1,433 matches
-
ducându-și animalul de frâu. Se întoarse gânditor spre adjutantul său: — Unde s-o fi ducând? Ajamuk ridică din umeri: — Cine poate ști ce-i în mintea unui targuí? — Nu-mi place. — Nici mie. Locotenentul se gândi câteva clipe, vădit îngrijorat. Presupun că va încerca s-o șteargă în timpul nopții, spuse într-o doară. Dumneata o să te îndrepți spre nord cu trei oameni. Saud, spre sud... Eu o să acopăr zona asta, iar Malik e cu oamenii lui în est - dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ascunde o armată întreagă, fără ca nimeni s-o poată găsi vreodată. Câtă benzină mai avem? întrebă într-un târziu. — Pentru două ore... Trei, maximum. Cu viteza asta și cu un asemenea teren se consumă mult... Făcu o pauză și adăugă îngrijorat: Nu cred că ajungem la puț. Gacel negă printr-un gest. — Nu mergem la puț, zise. — Dar ai spus... Targuí-ul încuviință: — Știu ce-am spus, recunoscu. Tu asta ai auzit, și oamenii tăi la fel... Și-or să le spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
e limpede ce e bun, rău, drept sau nedrept - termină de umplut gerba și verifică dacă ploștile soldaților erau și ele pline. Bidonul de apă rămăsese aproape gol și locotenentul observă: — Ai de gând să mă lași fără apă? întrebă îngrijorat. Lasă-mi măcar o ploscă. Refuză hotărât: — Un pic de sete o să te facă să înțelegi prin ce-am trecut în salină, răspunse. E bine să înveți să rabzi de sete în deșert. — Dar eu nu sunt targuí, protestă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bun de nimic de atâta umblat pe străzi, de-i trece os prin os de când cu congresu’ ăsta cu Ceaușescu reales, da’ las’ să muncească, domnu’ Ogrinjan, că nici io nu stau degeaba, și mie-mi trece... Rafael se arată îngrijorat. — Adevărul e că nu e bun atâta stres. Una-două te pune jos și rămâi să te miri ca prostu’ că nu știi de la ce. Părerea mea e c-ar trebui s-o lași mai moale, madam Ortansa. Madam Ortansa dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nici, mai ales, considerația cu care acesta e mereu Înconjurat, sare de la locul său, Îndreptând către Omar un deget acuzator. — Nu știam că un necredincios Își poate da cu părerea În pricini de credință! Omar schițează un zâmbet obosit, dar Îngrijorat. — Ce-ți dă dreptul să mă numești necredincios? Așteaptă măcar să mă auzi! — N-am nevoie să te aud. Nu ție ți se pune oare În seamă versul: „Dacă, pentru că fac rău, Tu cu răul mă pedepsești, spune-mi, / Între Tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acestei ultime cedări să fie anunțată la Teheran, erau distribuite În secret pamflete care-l povățuiau pe șah să revină asupra hotărârii sale. Un exemplar fu lăsat chiar În dormitorul monarhului, care-l bănui pe Djamaledin că este autorul pamfletului. Îngrijorat, reformatorul se decise să intre În stare de răzvrătire pasivă. E un obicei pesan: când o personalitate se teme pentru libertatea sau pentru viața sa, se retrage Într-un vechi sanctuar din Împrejurimile Teheranului, se Închide acolo și primește vizitatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui Nizam al-Mulk, năzuiesc să creez un mare stat musulman, fie el și condus de un nesuferit de sultan turc. Ca și Hasan Sabbah, semăn subversiunea pe toate pământurile Islamului, am discipoli care mă vor urma până la moarte... Se Întrerupse, Îngrijorat, apoi se răzgândi, surâse și continuă: — Precum Khayyam, pândesc rarele bucurii ale clipei prezente și compun versuri despre vin, paharnici, cârciumă, iubită; asemenea lui, Îi pun la Îndoială pe falșii cucernici. Atunci când, În unele catrene, Omar vorbește despre sine, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
luni, că pasiunea sa pentru Orient s-a dovedit trecătoare? Tresări. — Dumnezeule, nu, nu Baskerville! Încercam să vă explic ce li se Întâmplă, uneori, unora dintre novicii noștri. Cu prietenul dumneavoastră s-a Întâmplat exact invers, și sunt mult mai Îngrijorat din această cauză. Într-un fel, este cel mai bun institutor pe care l-am angajat vreodată, elevii săi fac progrese remarcabile, părinții Îl divinizează, misiunea n-a primit niciodată atâtea daruri, miei, cocoși, halva, toate În cinstea lui Baskerville
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spune că țâșnește din fundul oceanului, Apoi, dintr-odată, oceanul o Înghite din nou. Referirea la ocean mă amuza: am vrut să citesc din nou, mai rar. Șirin mă opri: — Te implor! Părea să se sufoce; o priveam În ochi, Îngrijorat. Știu acest rubai pe dinafară, spuse ea cu voce stinsă, și am, dintr-odată, impresia că-l aud pentru prima dată. E ca și cum... Dar renunță să-mi mai dea explicații, Își recăpătă răsuflarea, Înainte de a rosti, ceva mai liniștită: — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Șirin. Seara, la cină, rămase tăcută; părea slăbită. Am considerat, așadar, prudent să renunțăm la promenada noastră rituală și am lăsat Manuscrisul În seif. Ne Întoarserăm să ne culcăm. Numaidecât, ea căzu Într-un somn agitat. În ceea ce mă privea, Îngrijorat din pricina ei și puțin obișnuit să adorm așa de devreme, Îmi petrecui o bună parte din noapte urmărind-o. De ce să mint? Când pachebotul izbi aisbergul, nu mi-am dat seama. După lovitură, când mi s-a precizat la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
va fi întotdeauna singur printre picturi, și deja aștept dimineața următoare, dar Noga se trezește arzând toată din pricina febrei, o pun pe pieptul meu, sufocându-mi dezamăgirea, ea este zguduită de frisoane, iar eu de dor, Udi se întoarce seara îngrijorat, ce s-a întâmplat cu dragostea mea mică, întreabă el și se apleacă deasupra ei, sărutând-o pe frunte. Doctorul spune că nu este decât o răceală, îl informez eu în grabă, el scoate din geantă o păpușă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
impresia că mă trage în sus, pe culmi înalte... După cea de a treia partidă - m-a bătut, bineînțeles - am simțit că-mi pulsează rana și ne-am oprit. — Te rog să mă ierți, spuse Hatsumi, p\rând într-adev\r îngrijorat\. N-ar fi trebuit să te invit la biliard! Nu-i nimic, am zis eu. Rana nu e chiar atât de gravă și pe urmă chiar mi-a făcut plăcere să joc. Pe când ne pregăteam să plecăm, o femeie slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
telefon. Știu niște tipi pe-acolo. Doctoru-i neamț? — Așa e. E neamț. Nu vorbit prea bine engleza. Exact atunci se apropie chelnerul. Era un bătrîn chelios și de o politețe demodată, pe care războiul nu i-o schimbase. Era foarte Îngrijorat. Am un fiu plecat pe front, spuse. Altul a fost ucis. Și acum mai e și chestia asta. — Este problema ’mneavoastră. — Și tu? Ți-am zis deja și ție. — Eu am intrat doar ca să beau ceva Înainte de cină. — Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pentru că nu putea gîndi. Era foarte nobil și adora să se lupte. Deci, ce s-a mai Întîmplat cu el? Proprietarul lui, dacă se poate spune că cineva posedă un așa animal, știa ce taur grozav are, dar era totuși Îngrijorat pentru că Îl costa enorm, de vreme ce se tot lupta cu ceilalți tauri. Fiecare taur valora peste o mie de dolari, dar după ce se luptau cu marele taur ajungeau să valoreze sub două sute și uneori chiar mai puțin. Așa că bărbatul, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aduce pe toți la disperare. Am o idee! exclamă Daisy. Exercițiile de încredere! — Ce anume? o întreb uimită. Ceea ce fac actorii înaintea unei repetiții. Putem să facem același lucru pentru a ne relaxa puțin. Ce presupune asta? se interesează Ben îngrijorat. Trebuie să cântăm? — Fii serios! Bineînțeles că nu! Îi strălucesc ochii. Ben nu mai fixează sticla de Beck’s și se uită la Daisy cu interes. Nu-l pot condamna. Va fi distractiv! Veți vedea! Este exact ce ne trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe un scaun pe lângă Davey, de unde puteam să urmăresc mai bine evenimentele. Nu aș fi vrut în nici un caz s-o stânjenesc pe Daisy. Ce se întâmplă? întreabă Davey. În câteva cuvinte, îl pun la curent cu mersul lucrurilor. Pare îngrijorat. Am văzut că Vanessa l-a monopolizat pe Finn, zice el, și situația mi s-a părut... să zicem... sugestivă... Cred că Daisy îi dă atât de multă atenție lui Barney pentru ca Finn și Vanessa să se simtă ignorați când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
luat și, fără un cuvânt în plus, a demarat pe aleea care ducea la intrare. Hei, unde ai tăiat-o așa? Nu mergem și noi la hotel să mâncăm ceva? Ieșim mai târziu la plimbare. Degeaba! Intrase deja în Cazinou. Îngrijorat, m-am ținut după ea. Am pătruns într-o sală imensă, plină de jocuri mecanice. Spre surprinderea mea, pe scaunele înalte erau cocoțați mai ales puștani în jur de paisprezece ani. Parcă ne găseam într-un cazinou de mâna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
uite, după gura aia de metrou e tocmai blocul pe care-l căutăm noi. Prâslea Prefectului de Ianuarie pândea însă sosirea Profesorului încă din prima zi de după Sfântul Vasile. Nu reușise să-și termine tema primită astă toamnă și acum, îngrijorat, ațintea cu binoclul, din balcon, câmpia dunăreană și bărăganul de unde se putea ivi inamicul. Într-adevăr,pe la mijloc de mai, odată cu primele cireșe, siluetele dușmanilor se conturară pe buza orizontului. Neamțo dracoli, șuieră prâsleanul și pe nesimțite trase cuiul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a venit Vasile a întrebat-o: — Unde-i Teofana? — În dormitor. — Ce face acolo? — Se joacă. Vasile s-a dus s-o vadă. Fetița plângea. — Ce-ai, draga tatii? — M-a pedepsit Florica. — Cum?vrea să afle Vasile adevărul, foarte îngrijorat. — Nu m-a lăsat să mătur și mi-a spus să nu ies de aici până nu-mi spune ea. Vasile a luat-o, a pupat-o și când s-a mai liniștit s-a dus cu ea în bucătărie
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ridicat, cum a văzut-o, a venit spre Teofana i-a sărutat mâna, a sărutat-o și pe ea care n-a mai reacționat cum reacționa de fiecare dată când își manifesta iubirea. Simțind acest lucru Cezar a întrebat-o îngrijorat. — Ce-i cu tine Teofana? — Hai să ne așezăm pe bancă, pentru ca să-ți spun ceea ce vrei să afli. Teofana a depănat toată povestea vieții ei. Cezar îi sorbea vorbele și cu fiecare eveniment nenorocit ce-l auzea o mângâia, o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
clopotul liniștii exterioare se sparge brutal în trena lui, în mii și milioane de cioburi microscopice, vacarmul diurn răbufnind din nou, mareic, nițeluș mai acut și mai proaspăt, până pe terasă. Crezi că întârzie? ridică vocea Avocatul, cătând puțin curios, puțin îngrijorat, înspre tejgheua adumbrită a barului din fundul grădinii, unde se deslușea cocârjată, silueta pânditoare a birtașului. Nea Petrică-zapciul, pare că și-a pierdut de tot răbdarea cu noi. Și doar ți-am spus, de nu mai știu câte ori: lasă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ne-ai lăsat să ne tocmim și să ne sfădim, dacă grecul are hârtia în portofel? se bosumflă chiar Pravilă, după ce Chirilă le povesti ce-a aflat din gura arendașului. Câțiva mormăiră ceva, pe de lături. Primarul, uitîndu-și jignirea, făcu îngrijorat: ― De... Atunci Luca Talabă, parcă uluirea i-ar fi schimbat glasul și înfățișarea, se ridică de pe scaun, fără voia lui, și vorbi printre dinți: ― Apoi nici să fim batjocoriți așa, nu ne-om lăsa! Și alte glasuri, care mai molcome
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
La masă, Gavrilaș îl întreținu tot despre tulburări. El a auzit pe la poliție lucruri urîte: că un orășel oarecare ar fi fost devastat de țăranii răsculați și că se vorbește despre mobilizarea armatei... După-amiazi se întîlni cu preotul Belciug foarte îngrijorat: ― Mi se pare că am nimerit rău cu venirea în țară. Se aud întîmplări întristătoare, nu știu cât sunt de adevărate. La hotel îmi spune portarul c-au sosit jidani de prin Moldova, care povestesc grozăvii mari... ― Pe-aici așa-s oamenii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre casă, tânărul Iuga ceru impresiile lui Herdelea. ― Mie oamenii mi se par liniștiți, zise Titu. Dacă-i iei cu binele, te poți înțelege cu dânșii. Nu se știe însă până când, căci... ― Și tocmai asta e întrebarea cea mare! murmură îngrijorat Grigore. Seara rămase în patru ochi cu bătrânul să discute împreună situația și mijloacele de întrebuințat pentru a evita o nenorocire posibilă. Miron Iuga strânse din sprâncene de îndată ce auzi că Grigore, pentru liniștea spiritelor, a stat de vorbă cu oamenii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
viteaz? zise cu ironie drăgălașă către Stavrat. Vai, dacă aș fi știut că ai să fii așa de circumspect, te-aș fi cruțat: mi-aș fi ales alt avocat! ― O, dumneavoastră glumiți, coniță, pentru că n-aveți experiența vieții! murmură avocatul, îngrijorat. Din nefericire... ― Nu, te rog, încetează, domnule Stavrat, cu lamentările! reluă Nadina serios. Ori vrei cu tot dinadinsul să mă faci să regret c-am venit? Nu voi regreta, fii sigur! Din contra, parcă niciodată nu mi s-a părut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]