8,755 matches
-
ouăle nu ard prea ușor, zise fata râzând cam ciudat și își văzu de drum. Focul a ținut cam jumătate de oră, dar ouăle n-au ars. I-am pus pe copii să le scoată din jar și să le îngroape sub prun. Am adunat niște pietricele care să servească drept piatră funerară. — Să ne rugăm cu toții. Am îngenuncheat și mi-am împreunat mâinile. Copiii, ascultători, au îngenuncheat în spatele meu și au început să se roage. M-am despărțit apoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
diferite poziții și purtând diverse accesorii, adăugate pentru a completa imaginea plastică a "sculpturii". Argumentele protestelor au fost legate, în genere, de lipsa de respect față de un corp omenesc: orice ființă omenească are dreptul ca, după moarte, să poată fi îngropată și corpul ei să se descompună natural, ceea ce nu se mai putea petrece în acest caz, căci în locul lichidelor se injectase în respectivele corpuri material plastic, care, după cum se știe, este nedegradabil sute de ani. În plus, corpurile folosite în
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
dedesubturile și toate complicațiile acestei întâmplări. Toată țesătura epică e a unei farse tragice. Din păcate, narațiunea nu are palpitul deductibil din acest rezumat nu suficient de detaliat. Al doilea volum e ceva mai alert decât primul. Trama epică este îngropată într-o serie de discursuri contestatare, sub forma unor confesiuni politice interminabile, obositoare. Același discurs critic, aceeași atitudine negativă față de lumea comunistă trece de la un personaj la altul: Olimpia vorbește ca și soțul ei, Candid; șoferul Bura Brutus exprimă opinii
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
Hegel și Marx, ca apoi, la vederea primului pistol eliberator, să ridici mâinile și să strigi: ŤAm greșit, am fost mințit, am fost trădat!ť - și, după prima revoluție culturală a noii burghezii instalate la putere, să fii decapitat și îngropat sub dosarul propriilor convingeri și bune speranțe. Acum ce ești? Un amărât și un păgubos euro-moralist catolic, în veșnică ilegalitate: împletești cu mâna-ți proprie, din economiile tale de caracter și omenie, funia cu care vom fi spânzurați amândoi..." (II
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
în nisip. S-a întors cu capul în sus în groapă și a început să se acopere cu nisip. Și-a pus melfa pe cap, acoperind-o și pe ea cu greu. Vântul a făcut restul. După un timp era îngropată de tot, cu fața la numai câțiva centrimetri de suprafață. Auzea foarte limpede șuieratul vântului, iar când acesta își schimba direcția îi ajungeau la urechi chiar și cuvintele lui Le Monsieur și ale oamenilor lui. Inima i se zvârcolea în piept ca
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
urmeze amețeala, durerea de cap, lipsa salivației și problemele de circulație. Într-un mediu mai puțin ostil se ajungea în faza respectivă în trei zile, în funcție de constituția omului, dar în Sahara simptomele acestea apăreau în douăsprezece ore de căldură infernală. Îngropată în nisip, avea gura păstoasă și se simțea năclăită toată, dar nu-și putea da seama câtă apă pierduse corpul ei. Preț de o clipă a avut un atac de panică. I s-a părut că pielea i se lipea
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
Era cât pe ce să adoarmă, când a deschis ochii, tresărind speriată. Ce a îngrozit-o a fost tăcerea. Nu se mai auzea nici vântul, nici glasurile mercenarilor, nici zgomotul vehiculelor. Tăcerea absolută era cutremurătoare. Avea cumplita senzație că era îngropată în nisip de mai multe zile. Lumina care ajungea filtrată până la ochii ei i se părea acum mai puțin agresivă. Și-a pus bărbia în piept și a scos cu greu capul afară. 1 Melfa - țesătură cu care femeile sahariene
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
cuvinte, un regim de ostatic, ceea ce o face să se teamă de fiul ei, să-și ascundă manuscrisele (jurnalul, memoriile și alte acte), să le adăpostească la Legația Britanică. Dramatica situație amintește, vai, de opozanții din timpul comunismului care-și îngropau însemnările acuzatoare de frica Securității. Și așa, se pare, că unele caiete, sever critice la adresa lui, au fost distruse de Carol al II-lea, Regina ținându-și jurnalul până în anul morții, 1938. Volumul Capitole târzii din viața mea reia adesea pagini
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
Că ajunge cu cerșitul./ Piatra e mai mare-n apă/ Când ajunge infinitul/ Din adâncuri să o scoată.// Obosit, la cap de punte/ Răzimat de mersul vieții,/ Vrea pe toate să le uite/ Până nu-l ajung nămeții.// Să-l îngroape sub înghețul/ Pe podeaua de la punte/ Poate-atunci cunoaște prețul/ La sudoarea de pe frunte.
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
lipse de credibilitate. Roșca Stă-nescu nu scria el singur, de la un capăt la altul, ziarul. Bietul de el, îl simțeai respirând mecanic, precum un motor gripat, păcănind monoton, într-o scriitură primitiv-sacadată pe urma propriilor obsesii ma-ladive de a-și "îngropa" adversarii. Lipsit de cultură, el s-a aventurat adeseori într-un câmp al pole-mi-cilor unde absența lecturilor și-a informației de calitate s-au dovedit fatale. Nu ne rămâne decât să sperăm că o dată cu căderea lui Roșca Stănescu un episod
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
nămeți par aproape la fel de des folosite, adesea alternînd, pentru variație: titlul "Bucureștiul sub troiene, autoritățile se fac că ninge!" este urmat de textul "Locuitorii Capitalei au fost nevoiți să își facă singuri pârtie pe străzi și să își deblocheze mașinile îngropate în nămeți" (Pro TV, 3.01.2008). Nămeți e marcat stilistic ca popular și pare să sugereze o amplificare a pericolului, dar în uzul actual diferențele se atenuează: "Bucureștiul a devenit un oraș al copilăriei odată cu instalarea nămeților" (EZ 5
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
felicitări și în compuneri școlare pare să excludă termenul din uzul jurnalistic. În orice caz, textele transmit mai ales imaginea terifiantă a blocării sub zăpadă: "Oltenia sub zăpadă" (EZ, 3.07.2008); "România sub zăpadă" (Adevărul, 3.01.2008); "România, îngropată sub nămeți" (Ziua, 3.01.2008), "România îngheață sub troiene" (Libertatea, 8.01.2008). Zonele geografice și localitățile sînt personificate și ipostaziate în victime: "Constanța, orașul părăsit în zăpadă" (Ziua, 7.01.2007); "România rămâne paralizată după doar o zi
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
doar o zi de viscol" (Ziua, 5.01.2008). Apare uneori semnul exagerării, al folosirii figurate a termenilor - adverbul practic: "Capitala a fost practic paralizată" (Jurnalul național, 4.01.2008); " Ninsoarea neîntreruptă de miercuri seara până ieri după amiază a îngropat, practic, Bucureștii în troiene de aproape un metru" (Ziua, 4.01.2007). În fine, ninsoarea-eveniment se fixează, fie și provizoriu, într-o formulă istorică: "La o săptămână de la marea ninsoare" (Antena 3, 8.01.2008)...
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
Sâmbetei" (p. 155). Scriitorul amânat își spune aici oful, întristat că istoricul literar i-a furat timpul și posibilitatea de afirmare. Modestia editorului nu-l satisface: " În cazul unui autor de ediție critică, singura lui pricopseală este de a se îngropa la zece metri sub monumentul ridicat de el, într-un anonimat perfect" (p. 156). Nu-i, astfel, surprinzător să aflăm, după ce-i cunoaștem ambiția ascunsă de prozator satiric, că Niculae Gheran nu ar mai proceda la fel, dacă ar avea
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
o coalizare cum numai la priveghiuri și la catastrofe naturale mai vezi. Eficacitatea și viteza cu care a lucrat Comisia Tismăneanu i-a prins pe picior greșit pe absolut toți cei care se obișnuiseră că în România, atunci când vrei să îngropi o problemă, înființezi o comisie. Ei bine, comisia a lucrat ireproșabil, furnizându-i președintelui baza științifică pentru a condamna, fără urmă de ezitare, crimele comunismului și securismului din România. Cu o claritate de cristal, s-a văzut atunci cât de
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
asupra unora dintre cele mai importante personalități artistice de la noi și de aiurea și asupra unor probleme extrem de complicate ale istoriei artei universale. În pofida dimensiunilor reduse ale acestor texte și în ciuda unui stil apodictic, a cărui miză este demonstrația subînțeleasă, îngropată în formulare și nu dezvoltată prin raționamente, observațiile poetului sunt strălucite de cele mai multe ori și, cîteodată, chiar fundamentale. Cu o cultură plastică subtilă și bine asimilată, mult peste cea medie, și cu o capacitate de intuiție și de formulare unică
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
nu se încadrează în datele acestora deduse până acum. Pasaje, adică, emoționante și unidimensionale: "}ara mea seamănă cu o mamă care descoperă că la uniforma fiului ei mort lipsește un nasture. Ea se grăbește să-l coasă înainte de a-și îngropa fiul ș...ț Asta e țara mea: un soldat de 18 ani căruia îi place să glumească și care, întocmai ca pe pachetele de supă instant, și-a desenat pe gât o linie punctată sub care a scris TĂIAȚI AICI
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
urmele lor/ zace în patul meu primăvara și nu poate să moară/ pasărea care îmi crește din umăr nu știe nimic/ despre satul meu în formă de vioară// strig pe cărările ce-mi explodează în ochi/ unde sînt unde ați îngropat primăverile voastre/ tot mai tăcută e pasărea de pe umărul stîng/ la marginea satului satul meu l-ați mutat/ închid cuvintelor ochii și ies pe lume să plîng" (Locuri gata să zboare). Irepresibila nostalgie a satului natal nu merge pe făgașul
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
mai mult sau mai puțin avizați. Din această galerie a marilor dispăruți nu lipsește nici antrenorul de fotbal Hellenio Herrera, inventatorul unui sistem de apărare inexpugnabil (catenaccio), la care autorul face o trimitere ironică atunci când se referă la sufletele celor îngropați în Cimitirul San Michele din Veneția. Altminteri, stilul minimal, lipsa oricărui patetism, abolirea punctuației (cu excepția unor poeme din final - excelent este abuz de virgule, unde reintroducerea semnelor grafice are menirea să potențeze absența, tăcerea), anticalofilia, ironia tristă, cinismul fin disipat
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
unde a murit în 1873, la moșia lui din Ruginoasa, pentru ca apoi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, să fie deshumat și mutat la Catedrala Trei Ierarhi din Iași, alături de Dimitrie Cantemir, care, la rîndul lui, deși a fost îngropat lîngă Moscova în 1873, a fost deshumat și reînhumat în țară în 1935. Astfel de exemple întîlnim în toate țările est-europene. Rostul lor e unul de reconfigurare a unui univers spațio-temporal în centrul căruia fiecare națiune simte nevoia să-și
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
dispărut fără urmă. Colosalele butoaie de lemn de la Crama Regională, deși pline și bine priponite, au fost zvârlite de ape în porțile înalte, balamalele s-au desprins, porțile au cedat, poloboacele și butoaiele s-au rostogolit peste câmp, au rămas îngropate în arealul Plajei Merilor, în mijlocul grămezilor de trunchiuri sfărâmate, scânduri, pământ de la Munte și gunoaie. Toată noaptea mugetul cavernos al exploziei talazurilor înăbușise avertismentele regulate ale sirenelor. Apele umflate au doborât zidurile de pietre suprapuse dintre ogoare și grădini. Deși
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
nu chipul". Ion Mureșan: "De-a lungul mâinilor treacă privighetoarea roșcată,/ umble nestânjenite prigoria, neagra/ și lacoma mierlă, printre cearșafuri,/ salte peste capul meu păunul și gaița,/ și ciocârlanul încâlcească-și picioarele/ în părul capului". Ioan Es. Pop: "să mă îngrop în pat cu șapte perne deasupra?/ pentru că-i crăciunul și ar trebui să dorm/ și eu în sfârșit după poftă./ mult ? foarte mult, cât de mult ? toate aceste zile/ în care, dacă n-am să dorm îndeajuns,/ mă voi trezi
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
tatălui Colecția ar putea fi asimilată cu "amanta tatălui". Nu povestește oare Henry James despre pasiunea ce a pus stăpînire pe un arheolog, atunci cînd a descoperit o statuie, și cum, pentru a se elibera, acesta sfîrșește prin a o îngropa? Și oare tata n-a îmbrațișat-o pe mama atunci cînd a reușit să pună mîna pe un nud pe care îl rîvnea demult? "Urmează să trăiască în trei !"... mi-am spus eu. Da, colecția este semnul unei pasiuni! Iar Jan
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
Întemeietorul, în contumacie (sic!), al romanului românesc, e un scriitor-himeră. Viața lui nu s-a consemnat nici măcar în anecdote. Cîte un știm, cu care începe, ambițios, un paragraf, dînd de urma te miri cărei însemnări de biserică ori canțilerie, e îngropat sub o duzină de dări cu presupusul. Poate a trecut prin casa Bărcăneștilor, epitropi ai Bisericii Ienii, unde dascălul îi dă, o vreme, o aspră educație. Pesemne că a fost solist la cor, în trupa Henriettei Karl, a cîntat, în
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
un personaj privilegiat, supus dificultăților inerente ale breslei, pe care autorul le-a cunoscut pe pielea lui înainte de a deveni celebru, dar și unor complicații de ordin supranatural sau metafizic. Oricum, și în cazul lui Mike există un debut interesant, îngropat de avalanșa de romane consumeriste, precum cel la care lucrează în prezent, 10 nopți în camerele de hotel bîntuite. Dacă primul roman cu un puternic substrat autobiografic, The Long Road Home, anunța un scriitor autentic, celelalte reprezintă mai mult o
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]