3,364 matches
-
am remarcat că râsul ei era ironic și conspirativ. Am înțeles imediat că eram gravidă și că eram în mâinile lui Reli. Era în plină vară și aerul era aromat, dar eu hoinăream pe străzi fără scop. Lucrul cel mai îngrozitor era că nu mai puteam să trag nici o linie pe hârtie. Pierdusem nu numai entuziasmul meu copilăresc, dar și capacitatea de a crea forme. Nu era nevoie să trăiești prea mult ca să înțelegi că viața era grea și de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a spus el tiranic. - Vreau să dorm, am răspuns închizând ușa de la camera mea. Nunu a intrat după mine, m-a prins de umeri și m-a zgâlțâit. Ochii i s-au întunecat, a privit în adâncul meu. - Văd lucruri îngrozitoare! Admiratorii cu care băuse pe terasă au năvălit în cameră strigând: - Avem în fața noastră casa de nebuni a artelor plastice! I-am împins pe toți afară. - Afară, gunoaiele artei! Nunu m-a avertizat: - Dacă mă părăsești, te omor! - Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vrut săă - Nu mai spune nimic, mă dezguști, îmi vine să vărs! Rita s-a dus la toaletă. Feifel își frământa mâinile gândind: „Dragostea îi omoară pe oameni și căsătoria îi îngroapă de vii! Toată viața asta pare o farsă îngrozitoare!“. Rita ieșise de la toaletă, era galbenă de furie și în jurul buzelor avea ceva ca o spumă albă, buzele îi tremurau. A umplut repede două valize cu lucrurile ei: bluze, fuste, lenjerie, pantofi. Apoi a părăsit casa, plângând. Pe masă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
proaspăt pictate ca să nu fie recunoscuți de marile puteri: Diavolul și Moartea. Cei care se descopereau din nebăgare de seamă primeau o mamă de bătaie de la cavalerii ce formau cortegiile Diavolului și Morții. Carnavalul amenința să degenereze într-un haos îngrozitor. Nimeni nu mai recunoștea pe nimeni. Cuvintele grosolane erau binevenite - fiecăruia îi era rezervată o insultă la care nu se gândise niciodată. Sticle de kirsch goale zburau în aer ca baloanele de gheață. Se dansa cu facle în mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
păstrau miros de om sau de pasăre - retorte de filigran cu esențe personale, emanând secrete galactice. Dar îmi era frică, totul avea viteza unui film care se derula de la sine pe retina unui imens ochi fără privire. Se petreceau lucruri îngrozitoare în lume și nimeni nu le putea opri sau măcar încetini mersul. Uneori frica se transforma în fericire, o fericire care nu promitea nici un viitor. Soțul meu dansa mai departe pentru mine și devenisem și eu inițiată în dansul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îngrijorare crescândă, enervându-se treptat cumplit. - Mda, nu, bolborosi Clossettino incoerent, destul de încet. Nu vreau! spuse apoi mai tare, privind pereții devastați ai camerei. Am... nu mă simt bine, am răcit! Pleacă! - Domnule director, vă rog, insistă fata. E ceva îngrozitor, vă rog... Trebuie să veniți! Un minut mai târziu, Michael Berzelius Clossettino înainta pe culoarele școlii, tăcut, funebru, înveșmântat într-o draperie. Era condus de Roxana Dobrescu, o elevă slabă ca paiul, blondă și plină de pistrui, căreia îi clănțăneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de bulbuci vâscoși, mult mai scârboase decât orice ființă aflată în căutarea perfecțiunii proprii începutului Timpurilor, cei doi ajunseră în fața clasei a VIII-a C. Aici totul părea a fi în regulă. Din spatele ușii închise nici un zgomot nu tulbura tăcerea îngrozitoare ce reprezenta efectul conflictului mortal latent ce trena, destul de evident, între cele două personaje de pe culoar. - De ce m-ai adus aici? își rosti Clossettino întrebarea, atât de dur și de corect gramatical, încât biata fată făcu pipi pe ea, udându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
într-o tăcere perpetuă. Acum se ridicaseră însă în picioare, formând un cerc în jurul lui și privindu-l ca și cum ar fi fost un animal ciudat. Încet, cu o lentoare de care nu se crezuse niciodată capabil, el făcu un gest îngrozitor, care le smulse tuturor strigăte de spaimă. Și asta pentru că, dând la o parte unul din reverele hainei lungi de piele pe care o purta, individul făcu să iasă la iveală un pistol. PASAJ RETRAS Am suferit prea multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu mi-ai spus, ai avut strămoși turci? Abdulah se sperie. Înseamnă că se vedea? Fiindu-i deja teamă să nu se dea de gol cu privire la nu se știe ce, pentru că oricum situația în care ajunsese părea mai mult decât îngrozitoare, acesta bâlbâi două vorbe după care ieși, speriat. - Barosane, împrumută-mă și pe mine cu vreo zece milioane, îl rugă el ceva mai târziu pe unul dintre colegii săi, Marius Belvedere. - Bătrâne, n-am, îl minți acesta din urmă, surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
negresă, ascultarea în premieră a casetei reportofonului celei de-a doua, de unde se auzea clar cum grefierul unui tribunal obscur și obedient nota declarația cuiva care se plângea că îi fusese administrată de către altcineva o a nouăsprezecea palmă, plus falsetul îngrozitor și bolnav pe care-l făcea a treia, asemănător guițatului unui porc muribund. Toate acestea, țăcănitul mașinii, informațiile prăfuite și snorfăite pe nas ce soseau din reportofon, cât și încercarea de cânt futurist și postmodernist gângav, se auzeau simultan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și definitiv convinsă că toată dreptatea din lume îi este alături și ne compătimea cu adâncă tristețe pe amândoi, întrucât bănuia că și eu împărtășesc părerile lui Maro. Faptul că treptat noi eram cei care deveneau victimele acestui exemplu de îngrozitoare impostură mă amăra nespus de mult, făcându-mă totodată să mă bucur, dacă asta mai putea fi numită acum bucurie, de faptul că stătusem întotdeauna deoparte de lumea mizerabilă a artei. O lume unde cei mai puțin valoroși erau întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
puținele idei pe care mai fusese în stare să ni le comunice din acea postură a plăcerii se împuținară și mai mult, transformându-se în răgete pe care drept cuvânt le-am putea numi animalice, atât de puternice și de îngrozitoare erau. Mârâind și torcând cu o forță de nedescris către cer, asemeni unui leu, bulbucându-și ochii imenși și goi spre spații mult îndepărtate de încăperea unde ne aflam, Euripide se prelinse cumva pe spate, aflându-se în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
doua octavă de sub do-ul central, acești preoți nebuni, adepți ai unei literaturi muribunde, se îndreptau către mine și bunul Maro cu hotărârea evidentă de a ne face cât mai mult rău. Cu toate acestea, nu găseam nimic altceva mai îngrozitor decât monosilaba aceea tainică, acel mmmm... interminabil și gros, pe care budiștii l-ar fi găsit încântător probabil, închinându-i-se preocupați, sărutându-i voluminoasa și întunecata manta sonoră. - Omorâți-i pe necredincioooși! se auzi dintr-odată vocea lui Euripide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
părinți, frați, prieteni și fără tine, lumină venită din locuri asupra cărora biata mea minte nu poate reflecta. Mă veți putea oare ierta vreodată, iubite suflete? PAGINĂ NOUĂ CHEVALIER DU TEMPLE OF GOD Încep. Hei, Dumnezeule!, ce e negura asta îngrozitoare, de nepătruns, care ne cuprinde tuturor sufletele? Și ce nume are forța asta cu desăvârșire străină care ne otrăvește ființele, sugerându-ne multora dintre noi să ne punem mai degrabă capăt zilelor decât să mai acceptăm fie și o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
eu, deși le înțeleg sensul și utilitatea, totuși nu le pot prevedea decât un scop necurat? Și de ce presimt că tocmai ele, în mod ciudat, vor avea ca finalitate faptul că vor târî încă o dată popoarele într-o nouă luptă îngrozitoare? Pantofii mei sunt singurii care mai scot vreun sunet în această încăpere pe care sufletul meu o dă în vileag ca fiind a diavolului. Alergând pe acest caroiaj neînțeles de mine, observ cu oroare că nu înaintez deloc, defel. Pocnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acolo unde totul își are locul, acolo unde toate cunoștințele se îngemănează, în locul unde nimeni nu ar trebui să ajungă vreodată atâta vreme cât judecata sa rămâne întreagă și neafectată de boala fără leac a inconștienței... Abisurile camerei în care o prezență îngrozitoare se relevă prin ziduri, făcând însăși materia să-și schimbe înfățișarea după bunul ei plac, se deschid în fața mea, dând tuturor de știre că nimeni nu intră aici decât fie ca să moară, fie să-și vândă sufletul fără putință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
n-au reușit să plece din această lume și poate și din altele în pace. Natura grea și rece a falsului templu prin care, rătăcind, am ajuns aici, se strânge în și pe corpul meu, supunându-mi ființa unor chinuri îngrozitoare, sfârtecându-mă pur și simplu, cât de ciudat!! Cum, dintre toate morțile posibile, să ajung să pier din pricina unei clădiri, ba chiar numai a unei încăperi nebune, care prin suflul demonic al celor care o locuiesc și vizitează a căpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
precum și decât întunericul care mă înconjoară de atâta amar de vreme în această cameră a celor pierduți? Ce poate fi mai cumplit decât atât? Poate numai puterea fără de oprire a lumii acesteia de a da viață unor oameni atât de îngrozitori ca mine... Cum, dintre toți, să fi avut chiar eu neșansa de a mă naște cu acea minte care să nu mă poată ajuta să găsesc răspunsul la nici o întrebare? Și chiar dacă aș fi avut răspunsurile, printr-o minune, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a putea cumva exprima oroarea a ce văd. - Lucifer, nebunule, oprește-te!! m-am auzit strigând deodată, la rândul meu nebun, răscolind întreaga tăcere a nopții de la fereastra camerei unde viața mă făcuse ostatic. Gestul tău nesăbuit va avea consecințe îngrozitoare!! Fapta ta incalculabilă va arunca un blestem groaznic asupra umanității, de care nu vom putea scăpa niciodată!! Nu te gândești?!? Din cauza ta, oamenii vor fi nevoiți să caute refugiu întru mașină!! Faptul că ai furat lumina din mâinile aceluia ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fi fost eu acela care avea de gând să facă asta... ca și cum altcineva ar fi acționat în locul meu... viziunea mea se alterează și structurile atât de ferme și bine definite ale imaginilor se covârșesc, devenind nesigure și pălind, iar simțirea îngrozitoare a începutului de moarte îmi înșfacă sufletul, urlându-i pieirea... Lucifer se întoarse spre mine. Lucifer eram eu. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Luca Dinulescu redactat.doc PAGE 38
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
povesteam despre boala de care sufeream (le spuneam că sunt vindecat, în timp ce boala era abia la început), în zilele în care nu mă îndoiam deloc că, etalându-mi intimitățile, cresc în ochii colegilor mei, tocmai în zilele acelea am săvârșit îngrozitoarea faptă din care s-a tras viața mea schilodită, ba poate că și moartea mea. După vreo două săptămâni, când semnele vizibile ale bolii dispăruseră, dar când eu știam prea bine că încă sunt bolnav, am ieșit în oraș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de ce la sfârșit, simțindu-mă nesatisfăcut și înciudat, am definit întreaga situație cu un singur cuvânt: degeaba. Degeaba am îmbolnăvit-o pe fată - mă gândeam și simțeam eu, dar înțelegeam și simțeam acest degeaba de parcă n-aș fi săvârșit ceva îngrozitor, ci cu senzația că m-am jertfit pe mine însumi în schimbul unei satisfacții pe care n-am obținut-o. Și abia la poartă - când Zinocika a ascuns cu grijă peticul de hârtie pe care m-am prefăcut că-mi notez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
absență prin boală sau prin dorința lui Burkeviț de a-și păstra locul de fruntaș în fața mediocrului Takadjiev care, la pregătirea militară, s-a dovedit a fi un flăcău foarte puternic și agil. Am fost de față la conflictul acela îngrozitor, dar, în ignoranța mea, nu știam că vorbele spuse de Burkeviț sunt tunetul care urmează fulgerului ce a pornit din cuibul de nobili de la Iasnaia Poliana cu câteva decenii înainte. 8 În ultima clasă de liceu am avut o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
plin de o mâhnire blajină. - Gândiți-vă că peste câțiva ani veți intra în viața socială a Rusiei cu drepturi cetățenești depline. Gândiți-vă că în cuvintele înjositoare pe care am avut nefericirea să le aud aici există un sens îngrozitor. Iar dacă sensul acestei înjurături nu ajunge la conștiința voastră, asta nu vă justifică, ci vă condamnă și mai mult; acest lucru dovedește că folosiți înjurătura în mod curent că, încetând să fie pentru voi o injurie, cuvintele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bolnavi care pierd sânge, ci pe cei sănătoși care pleacă să ucidă. Așa că nu vă comparați cu medicul care vindecă rănile sifilisului cu alifii speciale și nu încercați să vă justificați nici cu faptul că ați consimțit la această faptă îngrozitoare din devotament pentru împărat, din dragoste pentru patrie sau pentru ceea ce se numește armata rusă. Nu vă justificați, întrucât știți prea bine că împăratul dumneavoastră este Hristos, patria dumneavoastră este conștiința, guvernul dumneavoastră este Evanghelia, arma dumneavoastră este iubirea. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]