KorAP: Find »[drukola/base=îngrijorat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...72 >

1,779 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

dispărut, iar poliția militară vrea să mușamalizeze treaba. De ce nu a emis ambasada noastră avertizări pentru turiști? Nu puteai pune piciorul Într-o pagodă fără să auzi veștile neliniștitoare. În stațiunea Insula Plutitoare, turiștii proaspăt sosiți erau În mod Îndreptățit Îngrijorați. Ar fi plecat dacă ghizii lor ar fi reușit să le găsească În altă parte cazare. La barul tiki, un om de afaceri american spunea că a fost probabil opera armatei. Un cuplu francez Îi răspundea cum că poate turiștii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
un reportaj special extins, promovare rapidă la rangul de prezentatoare de știri sau a propriei emisiuni săptămânale, multe premii Emmy și visul ei suprem: un Peabody 1. În timp ce urmăreau caseta cu mare atenție, Belinda Încercă să-și păstreze o expresie Îngrijorată, dar nu satisfăcută. Dumnezeule, pe ce știre pusese mâna, și-i căzuse la propriu În poală, Împreună cu Harry, omul cel mai căutat de ziariștii Însetați de interviuri! Cu siguranță asta era o minune trimisă de zeul audienței. Mai era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
E miracol, a zis el. Prietenii mei luară În considerare această posibilitate. Eliberarea sufletelor lor cu câteva momente În urmă Îi făcuse mai deschiși spre misterios și inexplicabil. Indiferent de felul În care a ajuns la ei, zise Roxanne, sunt Îngrijorată de ce se vede pe casetă. Rupert delira, Moff Înnebunise... — Nu cred că se vede asta deloc, spuse Moff, având grijă să nu-și privească fiul. Se vedea pe casetă că eram extenuat. Grupul analiză posibilitatea ca telespectatorilor să li se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Într-o bună zi, urma să se urce Într-o dubă și să se Îndrepte cu toată viteza spre dezastru, iar asta va fi alegerea ei. Moff, pe de altă parte, devenise mai precaut. Nu fusese niciodată genul de tată Îngrijorat. Dar când Rupert fusese aproape pe moarte, trecuse prin clipe de agonie. Camera video nu mințise. Când fiul său tremura atât de tare Încât i s-ar fi putut sparge dinții și crăpa capul, știa că groaza remușcării se va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

la spital, am vorbit și i-am spus: «Așa, am să-ți dau ceva.» Și am deschis geanta. Până să deschid geanta, am uitat complet ce voiam să-i dau. M-am speriat foarte tare. Și soția mea era tare îngrijorată. Și încă ceva, mă duceam la toaletă să urinez, dar nu puteam. De obicei, după ce te abții mai mult, dacă te strădui puțin, poți să urinezi. Dar eu, nici dacă mă încordam din toate puterile, nu reușeam. Eram șocat. Cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
da seama de adevărata lui suferință. Doar cel în cauză știe. Recent am început să simt cum e când ești bolnav. Sinceră să fiu, când nu mai spunea nimic și cădea în muțenie, casa se întuneca. Și copiii erau destul de îngrijorați. În ultima vreme parcă se străduiește mai mult. Așa simt eu.“ „M-am săturat. Nu mai vreau să vorbesc. În momentele astea e mai bine să dorm. Numai un pic să ațipesc și mă simt mai bine. Mă duc la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mare parte, mi-am revenit. Doar pentru că am mers un pic prin stația Kodemmachō, mi s-a făcut atât de rău. Extraordinar! Mi-a fost destul de greu să mă gândesc la ceea ce avea să urmeze. Bineînțeles că și familia era îngrijorată. Asahara are aceeași vârstă cu mine. Lucrul ăsta nu are nici o legătură, dar, pur și simplu, cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mă enervez mai tare. M-am înscris în asociația victimelor și mi-am trecut numele pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
simt mai în siguranță acolo, decât când sunt acasă. În caz de ceva, pot merge imediat la spital. Timp de o săptămână m-am simțit cam rău, dar nu insuportabil. Toți au aflat că am fost victima atacului. Chiar clienții îngrijorați m-au sunat la firmă și au rămas interziși când mi-au auzit vocea la telefon (râde). Le-am spus polițiștilor că nu m-am simțit bine. Ei mă suspectau că aș fi pus pachetele cu sarin acolo. Au venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Buddha nu-i place să plângi, dar nu mă puteam abține. Cu toate că știam că nu aveam voie să plâng... Copilul din burtă se mișca. Atunci când plângeam, se răsucea. După înmormântare, stomacul meu se îngusta pe zi ce trecea. Toată lumea era îngrijorată. „Poate naști!“ Se pare că după un astfel de șoc naști mai repede. De obicei, se pune o poză mică a persoanei decedate în altarul buddhist, nu? Eu mi-am pus una la capul pernei din sala de nașteri. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
dar cred că trebuie să dea și ei impresia că fac ceva. Uneori ne cer pâine și le dăm. Când ne cer mai multă, îi rugăm să plătească. Uneori le duceam pâine și vecinilor noștri și discutam despre diverse. «Eram îngrijorați că voi puneți la cale lucruri ciudate, dar sunteți pricepuți la pâine și prăjituri», ne spuneau. Asta era influența mass-media. - După ce ați părăsit Satyamul și ați revenit în societate, v-ați gândit la atacul cu sarin sau la incidentul avocatului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
nu m-am gândit la asta. Știam că mă voi reintegra fără probleme. M-am întors la mama, unde am stat cam o lună. Mama își făcuse probleme pentru mine. «Mă uitam la televizor zi de zi și eram tare îngrijorată», mi-a zis. Am văzut reportajele despre atacul cu sarin și prima oară i-am sfătuit: Lucrurile acestea sunt inventate. Nu credeți.“ Totuși, după ce am auzit că toate declarațiile spun același lucru, am căzut pe gânduri. Până la urmă lucrurile s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924

îi murise tatăl. Acolo, în momentul când profesoara, de obicei reținută, a izbucnit în lacrămi, ele s-au pornit pe un râs nebun, suspect, pe care au trebuit să și-l ascundă cu batista, prefăcîndu-se că plâng, astfel că profesoara, îngrijorată, nu știa cum sa le mai potolească. Situația era grotescă și denota uscăciune sufletească. E drept însă că eu, când mi s-a spus întîmplarea, în loc să mă indignez, am găsit că nu e decât un interesant caz psihologic, când în

O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555

V-am avertizat să vă purtați cum se cuvine! Ai uitat că avem nevoie de el? Kayuk, care rămăsese cu mâna plină de terci de grâu încremenită lângă gură, urmărea acel schimb de cuvinte cu o figură nehotărâtă, pe jumătate îngrijorat, pe jumătate amuzat. Odolgan ridică din umeri și răspunse cu vocea încleiată de prea multe multele pocale de bere: Dar ăsta e un nimeni! Femeia aia... O altă serie de scatoalce îl reduse la tăcere. — Ți-am spus să termini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
dorește să știe că tu și familia ta vă bucurați de sănătate și speră să te întâlnească în curând. Alpinianus i se alătură călare, invitându-l, cu o mișcare elegantă a mâinii, să-l însoțească la Pretoriu. Părea încordat și îngrijorat. — Prietenia lui Flavius Etius mă onorează. Trebuie, totuși, să-ți spun - observă, în vreme ce escorta sa se alătura escortei romanului - că până acum câteva zile speram să-l întâlnesc personal. Chiar și Gundovek conta pe sosirea sa aici, în fruntea unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
voce fermă: — Ei bine, cred că, oricâtă bunăvoință ar avea, nu va fi aici înainte de sfârșitul lui aprilie. Acum unsprezece zile, când am plecat de la Ravena, avea cu el cam zece mii de soldați. Gundovek schimbă cu fiul său o privire îngrijorată. — Numai zece mii de soldați! Și nu înainte de o lună! izbucni nemulțumit. Chiar acum mai înrolează și alții. Așa că numărul pe care l-am pomenit ieri în adunare nu ar trebui să se dovedească, până la urmă, prea departe de cel adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
îți spun imediat, îi răspunse Sebastianus, după care, dând pinteni calului, se întoarse la Chilperic. — Ai doar patru sute de soldați și nu toți sunt războinici pricepuți. Ce ai de gând să faci? Burgundul, înainte de a-i răspunde, aruncă o privire îngrijorată mulțimii care, printre strigăte, alerga spre ei disperată. — Singurul lucru pe care îl putem face, spuse în sfârșit. Aici valea se îngustează puțin și s-ar putea ca asta să fie în favoarea noastră. în plus, prin albia pietroasă a râului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
ici și colo, în întreaga Sequania. Când Sebastianus și tovarășii săi intrară prin marea Poartă de Miazăzi, permisele lor de trecere militare fură supuse la un sever control din partea corpului de gardă. Văzând că veneau de la miazăzi, soldații le puseră, îngrijorați, tot felul de întrebări, cu speranța că vor afla despre sosirea grabnică a armatei lui Magister militum; Sebastianus, însă, preferă să nu se arate foarte informat. Pe străzi găsiră mulțimi de oameni, dar fără însuflețirea ce însoțea de obicei locurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
în fruntea grupului, îi opri pe toți cu un gest al mânii. Arătând spre moară, spuse doar atât: — A venit momentul să-i anunțăm pe prieteni. Așteptați-mă aici. în vreme ce el se îndepărta, Metronius îi aruncă lui Sebastianus o privire îngrijorată. — Ai încredere în el? întrebă, sprijinindu-se în oblâncul șeii. — Vreau să am încredere. La urma urmei, omul ăsta s-a predat lui Flavius Etius, deși putea să nu o facă, și și-a asumat o sarcină grea și riscantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
fi trădat niciodată legile Bagaudiei și, oricum, ar fi venit personal. Sebastianus îl încolți pe prizonier: — Deci? Spune ori îl las pe tovarășul meu să te ardă cum voiai tu să ne arzi pe noi. Aruncându-i o ultimă privire îngrijorată lui Metronius, bagaudul se hotărî. — A fost ideea lui, răspunse, arătând înspre trupul lui Bassianus. De îndată ce a aflat că sosiți, s-a gândit să... în sfârșit... voia să vă împiedice să sosiți la adunare. — Ordinele lui Eudoxiu? Omul tresări, fixându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
ce-l însoțise și se șterse apoi cu șervetul pe care acesta îl ținea pe umăr; după aceea, dezlegându-și de pe frunte panglica albă pe care o purtase în timpul ritului, o fixă încruntat pe Hippolita, care îl privea întrebătoare și îngrijorată: — Drept e să-ți spun, domina, că răspunsul nu e bun. Un mare pericol amenință această casă și împreună cu ea și pe tine. Mâna ca de fildeș a Flaviei se lăsă delicat pe brațul domina-ei; nu era o încurajare, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
să mai răspundă. Coborî treptele în fugă și ieși, la rândul său, în parc. Smulse din mâna unui serv tânăr felinarul și, poruncindu-i să o urmeze, se îndepărtă pe una dintre aleile pavate ce traversau parcul. — Flavia! Flavia! strigă îngrijorată, ciulind urechile, în speranța că va auzi o voce răspunzând, o chemare, dar nu auzi decât vocile, cu fiecare pas tot mai îndepărtate, ale mulțimii ce ajunsese în fața villa-ei. Adâncindu-se iute printre tufișuri, se pregătea să-și mustre cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
fără cai, cu siguranță ca să se poată mișca în voie în interiorul viila-ei și să poată lua parte la jaf. Acela de jos trebuie să fie căpetenia. Vorbesc de noi, e limpede. Clemantius tuși din cauza fumului. — Da, admise pe un ton îngrijorat. Acum hotărăsc cum să ne gătească. Ai face bine să te întorci jos. Aici ești prea expusă și riști să fii lovită de o săgeată ori de o javelină. Hippolita, însă, nu-și putu lua privirea de la spectacolul halucinant ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542

am dus la un film pe care voia ea să-l vadă, ceva cu Greer Garson. M-am uitat la ea de câteva ori în întuneric, în timp ce avionul fiului lui Greer Garson cădea în misiune. Stătea cu gura căscată. Absorbită, îngrijorată. O totală identificare cu tragedia prezentată de Metro-Goldwyn-Mayer. M-am simțit cuprins de adorație și de fericire. Cât o iubesc și ce nevoie am de inima ei lipsită de discernământ! S-a uitat la mine când copiii din film au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
afirmat că n-ar fi un lucru ușor. Doctorul Sims mi-a răspuns că pun problema într-un mod prea absolutist - în modul în care ar pune-o numai un perfecționist. Pot nega acest lucru? Evident, doamna Fedder îi povestise îngrijorată psihanalistului despre cele nouă copci ale lui Charlotte. M-am pripit, cred, când i-am relatat lui Muriel povestea asta veche și răsuflată. Ea îi reproduce totul mamei ei cât ai clipi. Ar trebui, desigur, să obiectez, dar nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

monedele de alamă scoaseră un sunet jalnic. Asemănător unui scheunat de câine. Mașa Își ciuli urechile Înroșite de ger și ascultă ecoul: sunetul semănă Într-adevăr cu un scheunat de câine. Priveau spre propriile imagini răsfrânte În adâncuri. Trei chipuri Îngrijorate și unul zâmbitor, al mamei, care voia, pesemne, să-i Încurajeze. Nicanor dădea a lehamite din mâini: tovarășii aveau să ajungă și aici. Bruma de agoniseală pe care reușise s-o strângă avea să se risipească precum pleava-n vânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]