916 matches
-
viziteze de timpuriu saloanele cosmetice. Linia severă a costumului taior bleumarin completează perfect privirea albastră în spatele căreia se ghicește inteligența rece, lucidă, care o ajutase să supraviețuiască în mlaștina perfidă și necruțătoare a marilor afaceri. Domnule Rădulescu! Vocea un pic îngroșată trădează o veche fumătoare. Ce surpriză plăcută! Mă bucur să vă văd, spune aceasta cu un zâmbet afectat, întinzându-i o mâna albă ca laptele, cu degete subțiri, pe care Marius o sărută cu dezinvoltura unui perfect om de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stai peste noapte la spital. Atâta tot. O să te doară puțin, dar pot să-ți dea calmante. Și cu asta Milton Încheie. Tessie Întinse mâna și o bătu pe Callie pe braț. ― O să fie bine, scumpo, spuse ea cu vocea Îngroșată. Ochii Îi erau umezi și roșii. ― Ce fel de operație? Îl Întrebă Callie pe tatăl ei. ― Doar o intervenție de ordin estetic. E ca și cum ți-ai Îndepărta o aluniță. Întinse mâna și, cu un gest jucăuș, Îi prinse lui Callie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de spus. Viața pornise un lucru și apoi, dintr-o dată, luase o cotitură și devenise altceva. Tessie nu știa cum de se Întâmplase una ca asta. Deși Încă o recunoștea pe Calliope În chipul meu, fiecare trăsătură Îi părea schimbată, Îngroșată, și-apoi aveam barbă și perciuni și mustață. În ochii lui Tessie, exista ceva criminal În Înfățișarea mea. Nu putea să nu se gândească la faptul că apariția mea făcea parte dintr-o reglare de conturi, că Milton fusese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fusese amorezată lulea de el. "Cum îl cheamă pe iubitul tău, Ionuța?", o întrebam în glumă, iar ea, cu cea mai mare seriozitate, răspundea dintr-o suflare: "Ștefanbănicăjunior!"), și o mulțime de fotbaliști, actori, comici, prezentatori, toți gratulați de vocile îngroșate, din off, de la televizor, cu titulatura de VIP-uri. "O sută cincizeci de VIP-uri vor sta la dispoziția dumneavoastră în această emisiune!", se spunea într-o reclamă. Slavă Domnului, mi-am zis, tânăra generație mai are, în ciuda aparențelor, un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mica spină ischiatică pe care se inseră ligamentul sacro-iliac, mușchii gemeni superior și ridicător anal; - tuberozitatea ischiatică este porțiunea cea mai voluminoasă a marginii posterioare în porțiunea inferioară. Marginea superioară, creasta iliacă, are forma unui S italic cu extremitățile mai îngroșate și mai subțire pe mijloc. Pe buza externă se inseră mușchiul marele oblic al abdomenului. Pe buza internă se inseră mușchiul transvers al abdomenului. Pe interstițiul marginii superioare se inseră mușchiul micul oblic al abdomenului. Marginea inferioară este formată din
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
luminii slabe, ochii începură să-mi obosească, așa încît, deodată, silueta cerșetorului cu pistolul la tâmplă se descompuse în câteva pete galbene și verzui-fosforescente. Grundul peretelui alb din spatele lui se reliefa enorm: vedeam fiecare crestătură și fiecare bobiță de var, îngroșate ca pielea de pe fața unui bătrân, lăsând urme albăstrui pe perete. Brusc, în pivniță începu să miroasă a mosc și transpirație. Omul de pe ladă, cu ochii strânși și gura strâmbată ca și când ar fi simțit un gust oribil, apăsă violent pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lor e aceea de a exorciza moartea, de a delimita spațiul lumii de aici de lumea spiritelor de dincolo (morții și duhurile de dincolo nu râd niciodată). Funcții de stimulare a forțelor vieții îndeplinesc veselia și glumele, note de umor îngroșat străbat textele orațiilor de nuntă (colăcăriile). Ele au o finalitate apotropaică și vina propițiatorie, în raport cu mirele și mireasa (cf. I. Șeuleanu, Poezia populară de nuntă). Chiar și în somn, râsul îl pune pe om sub ocrotirea forțelor binelui: „Pe copiii
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
tiraj, așa ceva aș pune pe prima pagină, cu litere mari-mari și grase. Dedesubt, cu litere un pic mai mici, aș adăuga „O enigmă pe care știința încă se străduiește s-o rezolve“. Și apoi, în capul primei coloane, în cursive îngroșate: De ce se îngrașă oamenii politici români? Căci e o taină, un mister, o enigmă, o necunoscută a biologiei umane! După un an sau doi petrecuți într-o funcție politică oarecare, fie ea în guvern sau în Parlament, aproape orice bărbat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
gest de reproș cu ochii către Aglae, Costache răsuci o țigare, udînd-o cu limba, cu o expresie de absență desăvârșită, iar Otilia, care sta în spatele lui Pascalopol, se desprinse ușor și se așeză lângă bătrân. - Pascalopol, continuă Aglae cu vocea îngroșată, dumitaleți-ar trebui o femeie blândă, nu prea tânără, care să te stimeze, nu o zănatică... Moșierul se încruntă, indispus, și căută o scăpare cu ochii înspre locul Otiliei, dar aceasta fugise. În curând se auziră din casă, pe fereastra deschisă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scape printre pleoapele întredeschise sclipiri de răutate ; o privire piezișă, mulțumită de nereușita lui pe care putea s-o contemple. — Nu te mai tot zgârma atât, uite cum ai ajuns s-arăți... îi zise Vica și-i arătă cu degetul îngroșat și zbârcit petele vineții de pe brațul pe care, cu ochii închiși, el îl pipăia, căutându-și mași nal alte coșuri. împinsese ușa cu umărul și intrase încet, gheboșată, cu o farfurie cu felii de pâine și brânză. — Lasă-mă-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
foarte de-aproape aude asurzitor motorul - asurzitor, ca bătaia inimii ei în piept. Camionul s-a oprit scrâșnind din frâne, și șoferul coboară fluierând. Nici nu se uită la ea, trece fluierând mai departe. — Dar-ar dracu... zice ea. Sângele îngroșat, obosit, încă i se zbate în tâmple, în creștet. Și, cu picioarele tremurând, pășește încet mai departe, cu ochii la pojghița de gheață de lângă șină. Îl aude pe șofer cum trece înapoi fluierând, cum urcă apăsat scara camionului, cum trântește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
portofelu, asta e ce-i trebuie ei... Portofelu, unde-o fi... Unde poate fi portofelu ? I s-a muiat și mai rău picioarele și simte gheață la inimă și pe spinare... Portofelu, dooj-de lei avea în el, plus măruntele... Sângele îngroșat i se bate în tâmple, își sprijină de zid mâna încârligată, înfășurată în mănușa neagră, de lână, destrămată la vârf. Portofelu, dar-ar dracu-n Ivona și-n tot neamu ei... De când a plecat de la Gelu, parcă n-a mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de nimeni, ai să ieși chiar pe această ușă, dinadins lăsată întredeschisă, ca să iei o gură de aer, și ai să faci câțiva pași pe terasă, printre corolele clematitelor, mărite de umbra catifelată. Mirosul pământului cald încă, răbufnind dintre frunzele îngroșate ale brusturilor, dintre tufele sălbatice ale glicinului, țesute de păianjenii toamnei, și mișcarea dialectică și dizolvantă a spiritului tău ce-ți flutură prin fața minții dezavantajele fiecărei soluții. Până ai să întorci iarăși gândul spre liniștea mării neclintite, spre liniștea mării
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cea a Vicăi, să miroasă a flori ! Totuși, n-am intrat niciodată înăuntru. Arată ca o casă îngrijită, dintr-acelea în care n-ai voie să intri încălțat. N-am intrat și probabil n-am să intru niciodată, deși vocea îngroșată a Moapsei, ce s-a și repezit să-mi aducă o dulceață, mă invită, ca totdeauna : — Da, intră ! Intră, te rog ! Intră... Nu intru... Mă scuz, mă bâlbâi, îmi contorsionez corpul, zâmbesc silit, explic că tocmai astăzi... (Chiar treci cam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de drăguț cu mine. Se face că se simte bine. Dar oare ce-o fi În mintea lui ? Probabil că mă disprețuiește sincer. Probabil crede că sînt o megavacă aiurită. — Emma, ești OK ? — Nu tocmai, spun cu o voce ușor Îngroșată. Jack, Îmi pare foarte rău. Sincer. Îți jur, aveam totul planificat. Urma să ne ducem Într-un club supercool, unde se duc toate vedetele, și să ne distrăm de milioane... — Emma. Jack Își lasă jos cupa și mă privește. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
buchet de flori. Toți cei din birou se uită la ei, de parcă ar fi vreo creatură rară și exotică. Nu, retractez. Toți cei din birou s-au Întors acum cu capetele spre mine. — Bună, mamă, zic cu o voce brusc Îngroșată. Bună, tată. Ce naiba e cu ei aici ? — Emma ! spune tata, făcînd un efort să vorbească pe tonul lui normal, jovial. Ne-am gîndit să... trecem un pic pe la tine, să te vedem. Aha, spun, aprobînd din cap mecanic. De parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fiecare de câte o stea, trimițând asupra turnului raze oblice, de-a lungul cărora levitau două figuri, un bărbat gol Încolăcit de un șarpe, și o lebădă. Sus, În centru, un nimb având deasupra cuvântul «oriens» cu caractere ebraice imprimate Îngroșat, din care ieșea mâna lui Dumnezeu ținând, legat de un fir, turnul. Turnul se mișca pe niște roți, avea un prim nivel pătrat, ferestre, o ușă, un pod mobil, pe latura din dreapta, apoi un fel de terasă cu patru turnulețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
este rapidă și incontestabilă. Împiedicându-se în pijamaua care i s-a răsucit în jurul gleznelor Pran nu poate rezista. Când încearcă să se târască la adăpostul charpai-ului, femeia îi adresează câteva blesteme sugestive, îl apucă de ureche cu degetele ei îngroșate și răsucite de anii în care a tot curățat mazăre și a tocat bame, și-l târăște spre locul în care se află tatăl său. Bate la ușă. Un lipăit amenințător de aude de cealaltă parte. — Stăpâne? Stăpâne, ești acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dau ceva. Interesant, dar ce vrei de fapt, drăguță? Haide, mie poți să-mi spui. Îl privește drept în ochi. Când vorbește, vocea ei, accentul ei englezesc stâlcit începe să semene brusc cu al lui, s-a schimbat, este alunecător, îngroșat, mai cald. Toată gheața nordică și seul din lume se topesc. — Nimic, zice Bobby, care continuă același scenariu. Nu urmăresc nimic. Imediat, chipul ei parcă se închide, ca o ușă trântită. Când vorbește este din nou Lily Parry, cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
soț perfect, apoi pentru niște copii perfecți, cine s-ar fi gândit că acest lucru nu îi va fi de ajuns. Imediat după plecarea ei, pe poteca aceasta au început să apară șiruri de femei, nu tocmai tinere, cu coapse îngroșate, care încercau să îl convingă că a suferit destul, însă el o dorea numai pe tinerica lui rebelă, orice femeie în afară de ea i se părea îngrozitoare și plicticoasă, exact ca el, iar el nu dorea o copie a sa, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de). Presa de acum mai bine de un secol În urmă dedica publicității ultima pagină. Aceasta apărea nu mult diferită de secțiunile de mare publicitate ale ziarelor de astăzi, cu anunțuri Încasetate, scrise cu tot felul de fonturi, cu titluri Îngroșate (inițial scrisesem „În bold“ - cam nepotrivit, totuși, pentru 1800!) și majuscule. Reclamele sunt, În marea lor majoritate, un deliciu de lectură. În plus, surprinzătoare este similaritatea mesajelor și a limbajului. Se știe, de altfel, că limba presei a contribuit nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
hidoase ale Ninei, ce-i întunecau mintea. Toată noaptea se perpeli în așternut. Citește, citește, auzea vocea stridentă a Ninei, hai, citește. De jur împrejurul ei pluteau decupaje din reviste, divers colorate. Se chinuia să descifreze măcar titlurile, scrise cu litere mari, îngroșate, fosforescente, ce se stingeau de îndată ce se apropia de unul dintre ele. În cele din urmă, cu mare greutate reuși să silabisească: Me-mo-ri-a neș-tear-să a ti-pa-ru-lui. A doua zi la serviciu, se gândi mereu la plicurile lui Alexe, se gândi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-a ivit În minte. Preț de o secundă a rămas pironită-n loc, uitându-se la reflexia sa Într-o oglindă imaginară, deși evitase cu Îndemânare oglinda reală din spatele salatelor organice proaspete. Cu inima strânsă și-a privit coapsele Îngroșate și fundul imens, dar a reușit totuși să zâmbească văzându-și pomeții Înalți, părul de un blond auriu, ochii de un albastru cețos și urechile alea perfecte ale ei! Urechea era o parte a corpului atât de demnă de Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de ură care fusese odată. Deși Înverșunarea ei față de primul soț și de familia lui nu se domolise niciodată cu adevărat, Rose Învățase În timp să se Împace cu defectele și incapacitățile ei ei, printre care burta și coapsele ei Îngroșate. Ținuse regim atât de mult timp, intermitent, Încât nici măcar nu-și mai amintea exact când Încetase să mai țină regim o dată pentru totdeauna. Oricare ar fi fost momentul, Rose a reușit să scape, dacă nu de kilogramele În plus, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Polichinelle cu o cocoașă, pe Pierrot cu un guler scrobit, pe Colombina cu cel mai neastâmpărat zâmbet din lume și pe Arlechin... cu un costum de arlechin. H. Bustos Domecq meșterește, mutatis mutandis, În chip analog. Recurge, deci, la liniile Îngroșate ale caricaturistului, chiar dacă sub vesela sa pană inevitabilele deformări pe care genul le comportă din oficiu abia de sunt tangente cu fizicul fantoșelor, și insistă cu fericită Îndârjire asupra diferitelor chipuri de a vorbi. În schimbul folosirii abuzive savuroasei picanterii creole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]