945 matches
-
de ardere până la mistuire. Secvența a treia readuce eul creator în centrul discursului, surprinzând actul trudnic al creației. Noul mod de a scrie presupune fronda, răzvrătirea împotriva stilului clasic, „ca lofil“. Acesta este sugerat prin metonimia și epitetul metaforic, unghia îngerească, simbolizând scriitura serafică, delicată, turnată în tiparul frumuseții și al perfecțiunii poetice. Metafora „tocirii“ unghiei îngerești exprimă ideea neputinței limbajului poetic tra dițional de a exprima dilemele omului modern și absurdul lumii contemporane. Scrii tura anticalofilă, voit „stângace“ (unghiile de la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
al creației. Noul mod de a scrie presupune fronda, răzvrătirea împotriva stilului clasic, „ca lofil“. Acesta este sugerat prin metonimia și epitetul metaforic, unghia îngerească, simbolizând scriitura serafică, delicată, turnată în tiparul frumuseții și al perfecțiunii poetice. Metafora „tocirii“ unghiei îngerești exprimă ideea neputinței limbajului poetic tra dițional de a exprima dilemele omului modern și absurdul lumii contemporane. Scrii tura anticalofilă, voit „stângace“ (unghiile de la mâna stângă) reprezintă singura op țiune adecvată unei existențe copleșite de urâtul și răul din lume
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
De aceea, „cuvintele potrivite“ sunt deli berat banale, comune, „adunate“ în enunțuri stângace (Sau nu o mai am cunoscut). Secvența a patra revine la scenariul inițial, surprinzând tentativa eșuată de a scrie despre urâtul existențial în canoanele clasice cu unghia îngerească. Alături de planul creației și al creatorului se cristalizează în această secvență finală imaginea stilizată a unui univers ostil, străin și agresiv, aparținând preatârziului și departelui: Era întuneric, ploaia bătea departe, afară / Și mă durea mâna ca o ghiară / Neputincioasă să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lungul veacurilor, au încercat să vizualizeze universul dantesc. Dacă e să ne referim doar la imaginea oferită de Michelangelo Cactani (1885), în afara cerului cu stele fixe, conform cu armonioasa cosmologie elină, apare un soi de "excrescență" inestetică reprezentând Empireul și ierarhiile îngerești din jurul lui Dumnezeu. H.-R. P. nu și-l poate închipui pe Dante concepând o asemenea deformare; în schimb, același Dante nu putea rata clipa imortalizării orbitoarei viziuni a lui Dumnezeu, folosindu-se de ochii lui Beatrice ca de o
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
juriști, arhitecți, jurnaliști, poeți, pictori, ingineri, securiști deghizați în farmaciști, fie piloni ai regimului, fie ratați, dar cu darul băuturii, care sfârșeau prin a-l adora: toată acea faună amalgamată ce dorea să stea la masă cu el, simțea prezența îngerească a lui C. M. I., ultimul matein, și se înclina în fața lui până la pământ. Palimpsestele lui C. M. I. nu sunt altceva decât o secretă căutare a identității, o suprasaturare a înțelesurilor menite să genereze prin implozie soarele negru, nigredo din alchimie
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
patetic, articulat spre "anarhie" (Gross: "Nimic nu e mai presus de om"... "Statul ... ucide"; "Omul e Dumnezeu"; O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire universală"), pacifismul "disprețuitor de moarte", în numele suferinței mîntuitoare, al iubirii (Cervenco, "inimă îngerească", "mergea la lupte numai cu un băț de trestie și cîntînd cîntece bisericești": "Patria noastră e moartea...pretutindeni și mereu moartea..."), supunerea la rigorile statale, oficiale (Varga: " Noi apărăm patria"), dar și lașitatea asumată, recunoscută cu durere autoflagelatoare de Klapka
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Patru sfinți evangheliști. Trei fețe dumnezeești. Două table-ale lui Moise. Unul, Fiul mare este Care-n ceruri locuiește Și pe noi ne mîntuiește. Întrebare : ,, O dascăle prea-Învățate Ce Înveți la școală carte Spune nouă ce e nouă ? ” Răspuns : ,, Nouă cete Îngerești. Opt pahare cu oțet. Șapte taine sfințitoare. Șase vase pline rase. Cinci rane-ale Domnului. Patru sfinți evangheliști. Trei fețe dumnezeești. Două table-ale lui Moise. Unul, Fiul mare este Care-n ceruri locuiește Și pe noi ne mîntuiește. Întrebare : ,, O dascăle
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Trei fețe dumnezeești. Două table-ale lui Moise. Unul, Fiul mare este Care-n ceruri locuiește Și pe noi ne mîntuiește. Întrebare : ,, O dascăle prea-Învățate Ce Înveți la școală carte Spune nouă ce e zece ? ” Răspuns : ,, Zece sunt poruncile. Nouă cete Îngerești. Opt pahare cu oțet. Șapte taine sfințitoare. Șase vase pline rase. Cinci rane-ale Domnului. Patru sfinți evangheliști. Trei fețe dumnezeești. Două table-ale lui Moise. Unul, Fiul mare este Care-n ceruri locuiește Și pe noi ne stăpînește. ” -//,, Din voie dumnezeească
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
forțe creatoare. Dar versurile ("stihuri fără an") fuseseră săpate în sufletul artistului: "Stihuri de groază/ De sete de apă/ Și de foame de scrum". În condiții de claustrare, artistul nu se mai regăsește pe sine în calitate de creator, harul poetic ("unghia îngerească") s-a tocit de atâta efort. În final, în atmosfera sumbră e întuneric, ploaia se aude "departe afară" și poetul simte durerea ca o gheară, fără a se putea exprima. Deznădăjduit, se căznește să comunice cu lumea, "cu unghiile de la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
înseși și păreau îngeri albi și plăpânzi, care veneau să mă mântuie, dar deodată un leșin de moarte îmi năpădi sufletul și simții că mă înfior până în adâncul ființei, ca și cum m-aș fi atins de firele unei baterii galvanice, în vreme ce îngereștile chipuri se preschimbau în stafii fără noimă, cu frunțile în flăcări, și văzui că din partea lor nu voi avea ajutor. Mai apoi mi s-a strecurat în închipuire un gând, ca un crâmpei de cântec măiastru: ,,Ce dulce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
s-a decis. Ioana era pentru el idealul întrupat, un tovarăș de arme și de joc și, totodată o femeie, și nu una oarecare, ci o sfântă, de a cărei puritate și inocență copilărească este copleșit ca de o prezență îngerească. Ioana îi mărturisește că aude voci de sfinți și că are misiunea de a-l însoți pe Delfin la Reims, spre a fi încoronat. La rândul lui, Gilles crede în îngeri și sfinți, dar, spre deosebire de Ioana, și în diavoli, iele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
plită, / Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte,/ Curcani păstrați în zeama lor o noapte/ Spre o delicatețe infinită,/ Ciuperci cât canapeaua, în dantele,/ Icre cu bob bălos ce ochiu-și cască/ Aluaturi tapisate crescând grele/ Într-o dobitocie îngerească,/ Moi miezuri de ficați în butoiașe/ De ou de melc, înlăcrămate dulce,/ Mujdeiuri ireale, șunci gingașe/ Când sufletu-n muștar vrea să se culce,/ Și-n ceainice vădindu-și eminența/ prin fast de irizări și toarte fine/ Ceaiuri scăzute până la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
putea numi o limită a inconștienței în reprezentarea femininului. După Reparata cu cei sâni și Pirata chioară de un sân, este dorită chiar și servitoarea respingătoare, plină de urdori de tot felul, emanând mirosuri pestilențiale: "O, servitoare, dulce servitoare/ Din îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină de purici din bucătărie// Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul lor parfum,/ Cu nara dilatată, cu ochi umezi/ Cu inima făcând trans-bara-bum!// O, servitoare, dulce servitoare/ Când adormeai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este mai degrabă consacrat emoției poeziei, deprinse, de bună seamă, de tânărul Nicolae Manea odată cu emoția urbanului perceput, de către inițiați, drept epifanic. Și în prima parte din Țara bursucilor apărea ideea unei religii a poeziei: Nesfârșit gândesc/ La un poem îngeresc/ Fără început consoane sau liniște/ Poemul casă bursuc portocal/ Poemul continuu egal// Există oricum acest drept al poemului/ De a se iubi pe sine/ Există oricum acest drept al poemului/ De a fi înăuntru și în afară// De a intra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
printr-un ochi/ De a ieși pe o nară// Există o lacrimă pe care o plângem/ Cu toții/ Noi prea-fericiții prea-hoții/ Pe toți ne mai doare o singură rană/ Cuvântul poem nu vine de la cuvântul pomană// Nesfârșit gândesc/ La un poem îngeresc/ Cu carne dulce-amară/ Precum înăuntru așa și afară" (Tatăl nostru). Spre finalul cărții, meditația asupra poemului angelic se prelungește, din ce în ce mai mult, în sfâșietoare litanie a unui spirit însetat de iubire ("Te iubesc// Aceasta este singura metaforă adevărată/ A poemelor mele") și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Numai asemenea acelor înghețați/ Care erau cusuți/ În burțile animalelor/ Să se încălzească/ Și încotoșmăniți bine/ În șuba îndurerată, /Năclăiți în sânge de jivine/ Mai veneau pe lume o dată./ Prea departe de/ Flăcările din iad,/ Am înghețat/ În singurătatea mea îngerească,/ Dar cine-i în stare/ Să-și deschidă coastele/ Ca să mă primească?// (Atât de frig) Speranța salvării este incompletă (sugerată, la nivel morfo-sintactic de semiadverbul numai, cu valoare restrictivă), ea realizându-se în cu totul altă parte decât în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cusuți/ În burțile animalelor/ Să se încălzească/ Și încotoșmănați bine/ În șuba îndurerată, /Năclăiți în sânge de jivine". Și cum în bine se aruncă întotdeaună cu pietre, iar faptele valoroase sunt mereu răstignite, și autoarea resimte "înghețul/ În singurătatea mea îngerească,/ Prea departe de/ Flăcările din iad". Apelul umanitar devine strigăt: "cine-i în stare/ Să-și deschidă coastele/ Ca să mă primească?" Drumul către înviere este foarte greu, cu atât mai mult cu cât fiecare pas duce, de fapt, către moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nouă Margaretă... Vrei sincer, adevăru-ntreg să-ți spun? Bătrâne Faust, ești nebun! Din limpezimea gândurilor reci, în valurile tulburi vrei să treci? Faust: Cinic te știu și cinic ai rămas! M-ai văduvit de tot ce, tinerește, Stârnea în mine îngerescul glas De dragoste ce lumea o-nflorește. " Oprește clipa!" am strigat ades, Când tu, cu duhuri rele împrejururi Răstălmăcirăți orice înțeles. Doar tinerețea poate fi de-a pururi Al vieții noastre prim și ultim prag!... Mefisto (doar pentru el): E
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
copleșesc, numai ea rămâne lângă noi și se străduiește prin bunătatea sfaturilor și învățămintelor ei să risipească norii întunecați, făcând ca pacea să se reîntoarca în inimile noastre.” Washington Irving „Tot ceea ce sunt și sper că voi fi se datorează îngereștii mele mame.” Abraham Lincoln „Mama mea a fost cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată. Tot ce sunt îi datorez mamei mele. Tot succesul meu în viață, educația mea morală, intelectuală și fizică provin de la ea.” George
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
săracul,în tren,tu întâlnești. Călătorești într-una,făr’ ca să te cobori; Și sigur vei ajunge,în Cer,ca dus de nori. 5. Acolo întâlni-vei pe toți cei mântuiți În mijloc Mielușelul,iar ei,preafericiti. Oștiri nenumărate de coruri îngerești, Nicicând n-ai să te saturi, măcar ca să-i privești. 6. Aruncă la bagaje,dorințele lumești Și grijurile toate,de cele pământești, Te suie-apoi în trenul Cristos și Harul Său Și vesel vei ajunge,chiar lângă Dumnezeu. 14. LUCRAREA CU
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
se abătuse vreo nenorocire care să-l facă să nu poată sluji deniile și Sfânta Liturghie a Învierii. Și dacă afla una ca asta, bucuros se înfunda în acel loc uitat de lume și slujea cuvioșia sa, cântând cu glas îngeresc psalmii și cântările ca să nu lase credincioșii fără cuminecătură și fără amintirea Paștelui aceluia. Și sta la datorie păzind turma lui Hristos până ce vlădica hirotonisea popă nou, popă de mir, așa cum se cuvenea. Atunci ieromonahul Gherasim se retrăgea din nou
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan, celui căruia când era copil de nici zece ani i se spunea la orice năzbâtie: „Vezi că te vede Maica Domnului din bolta pridvorului”. Maica Domnului veghea din bolta pridvorului, pe tron, cu Pruncul în brațe și împrejur Cetele Îngerești. Și privind așa, i se păru că de undeva venea glas de pruncă întrebând: „Maică, măria ta, da’ îngerul meu care este?” Oare cine fusese, Bălașa sau Smărăndica? În pronaos, ieromonahul Gherasim, cu cădelnița, ieșise în întâmpinarea arhimandritului, se binecuvântară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cervenko era om voinic, spătos, cu o barbă cafenie care-i acoperea aproape tot pieptul și cu niște ochi în care plângea veșnic o suferință tainică. Bologa îl cunoscuse într-un spital la Triest și descoperise în el o inimă îngerească. Era rutean, profesor la un liceu din Stanislau. În fața ofițerilor trecea ca un fel de menonit, fiindcă în doi ani de război niciodată nu pusese mâna pe vreo armă, ci mergea în lupte numai cu un băț de trestie și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Se scuturau flori albe de migdal; Un vis purtam în fiece gândire Cum lacul poartă-o stea pe orice val; [A zorilor suavă înflorire Se prelungea până-n amurgul pal], În văi de vis, în codri plini de cânturi, Atârnau arfe îngerești pe vânturi. Și tot ce codrul a gândit cu jale În umbra sa pătată de lumini, Ce spun: isvorul lunecând la vale, Ce spune culmea, lunca de arini, Ce spune noaptea cerurilor sale, Ce lunii spun luceferii senini Se adunau
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mormânt (Ioan 21, 14). În nici o altă religie, masa Altarului nu înseamnă un „mormânt”.Așezarea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masă înseamnă punerea Mântuitorului în mormânt, odată cu cântarea: „Primind ca pe Împăratul tuturor pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngerești”.Moartea a însemnat reintrarea în slava Sa veșnică, după ce semănase în ucenicii Săi slava Sa de a fi plini de har și de adevăr ca a Celui„Unuia-Născut din Tatăl” (Ioan 1, 14): „Acum a sosit ceasul! Prea-mărește pe Fiul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]