru o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pantofi cu toc. Era proaspătă asemenea unei......, mai tentantă ca o......, mai sexy decât...... . — Mă pregăteam să plec spre companie. — Nu mai e timp. Trebuie s-o ștergem. — Ce s-a-ntâmplat? Ai aflat cine vrea să mă omoare? a Îngăimat ea. — Stai jos, i-am spus, arătându-i canapeaua pentru care jumătate din zebrele din Etiopia Își donaseră pijamalele. Trebuie să-ți spun ceva. E-o poveste lungă, dar o să-ncerc s-o scurtez. S-a așezat, privindu-mă cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a sprijinit de spătarul canapelei. — Vrei să spui că noi nu existăm? — Ba existăm, dar numai ca personaje literare, În lumea noastră. În cea a adevăratului Kuznețov, suntem doar niște semne scrise Într-un fișier. Nu poate fi adevărat, a Îngăimat Vera. — Din păcate, este. — Uite, de pildă, vreau să ridic brațul... a spus ea, ridicându-și brațul. — S-a Întâmplat pentru că El a vrut asta. — Nu te cred. — Am citit schițele lui Kuznețov pentru finalul cărții. Știi care e, de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de cîteva minute chinuitoare, omul rămase Într-un salon mic și urît și Încercă să stea de vorbă cu cele două femei care-l priveau uimite, cu o ostilitate reținută, cu o neîncredere morocănoasă și speriată. În cele din urmă, Îngăimînd vorbe stîngace de rămas-bun, mecanicul plecă. Păși pe potecă și apoi pe drumul spre oraș și-și dădu seama deodată că e bătrîn. Sufletul său, care privise cu curaj și Încredere imaginea bine cunoscută a șinelor, era acum apăsat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Își găsise o privire! Cutreieram amândoi coridoarele și eram ca unul singur. Unde te duci? l-am întrebat. Unde te duci? îmi răspunse. Mai este vreo ieșire? Mai este vreo ieșire? O, Doamne, e ca în jocul de-a pechinezul! îngăimai fără să vreau. și iar îmi răspunse ca un ecou. Unul din trebuie să moară - să rămână un singur sâmbure. Îmi răspunse smulgându-se din rădăcinile cu care-i invadasem interiorul. Pentru ultima oară. Tu nu vei muri. De unde știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
te fac ăștia la buzunare... Câțiva umflați îl înconjoară pe individul cu o urmă de bocanc pe față: du-te, bă, la poliție. E aici aproape o secție, la parterul căminului. Nu fi fraier. E cretin Stripăru’ ăsta... Omul ezită, îngaimă: lasă, mi-am luat-o și eu la sală! să-mi fie de-nvățăturrră, asta mă-ntărrrește. E mai bine-așa, sunt mai bărrrbat acuma! LXIV Cum tot era vacanță de vară, iar Sabina nu se hotărâse pentru niciun gen de media
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
urmele părinților tăi, du-te mai degrabă În satul G. din Ilfov. Ți-am scris aici o recomandare pentru inspectorul de acolo. Luase plicul În care fostul director de orfelinat pusese hârtia la care mâzgălise până atunci. Se retrăsese de-a-ndaratelea Îngăimând o formulă de salut. Când În sfârșit ieșise În curte, colegul care ar fi urmat să intre În audiență Îl Întrebase cu o voce pițigăiată: — Ți-a dat? Grințu dăduse din cap afirmativ și celălalt Îl bătuse cu voioșie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
unui preot sau, cel mult, unui psihiatru. Ar fi sunat straniu să-i mărturisesc unui doctor pe care-l văzusem numai îmbrăcat în halat alb ce probleme îmi pun azi. ― V-aș contrazice, a fost tot ce am reușit să îngaim, dîndu-mi seama, o dată mai mult, că nu-mi e deloc simplu să-mi admit slăbiciunile; și cu atât mai puțin, să discut despre ele. M-am întors acasă pe jos. Era soare, dar în loc ca asta să-mi facă plăcere
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai puțin la vreo protecție. Doar când era bine dispus și nu se găsea nimeni altcineva pe coridor, îmi adresa o întrebare binevoitoare, de genul: "Îți lipsește ceva?" Intimidat, mereu cu teama că putea observa ceva nereglementar în ținuta mea, îngăimam ce-mi trecea prin minte. Și abia așteptam să-mi întoarcă spatele. Într-o zi, un om de serviciu m-a convocat la "domnul subdirector". M-am speriat. Făcusem ceva care-l supărase? Am bătut la ușa cabinetului de la etaj
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să fie la un loc! Când a fost adus, inconștient, era de gardă... i-a făcut primele intervenții, investigații. Zile întregi îi rămăsese în amintire cu privirea care cerșea milă. El nu putea vorbi. În rarele momente când își revenea îngăima ceva, se agita. Știa ce vrea, avea experiența atâtor ani. - Nu se poate! Stai liniștit și o să fie bine! Ochii lui negri o urmăreau obsedant și aștepta cu nerăbdare să se întoarcă înapoi. De câte ori era în tură trecea mereu prin
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Îngheță, nu-i venea să creadă... și doar se rugase, parcă Dumnezeu ascultă rugile tuturor! I se puse o ceață pe ochi și iar auzi vocea incitată, - Dezbracă-te nu glumesc! De data asta indispus. Știi devin din ce în ce mai nervos! Ea îngăimă revoltată, - Dar nici nu vă cunosc! Imediat bărbatul îi răspunse cu un zâmbet cinic și răutăcios, - Nici eu dar mă atragi! Repet pentru ultima dată, dezbracă-te mai repede! Devenise amenințător. Lacrimile o podidiră, deodată îi veni o idee salvatoare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la preot... îl anunțăm să vină acasă, luăm și cazanul de la biserică! Își îndeamnă Mitică, prietenul și cumnatul, - Mă duc eu, la preotul Vârnav să-l chem, voi aduceți cazanul. Intervine Decebal unul dintre frați. - Bine...încălziți apă mai multă! Îngaimă hotârât Gică, rudelor aflate în preajmă. Cei trei dispar în viscolul ce a izbucnit mai tare. În jumătate de ceas sunt înapoi, cu cazanul și preotul. Acesta se pregătește de sfânta slujbă, aranjează odăjdiile și în final începe ceremonia de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ea și degetul meu se îndrepta spre butonul de pauză. — Cred că ar trebui să plec, spuse ea și se ridică. În timp ce se ducea spre ușă, cu formularul de sponsorizare în mână, am făcut o încercare bruscă de salva situația, îngăimând: — Cred că o să cumpăr câteva plante. Vor aduce o mare schimbare. Se întoarse. — E o mică seră pe drumul meu de întoarcere de la serviciu acasă, rosti ea încet. Îți cumpăr una dacă vrei. Ți-o aduc mâine. Îți mulțumesc. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trecu pufăind pe lângă noi, accelerând după ce ne depășise. — Ei, să fiu al naibii! spuse el uitându-se după el. Am fost urmăriți. Fii atent, șefule, cred că e cineva cu ochii pe tine. — S-ar putea să ai dreptate, am îngăimat în timp ce mașina dispărea după colțul cvartalului. E foarte posibil să ai dreptate. Și totuși în același timp nu puteam să nu mă gândesc - un vechi Citroen 2CV hodorogit? Poate fi Henry Winshaw atât de abil? Henry 21 noiembrie 1942 Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el ieșea la iveală o bucată dintr-un stern pistruiat, acoperit cu o peliculă subțire de transpirație, deși mie mi se părea că temperatura scăzuse mult în seara aceea. — Michael! exclamă ea. — Am fost foarte antipatic în ultimele săptămâni, am îngăimat. Am venit să-mi cer scuze. Păru nedumerită, desigur, dar a reușit să treacă peste acest moment. — Nu e nevoie. Sunt anumite lucruri - probabil că sunt anumite lucruri pe care ar trebui să le afli despre mine, am spus. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
brusc o atmosferă amețitoare, impregnată de certitudinea unor vremuri similare, chiar mai bune, ce vor urma și mă cuprinse un optimism năvalnic care trebuia să capete glas, oricât de aluziv. — Sper să mai putem repeta figura cât de curând, am îngăimat. Nu m-am mai simțit atât de bine de... de când țin minte, să zicem. — Da, a fost plăcut. Foarte plăcut. Dar confirmarea ei ascundea precauție și nu m-a surprins să aud o notă restrictivă în vocea ei. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
noi. — A chemat cineva doctorul? — Din câte înțeleg, doctorul preferă să nu fie deranjat duminica. Atunci o să mă ocup eu de el. Această propunere îl reduse la tăcere. — Sunt asistentă medicală calificată, să știi. Nu cred că s-ar cuveni, îngăimă majordomul. — Păcat. Porni iute pe coridor, se opri în fața camerei din care se auzeau gemetele, apoi bătu și intră direct. Mortimer Winshaw - a cărui față palidă și schimonosită o zărise la fereastra dormitorului lui când sosise în ziua precedentă - ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Michael își ridică privirea. — Adevărat? — Bineînțeles. Primele bombardiere au fost lansate curând după miezul nopții. Au anunțat la radio. Michael era stupefiat. Chiar și după expirarea ultimatumului ONU, nu crezuse în nici un caz că se va întâmpla. — Dar e îngrozitor, îngăimă el. E un dezastru. — Ba deloc, deloc, spuse Tabitha veselă. Aliații nu vor avea nici o dificultate în a-și impune superioriatea aviatică. F-117 Nighthawk e o aeronavă cât se poate de sofisticată. Sistemul de navigație cuprinde un INAS cu senzori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ascultat. În timp ce se întreba ce s-a întâmplat, s-a trezit cu Trestie lângă el. Ce-i cu tine, Toadere? De ce nu te miști? Ceilalți sunt deja la marginea drumeagului din gura gârlei. În larma rafalelor armelor automate, Toaibă a îngăimat, cu glas resemnat: Sunt rănit în pulpa piciorului stâng și mi se pare că nu-i o glumă. Nu mă mai ascultă deloc. Scoate centura și dă-o încoace! Toaibă s-a executat, gemând de durere. Trestie și-a scos
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]