1,318 matches
-
Începe, Îi spuseră să Înceapă și atunci se Îndreptă spre masa pe care o aduseseră special pentru el, chiar În fața copiilor. Cele două surori se așezară la locurile lor și scamatorul, aruncînd o privire spre public, cîteva milioane de spectatori Îngrămădiți să-l vadă, Îl descoperi În fund pe Victor. „Ați putea să-mi aduceți un pahar cu apă?“, spuse, așa Într-o doară. Victor se făcu că nu aude, ca și cum n-ar fi vorbit cu el, dar doamna Își Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era piezișă, sprijinită doar pe-o parte de calcanul negru al cas telului. În afară de dreptun ghiul întunecat al zidului, cerul dădea pe dinafară de stele. Era copleșitor, erau mai multe spoturi de lumină decât întunericul dintre ele, erau presărate difuz, îngrămădite-ntr-un loc, mai rare în altul, concentrate în mari bucăți de lumină sau dizolvate în aerul înghețat. Se făcuse teribil de frig, și totuși nu ne-am grăbit către poarta de la intrare. Am rămas acolo, lângă mașină, pri vind
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
desfătării ei." 4. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei! 5. Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, și au ajuns pînă în cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei. 6. Răsplătiți-i cum v-a răsplătit ea, și întoarceți-i de două ori cît faptele ei. Turnați-i îndoit în potirul în care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
lor se sparge valul Și liniștea în aer cu greu s´așază. E mare foamea lor de țărmuri noi Și freamătă din zori nerăbdătoare Să plece, să se-ntoarcă apoi Spre´aceleași luturi primitoare. Încerc s-ajung la primele catarge; Îngrămădesc speranțe în desagii goi, Perfidul val ușor îi sparge Și´ ajung de fiecare dată înapoi. Parâme și otgoane se desprind de cheu Corăbiile se duc acum spre orizonturi depărtate, Mă prind de ultimul otgon, dar foarte greu Mă deslipesc de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]
-
merge în locuri aglomerate, nici măcar nu putea traversa strada. Stătea pe refugiu în orașul ei liniștit, paralizată, cu filmul blocat. O mașină aflată la mare distanță putea s-o doboare în clipa în care cobora de pe trotuar. Imaginile nemișcate se îngrămădeau unele după altele - linii incoerente, cubiste, care împărțeau totul în două. Mașinile, oamenii și obiectele reapăreau la nimereală. Până și propriul ei corp în mișcare nu era decât un șir de posturi rigide secvențiale, un joc de-a statuile. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nimic și în care nu mi se spune când să râd. Mark își aruncă paleta în aer și aproape că reuși s-o prindă. Incredibilul Pisihiatru, la teveu. Așa ceva nu se poate rata, nu? A doua zi, toți trei se îngrămădiră în jurul televizorului din camera lui Mark. Karin începu să-și roadă cuticulele chiar înainte ca omul să fie prezentat. Era umilitor să te uiți la cineva despre care știi că-și joacă propriul rol în fața camerelor. Și Barbara era agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
veverițe. Dar picnicul s-a terminat, practic. Ar trebui să mergem la tine acasă, zice Rupp. Să ne uităm pe scrisoarea aia de la Gardă. Nu trebuie să-mi faci mie favoruri, îi spune Mark. Dar își strâng lucrurile și se îngrămădesc în Chevy-ul 454 din ’88 al lui Rupp. Rupp e la volan, Duane în dreapta, iar Mark stă în spate, ca-n vremurile de altădată. Doar că începe să înțeleagă că vremurile de altădată nu mai sunt, asta dacă or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care... Nu era zdrobită, nici lovită, n-avea nici o leziune. Nu eu... Oare mai era cineva în stare să se stăpânească atât de bine? Cum de ajunsese la maturitatea asta? Cum o fi fost la vârsta lui Karin? Întrebările se îngrămădeau, toate interzise. Conversația lâncezea. Barbara devenise agitată și trebuia să se întoarcă la treabă. Karin simțea că s-ar putea să fie ultima oară când puteau să stea de vorbă astfel. O prinse și o îmbrățișă pe Barbara înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lumea asta e un fel de Dumnezeu, iubire. Împreună suntem de neoprit. Inventivitatea umană poate realiza orice. Numește o constrângere materială și deja e pe jumătate depășită. Dă-te la o parte din drumul nostru și uită-te cum se îngrămădesc miracolele. —Dumnezeule, Robert. Nu-mi vine să cred că spui așa ceva. Uită-te în jurul tău! Am făcut varză locul ăsta. —Ce tot spui? Adolescentul obișnuit de azi trăiește mai bine decât regii de altădată. Prefer să trăiesc acum decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
firicel plutește în aerul încremenit. Apoi încă unul. Fibrele de păsări se prind și se îmbină- o țesătură destrămată care se țese la loc. Din toate punctele cardinale apar fire, iar cerul purpuriu e săgetat de vinișoare negre. Aripile se îngrămădesc și se împletesc, alunecă sau patinează iar în sus, înainte să se încolăcească din nou într-un ciclon lent. În curând, cerul se umple de afluenți, un râu de păsări, un Platte în oglindă șerpuind prin paradis. Și strigând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și aruncîndu-l Înapoi În mijlocul mulțimii ca pe un gunoi. — Circulați! Circulați! Haide, haide, mișcați-vă, proștilor! Între timp, polițiștii aduseseră trupul muribundului pe trotuar, Îl Întinseseră pe jos și făcuseră cerc În jurul lui ca să-l apere de gloata care se Îngrămădea. Apoi sosi ambulanța cu sirenele șuierînd furios și Îngrozitor, dar omul era deja mort. Cadavrul a fost ridicat, polițiștii au alungat privitorii Împingîndu-i, lovindu-i, plesnindu-i și mînÎndu-i ca pe o turmă de animale fără minte, pînă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bordură căruciorul strivit, mai Împingîndu-l, mai cărîndu-l, și Începuseră să culeagă de pe jos mărfurile risipite, cutiile, ceștile și farfuriile sparte, cioburile de sticlă, furculițele și cuțitele ieftine și, În cele din urmă, cutiile de tinichea cu spaghete și, să le Îngrămădească peste mormanul de sfărîmături. Spaghete, bucăți de creier și frînturi de craniu zăceau laolaltă pe trotuar amestecate Într-o baltă de sînge. Un polițist a privit-o o clipă, a atins-o ușor cu vîrful cizmei butucănoase, apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și alergau mînați de dorința de a se arunca Înapoi În propriile lor celule, aceeași care-i Îndemnase să iasă pe stradă În seara aceea. Ne scurgeam, așadar, din noaptea liberă Înapoi În aerul fetid și stătut al metroului, ne Îngrămădeam și ne repezeam pe platformele de ciment cenușiu, ne Împingeam și ne Înghionteam să ne croim drum ca și cum am fi fost prinși Într-o Întrecere cu timpul, ca și cum ni se oferea o mare recompensă dacă mai cîștigam două minute sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să cunoască fenomenologia urâtului și să caute care îi sunt cauzele. Ei bine, se poate spune că urâtul este perceptibil în trei situații: atunci când se rupe ceea ce se intuiește că trebuie să fie unit; atunci când lucrurile, persoanele și evenimentele se îngrămădesc une-le peste altele, dispărând orice distanță; atunci când disproporția ia locul măsurii. Ținând cont de această paradigmă, constatăm că există astăzi o exagerare a urâtului de proporții destul de mari, cu consecința că el apare, printre altele, din cale-afară de stânjenitor, de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cea nespusă a Dacilor. Cine nu se teme de moarte n-are nevoie să sufere înjosirile vieții. De aceea Dacii când văd patria lor căzută, viața lor nimicită, dau foc ei singuri capitalei lor, și la lumina flăcărilor mistuitoare, se îngrămădesc pe lângă vasul cu otravă, își împlântă pumnarele în inimi sau roagă pe prietenii lor să le facă această de pe urmă îndatorire; iar regele lor, după ce a mai încercat încă odată soarta armelor tot fără noroc, își curmă și el viața
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pereții se contractară și mai puternic, strivindu-l. îl părăsiră toate simțurile. Gîndire și memorie, putoare, fierbințeala, toate se risipiră și nu își dădea seama de nimic altceva în afară de presiune și de durată. I se părea că deasupra lui se îngrămădesc orașe întregi, o greutate care se dubla cu fiecare secundă; nimic în afară de mișcare nu putea slăbi această presiune: timpul, spațiul și gîndirea urmau să se sfîrșească dacă nu se mișca, dar trecuseră eoni de cînd își putuse urni un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
2012). și câți eram vii ne socoteam morți și umblam amețiți... Ioan Dobrescu cojocar din mahalaua Bateștii a Bucureștilor oct. 1813 I Mlaștinile 1. Prea multe lucruri ne solicită și, dat fiind mecanismul echivoc al solicitării, prea multe cuvinte se îngrămădesc să le cuprindă, să le ascundă în labirintul lor inutil și înșelător - de aceea poate că, pe alocuri, am să spun ce nu trebuia spus; oricum, sunt convins că fiecare va medita mai mult asupra surplusului, lăsând la o parte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
deschisă ce ducea spre studioul lui de filme și de înregistrări, văzu cu uimire că și acesta fusese ocupat. Intră pe rând în fiecare dintre cele patru încăperi. Trei dintre ele - studioul, laboratorul și magazia de unelte - fuseseră ocupate. Invadatorii îngrămădiseră aparatele și mobila din aceste încăperi în cea de-a patra încăpere, care era prevăzută cu numeroase dispozitive tehnice și cu un mic depozit de materiale. Din această ultimă încăpere se putea trece, printr-o ușă, într-un coridor îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se ivise prilejul de a folosi unele din metodele de învățământ pe care le stăpânea. Dezordinea din cabinet era atât de mare, încât îi trebuiră câteva minute ca să găsească gazul hipnotic pe care-l caută. Lăzile și aparatele îi fuseseră îngrămădite într-un spațiu relativ strâmt. Îi mai trebui aproape o jumătate de ceas pentru a fixa un regulator de presiune a gazului. După aceea, Grosvenor aduse butelia în vestibul, o vârî într-un dulap cu grilaj, fixat în perete, deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
planșeul acestuia și ajunse, cu prada lui, în enorma cală a navei. Cala devenise pentru el un teritoriu familiar: îl explorase încă de la început, când îl adusese pe von Grossen. Porni așadar cu pași siguri spre peretele din fund. Erau îngrămădite acolo, până în tavan, o sumedenie de lăzi. Croindu-și drum printre ele sau ocolindu-le, ajunse în interiorul unei țevi uriașe, destul de înalta ca să încapă în ea. Țeava asta făcea parte dintr-o lungă rețea de aer condiționat. În țeavă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aveau război. Nicu făcea comisioane la Universul, pentru cinci lei pe lună, încasați la fiecare întâi, plus bacșișurile, pe lângă leafa lui obișnuită, de comisionar. Avea de dus mai ales pachete cu tot soiul de lucrușoare care se vindeau chiar aici, îngrămădite claie peste grămadă jos, la administrație, și sus, în biroul directorului. De altfel pe domnul director îl găseai mai ușor acasă sau la club, decât la ziar. Treaba lui Nicu dura cel mult două ore pe zi, imediat după școală
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui papa și celorlalți care vor veni de Crăciun la noi. — Darr n-arr fi mai bine să stai acasă? Ești foarrte carraghioasă. Nu te doarre? Mă durea, dar nu măseaua, ci sufletul. Puroiul de la măsea și nisipul din ochi erau îngrămădite și-n suflet. Și cumpărăturile fac foarte bine la suflet. Fiind iarnă, îmi puteam masca obrazul cu o eșarfă. Oricum, trebuia să cumpăr cadouri, nu mai era timp. Nu știu ce-a fost în capul meu să las toate astea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Florence nu-i răspunse... Fusese o rochie splendidă din catifea albastră încheiată sus la ceafă într-o agrafă cu strasuri. Purta deasupra un bolero de argint cu un buchet uriaș de pansele și miozotis. În timpul dansului pierduse florile. Toți se îngrămădeau să le găsească... 1932... Balul Damelor Române... Nu, nu era frumoasă, unii o găseau chiar urâtă, dar izbutea să galvanizeze oriunde s-ar fi aflat ― într-o sală de recepție ori la un restaurant. Nici o femeie nu se mai vedea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zărea emblema Borduriei - în jurul navei, un doctor Simba mai înfricoșat ca niciodată se agita frenetic, dând ultimele instrucțiuni. Nimic nu putea egala, în acest final grăbit de partidă, voracitatea lui Amin Barra - la ordinele sale, toate mobilele din palat erau îngrămădite pentru a fi transportate în cala avionului. „Nu am să las ceva în urma mea. Iau totul, totul. Sunt mareșalul Azaniei”, murmura președintele-mareșal, ce ale sese în ziua fugii sale să poarte uniforma de comandor al aviației din Azania. Un vuiet
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
camera în care mă aflam era inundată de soare. O lumină gălbuie, învechită, cădea peste mobile, atenuând aspectul lor rudimentar, și pe hârțoagele care asfixiau pur și simplu încăperea. Pe toți pereții, inclusiv între ferestre, de sus până jos erau îngrămădite, unele peste altele, vrafuri mari de registre și de hârtii îngălbenite pe la colțuri. O clipă, din curiozitate, am avut intenția să mă scol de pe scaun, să controlez ce conțineau acele hârțoage, dar m-am temut să nu fiu surprins de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]