897 matches
-
se oprește asupra unui lucru de pe perete. Este o tăbliță veche de lemn pe care scrie „Interzisă intrarea cu noroi pe încălțăminte” și „Interzisă intrarea în haine de lucru”. Dedesubt a mai fost prins un anunț. E tipărit pe hârtie îngălbenită cu un marker care abia se mai citește și pe el scrie: INTRAREA AVOCAȚILOR INTERZISĂ. Mă holbez la ea siderată. A avocaților ? Oare am înțeles bine ? — Poftim. Nathaniel ridică paharul plin cu lichid strălucitor, de culoarea chihlimbarului. Prima bere pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
incestuos. Chiar dacă aș face abstracție de țărm, ar fi greu să mă Înșel asupra anotimpului În care mă aflu. VÎntul urlă uneori ca o haită de lupi, acoperind zgomotul valurilor. CÎnd se domolește, marea rămîne totuși friguroasă și ostilă. E Îngălbenită de alge putrede și nu cere ochi care s-o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopții a lăsat o pîclă fumegoasă care face dimineața să semene cu un chiparos posomorit și sensibil. Dar peticele de zăpadă au dispărut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Încît nu-mi pot alunga gîndul că au și un sens de piramidă, cu toate că ar fi greu de imaginat un sfinx egiptean În acea frumoasă marmură de Pentelic din care s-au cioplit monumentele Atenei și care cu vremea se Îngălbenește ca hîrtia veche. În definitiv, piramidă e tot ce opunem nisipului. Tot ce neagă nisipul. PÎnă și dorința de a-mi căuta cu orice preț argumente În favoarea calmului cu care vreau să privesc uneori totul, golindu-mă de violența emoțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cum fusese și în ziua de ieri, iar domnia sa pe cerul albastru, încă necontestată de norii pe care-i vroiam atât de mult. Era senină atmosfera. Într-un fel, prea senină. Calmă. Pete de lumină aurie limitau umbrele noastre. Perdelele îngălbenite de vreme și de murdăria de care nu au fost demult spălate limitau lumina care dorea cu tot dinadinsul să intre și să invadeze holurile late. Pașii noștri creau ecouri pe coridoarele goale. Aici, la etajul unu, nu era nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Chiar a murit... eu l-am omorât! Felicitări! El chiar era mândru de mine, pe când eu mă simțeam contaminat de ceva inexplicabil. Mă simțeam murdar pe mâini, roșu, plin de sânge care se scurge spre degete și picura pe dalele îngălbenite de vreme. Atât de mizerabil! M-am uitat la ele. Și totuși... mâinile mele erau la fel de curate ca atunci când am intrat în subsol. Erau palide spre cristalin și venele îmi erau de un albastru înghețat. La ce te gândești, băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ciocolată-cafea și m-am plimbat câteva minute prin subsol, unde le-am auzit pe Maritsu și pe Marcela certându-se cu patos. Nevrând să fiu martor la ciondăneala lor, m-am dus să-l ajut pe Corvium la descifrat hărți îngălbenite de vreme, ce erau afișate pe niște monitoare orizontale sensibile la atingere. Capitolul 24 Nemesis Ei bine, asta-i interesant... făcu el absent manipulând cu dibăcie ecranul din fața sa. Ce e? întrebă intrigat Velail, care până atunci fusese cufundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un puricel și tremurândă, Înțelese esențialul zguduitor: fetele din ziua de azi sunt toate rele și dacă le iubești, te opresc din creștere și rămâi mic și ghebos ca Puchinel de la Pușcași, te slăbesc și ajungi ca GhițÎVergicî sau te Îngălbenești ca Jak-jâdanu’ di la Vaslui! Adio ș-un praz verdi! Nu mai mă fac eu mari ca nenea Ionel, niciodată! Hotărât lucru, dom’șoara Elizăbet este de la oraș și este foarte inteligentă, ea știe adevărul și nu minte! Chiar tăticuțul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În mâini simțea rotunzimile și căldura celor doi sâni fragezi. Un fior Îi cutremură trupul, privirea se Îndreptă instinctiv către un anumit loc, mici broboane de transpirație apărură la rădăcina părului de pe cap Tu chiar ești foarte timid, te-ai Îngălbenit și mă privești ciudat! Tu nu ai mai fost aproape de nicio fată? Auzind cuvântul „Îngălbenit”, În mintea lui Va țipă o trompetă și vorbele Anetei Îi răsunară În urechi, „asta fac fetili, Îi lasî pi băeț fărî vlagî șî nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
privirea se Îndreptă instinctiv către un anumit loc, mici broboane de transpirație apărură la rădăcina părului de pe cap Tu chiar ești foarte timid, te-ai Îngălbenit și mă privești ciudat! Tu nu ai mai fost aproape de nicio fată? Auzind cuvântul „Îngălbenit”, În mintea lui Va țipă o trompetă și vorbele Anetei Îi răsunară În urechi, „asta fac fetili, Îi lasî pi băeț fărî vlagî șî nu mai agiung barbaț voinici!” Cu mare greutate Își stăpâni primul impuls, acela de a o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lumina firavă a unei raze de lună: ,,mulțumesc,,. Unsprezece -Ai mai putea face un ceai? M-au terfelit, m-au vârât În noroiul lor de culoarea morții și a nebuniei, dar eu În fiecare dimineață scot din album o fotografie Îngălbenită de vreme, În care un bărbat Între două vârste, cu un chip hotărât, viril, Îmbrăcat Într-un costum de haine impecabil, se sprijină de un baston și privește undeva, departe. Într-o bună zi am să Înrămez fotografia. Doar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de picioare și abia mai poate traversa calea ferată. Undeva, nu departe, Cartierul de lux se vede ca o fortăreață falnică și inexpugnabilă a capitalismului de tranziție, când banii trebuie arătați lumii, și nu ținuți sub saltele modeste ca să se Îngălbenească odată cu trecerea anilor. Însfârșit, hăurile negre ale blocului, ,,turnul de control,, al ghetoului se decupează distinct din zăpada care a acoperit gunoaiele. Câinele lui Ben Îl aude și latră stins, de parcă cineva i-a pus o botniță. Antoniu intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-l iubise. Tot ,,Biedermeyer,, este și vitrina prin care porțelanurile se văd cum se văd peștii Într-un acvariu. Șemineul alb se lățește pe jumătate din peretele de miază-zi, patronând maiestuos camera, cu frumusețea construcției fine și armonioase. Din fotografii Îngălbenite de vreme privesc În gol chipuri șterse sau semețe, În rame negre, subțiri. Fotoliul de odihnă este uriaș, cu păsări de bronz la capetele spătarului. În el lenevește adesea cu privirea goală. Mai sunt: un birou minuscul și un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se apleacă din nou asupra caietului... Anticarul din Piața Sfantul Gheorghe, era bătrân ca și cei care-i aduceau cărți, vestigii ale unor biblioteci cândva Înfloritoare, străjuind cu demnitate pereții caselor. În vitrina prăvăliei, se aflau tomuri deschise, cu file Îngălbenite de la soarele care bătea vara În ele și pline de musculițe moarte, pe care bătrânul anticar nu le culesese, de parcă ar fi conservat un spațiu arheologic. Pe bătrânul anticar, Îl găseai În orice zi ai fi pășit pragul Încăperii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
i-au pierdut Însfârșit, urma și nu va mai muri nimeni din cauza lui.. Grație visului tău, mă mai bucur câteva clipe, de frumusețea și de perfecțiunea picturii.,, Camera este scăldată Într-o lumină de culoarea mierii, care intră prin ferestre, Îngălbenind albul desăvărșit al mobilierului și al pereților. E ora 11 dimineața, și i se pare că a dormit o veșnicie. Ca și atunci, În adolescență, când moartea anticarului a Însemnat o tragedie trăită cu spaimă intensă, realizează imediat că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cel de altădată, meditatorul lui Anton Dobrotă la greacă și latină, stând țeapăn pe sofaua acoperită cu un covor scorțos, cu un album despre Roma deschis pe genunchi. Foița subțire fâșâia strident când o dădea la o parte de pe gravura Îngălbenită cu chiparoși și ruine. Concertele Anei Maria, pregătite În casa spațioasă unde el intra de două ori pe săptămână, bucurându-se dinainte de cafeaua cu dulceață de cireșe amare, de farfurioara cu pricomigdale și de fanteziile erotice În timp ce asculta Brahms, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Ce mă fac!? Ce mă fac!?” Obosită de atâta umblătură și bodogăneală, s-a așezat pe un colț de pat, ceva mai departe de mine, ca să mă poată privi mai bine! Începusem să scâncesc și să mă foiesc În scutecul Îngălbenit de vreme și de atâta folosință pentru alți frați, născuți Înaintea mea. Din salteaua ruptă pe alocuri, ieșeau la suprafață paiele și fânul care căpătaseră culori ciudate! Am Început să strâmb din nas din cauza izului de mucegai, pe care l-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mi se va îndeplini. îndrăznesc să afirm, am mai adăugat, că de fapt copia mea este de aceeași calitate artistică ca și originalul. Chiar dacă nu vreau să mă laud. Deasupra patului ei din camera de hotel se afla o reproducere îngălbenită după Rembrandt: Orbirea lui Samson, un tablou care atârna în bucătăriile multor țărani la mine acasă, pe domeniul ocolului silvic. întotdeauna mi s-a părut că acest tablou este un pic ambiguu. Filisteenii sunt cei care-i scot ochii? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nimic în neregulă cu muntele Ava. Tu ai probleme. Te aud de aici cât de greu respiri deja pe la jumătatea drumului. Și astăzi ai fost nevoit să te oprești de două ori ca să te odihnești. Ești palid și te-ai îngălbenit la față. Da, a spus Manfred, și eu m-am gândit la asta. Și săptămâna trecută, am continuat eu, ai adormit în vreme ce-ți povesteam despre toate tablourile de la muzeul unde am fost angajat. Ai vorbit un pic prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
era fostul lui dormitor; acum nu dormea nimeni acolo, poate pentru că purta încă prea clar amprenta locatarului de altădată. Intră. Locul era exact așa cum îl lăsase cu patru ani în urmă. Deschise un sertar și găsi un set de gulere îngălbenite de timp, întocmai ca niște foi de papirus. Pe șifonier era o fotografie a mamei sale în ramă de argint. Purta o rochie cu guler înalt pus pe balene și privea neclintit, perfect calmă, o scenă ce nu se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
episoade ale vieții tale.” Știa. De unde știa? Cuvintele ei m-au lovit ca un bulgăre de lumină și-au așternut în mine un fel de liniște, de pace mângâitoare. A doua zi mi-a pus în brațe o carte veche, îngălbenită de timp „Ah, acești adolescenți”, de Iuliu Rațiu, și o culegere de aforisme și cugetări care și ea și-a cam trăit traiul, zicându-mi, „- Citește! Îți va prinde bine!” Și mi-au prins. Am reușit să înțeleg de ce e
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
pe brațe o cutie de carton plină cu poze vechi. Abia ridică ochii când cei doi își făcură apariția acolo. Cu un semn scurt din mână le arătă să se i așeze alături, în timp ce el ridica în dreptul ochilor o fotografie îngălbenită pe margini. O examină îndelung, pierdut în gânduri, îndreptând-o spre lumina săracă ce venea dinspre fereastră, după care o întinse spre Cristian. Fotografia veche, fusese făcută de mult, probabil la începutul anilor o mie nouă sute. Era virată în sepia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pași înainte și a zis doar atât: „Cară-te de aici, porc împuțit ce ești!“, și nu era vorba de ceea ce a spus, ci de felul cum a zis-o. Bill Ghioagă n-a mai scos un cuvânt. S-a îngălbenit la față și a plecat de parcă și-ar fi amintit că are întâlnire cu o damă. După cum spunea căpitanul Nichols, Strickland n-a folosit chiar cuvintele pe care le-am reprodus eu, dar întrucât cartea aceasta este destinată să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
treacă. Când am ajuns unul în dreptul celuilalt, am prins-o în brațe și i-am astupat gura cu o sărutare sălbatică, plină de ură. (Bineînțeles n-am simțit nici o plăcere.) Uluită de gestul meu brutal, de spaimă, de rușine, Mihaela îngălbeni și când i-am dat drumul, căzu pe trepte, inertă ca o cârpă. Se scurseră câteva clipe penibile până să iau o hotărâre. S-o las acolo leșinată și s-o zbughesc ca să scap de urmări, s-au s-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
somn“. — Acum. Dar a adăugat “în somn“ numai înainte să plece. A fost singura dată când Baár Andor s-a speriat de sine însuși și a nuanțat. Ei, mai vrei? Hai să încercăm. O să-mi pun la piept o frunză îngălbenită de platan. Așa discutam noi. — M-ai înșelat. — Cum adică? Doar n-ai cumpărat nimic de la mine. — Așa că nu mă simt ca un evreu. Dar eu te-am primit. — Totuși. Poate nu ai făcut-o bine. — Exclus. Cunosc metoda. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
adică? Doar n-ai cumpărat nimic de la mine. — Așa că nu mă simt ca un evreu. Dar eu te-am primit. — Totuși. Poate nu ai făcut-o bine. — Exclus. Cunosc metoda. Ai încercat? — De dimineață până seara. — Ți-ai pus frunza îngălbenită de platan la piept? — E primăvară. — Ai dreptate. Atunci ce-ai făcut? — Am făcut rost de o șapcă și m-am dus la biserică. — Și? — Parohul tocmai punea pariu cu cantorul la cine țin oamenii mai mult, la Sfântul Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]