1,814 matches
-
când o să-și facă apariția. Corpul îmi e înfierbântat precum un chec aburind. Slujnicele transpiră. Îmi masează umerii, degetele de la mâini și de la picioare. Robele lor sunt ude, iar părul le este dezordonat. Numai să le privesc și mă obosește îngrozitor: de-abia aștept să se termine. An-te-hai m-a prevenit că nu trebuie să le mulțumesc slujnicelor. A subliniat faptul că nu-mi este îngăduit să-mi exprim sentimentele, pentru a nu le aminti oamenilor că sunt la fel de obișnuită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
penetrează universul. Azi, văd un bărbat ai cărui umeri fragili duc cu greu povara națiunii; văd un bărbat care suspină la cântecele mele, un bărbat care a crescut fără iubirea mamei. Ce altceva e nefericirea, dacă nu asta? Cât de îngrozitor trebuie să fi fost pentru el atunci când mama lui s-a spânzurat de rușine și toată lumea l-a mințit, în timp ce el a știut tot timpul adevărul! Ironia este că nu va putea fi niciodată omul simplu care dorește să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe Nuharoo între noi, și pentru că aud cum fiul meu țipă că mă urăște și zice că de-abia așteaptă ca Nuharoo să mă pedepsească; și plâng pentru că în străfundul ființei mele sunt dezamăgită de mine însămi și, încă mai îngrozitor, pentru că nu știu ce să mai fac. Continui lecția, ținând biciul ridicat: — Răspunde-mi, Tung Chih! Ce semnifică dragonul? — Dragonul semnifică o transformare, răspunde copilul înspăimântat. — A ce? Cum adică „a ce“? — O transformare a... — Transformare a unui pește. Este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un soi de cazarmă În curtea cea mare a IAS-ului din sat. Camioanele care cărau recolta din fosta Baltă - de ani buni desecată - erau niște gioarse străvechi, care ar fi trebuit demult să fie trimise la topit. Motoarele urlau Îngrozitor, pocneau, scoteau fum și n-aveau putere nici cât o zecime din hărmălaia pe care o făceau. Capotele de pe boturile lor se desfăceau la hopuri mai puternice, săltau brusc și acopereau vederea șoferilor. Aceștia se Învățaseră minte În scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plimb pe fereastră și pereți. Când o Întreb de ce se zgâiește la mine, se ridică din bancă, nu zice absolut nimic, nici când Îi spun că e idioată și cretină, vită-ncălțată și dobitoacă. Mă fixează, numai, fără să clipească, belind Îngrozitor ochii ăia de vacă dusă la montă și care se Întreabă, În covârșitoarea ei nesimțire, ce mama dracilor caută taurul ăla cățărat În spinarea ei”. Râdeam de el: „I s-or fi aprins călcâiele după tine, Dordonică! Ce, tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră În mațele revărsate. Urla Îngrozitor și țipetele tăiau câmpurile pustii. Băiatul, cu privirea Împietrită, trecu mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, Împingând bicicleta de coarne. Auzi În urma lui glasul Rândașului: „Dă, bre, o custure, ceva, să nu-l mai chinuim. Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
despartă cum trebuie În silabe, iar versurile lui șchiopătau. N-a zis nimic, dar am văzut că se supărase. Când ne iubeam, gemea adânc, niciodată ascuțit, iar atunci când se pierdea pe sine, aproape că nu mai respira și se Încorda Îngrozitor, toate moliciunile ei feminine căpătau pentru câteva momente tărie și asprime de piatră neșlefuită. De la un timp Încolo ne Încercau pe amândoi dureri, dar nu renunțam: ne oblojeam cu pomezi, sufeream puțin În timpul primelor mișcări, apoi durerea Începea să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-au suit din mers, agățându-se de obloanele de metal care săltau și tremurau diavolește din pricina hârtoapelor și a lipsei suspensiilor, punându-și viața În pericol. Hoardele de retardați și bețivi s-au repezit, cu tractoarele lor care urlau Îngrozitor și pe care montaseră sirene ce țipau ca de sfârșitul lumii, În urmărirea alor noștri pe drumul forestier care leagă cele două localități. Cursa a fost de-a dreptul infernală, Însă urmăriții au profitat de faptul că brutele n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ei, să nu ne deranjăm cu ceaiul. Ce vă frământă? Astfel încurajați, cei trei vasali se uitară unul la altul, cu hotărâre. În sfârșit, Dengo, acela dintre ei care părea să aibă cel mai mult curaj, spuse: — Stăpâne Mitsuharu, e îngrozitor... nici nu îndrăznesc să aduc vorba... Și-și ridică mâneca dreaptă, pentru a-și ascunde lacrimile. Ceilalți doi nu plângeau, dar nu-și puteau acoperi pleoapele umflate. — S-a întâmplat ceva? Mitsuharu era cu desăvârșire calm, iar cei trei își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se gândească întotdeauna cu drag la Hideyoshi. — Nagato? spuse el. — Da, stăpâne? — Fiul tău nu e aici? — A venit cu mine, dar e puțin cam neștiutor, așa că l-am lăsat să aștepte afară. Rezervele de soiul ăsta mă plictisesc îngrozitor, bombăni Nobunaga. Când îi ceruse guvernatorului să-și aducă și fiul, o făcuse în chip vădit cu scopul de a conversa după pofta inimii, nu de a avea o întrevedere oficială între senior și vasal. Totuși, nu-i ordonă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hotărâse să se întoarcă acasă atât de neașteptat, în noaptea trecută, de ce nu-l informase pe Katsuie? Atunci, el însuși ar fi venit să-l viziteze și să se ocupe de toate aranjamentele. Dar se părea că bătrânul Kumohachi asurzise îngrozitor și nu putea auzi decât jumătate din tot ceea ce-i spunea Katsuie. Și, indiferent ce se vorbea, bătrânul părea să nu înțeleagă, repetând doar aceleași și aceleași răspunsuri, la nesfârșit. Cu sentimentul că întrevederea lor era o adevărată vânare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
marginea râpii de-acolo. — Stai! E periculos! Dacă aluneci, cazi tocmai până-n vale! Încercară să-l oprească, dar omul escaladă peretele de piatră, agățându-se de vițe. Silueta sa părea a unei maimuțe în vârful muntelui stâncos. — O, nu! E îngrozitor! strigă el pe neașteptate. Exclamația lui îi surprinse pe toți cei de jos. — Ce este? Spune, ce vezi? Omul stătea tăcut ca și cum ar fi fost amețit. Unul după altul, ceilalți se urcară până în locul unde stătea. Când ajunseră în vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
familiei, așa că de ce nu pleci acum? Dacă frații mai mici sunt tăiați de dușman, replică Mozaemon, poate fratele mai mare să apară în fața mamei sale cu cuvintele „m-am întors acasă“? Nu, rămân aici. Shobei, du-te tu. — Ar fi îngrozitor! — De ce? — Ca eu să fiu trimis acasă viu într-un asemenea moment, n-ar fi tocmai o plăcere pentru mama noastră. Iar răposatul nostru tată trebuie că-și privește și el azi fiii, de pe lumea cealaltă. Nu picioarele mele vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de tandru. Și atât de iubitor. Le era atât de bine împreună - un cuplu foarte fericit. Aveau acum o fetiță. Lotti născuse la PARIS gemeni, dar celălalt copil murise câteva ore mai târziu din cauza unor probleme de respirație. Lotti suferise îngrozitor. Devenise tristă, îi pierise zâmbetul și trăia cu sentimentul că au fost păcăliți. Treptat însă, cu ajutorul lui Richard, ea redevenise ființa blândă și iubitoare. Fetița, o frumusețe, le-a captat întreaga atenție. O țineau în brațe, o hrăneau, o sărutau
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
căruță iese și alte zece intră, toate învârfonate cu cine știe ce fel de marfă...Cele goale ori au lăsat încărcătura și pleacă după alta ori intră să încarce din magaziile sau pivnițele Chervăsăriei. Ne întâmpină larmă mare...Carele și harabalele hodorogesc îngrozitor, glasul înalt al slujbașilor din Chervăsărie și al cărăușilor ne asurzește...Fiecare strigă în sânga și în dreapta, pentru a nu se încurca lucrurile: „Fereșteee! Fugi de-acolo! Mișcă-ți fundul, că dau peste tine! Cară-te din calea mea, că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu Maria. Citea ca o maniacă ori de câte ori avea un pic de timp. Nu zic că mie nu Îmi plăcea să citesc, dar Maria mă depășea cu mult la capitolul ăsta. ― Ce citești de data asta? am Întrebat. Vocea Îmi sunase Îngrozitor. Se vedea că eram pe punctul de a plânge. Maria Însă era prea absorbită de carte ca să Își dea seama de asemenea lucruri. ― E o carte de psihologie, a spus. M-am apropiat ca să arunc o privire la copertă. Nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
În timp ce ea râdea de mine. ― Spune până la capăt, am certat-o eu. ― Toată chestia a durat maxim două minute, reluă ea pe un ton gânditor. Am regretat că Îl lăsasem să-mi scape și toată seara aia m-am simțit Îngrozitor. A doua zi Însă, m-a sunat. Maria zâmbi când Își aminti. Reținuse numărul de pe fișă. Și a treia zi, am vorbit din nou, apoi Într-o vineri când mama și tata nu erau acasă iar tu aveai antrenamente m-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
m-am răstit la el. Cumva... Nu era o teorie foarte probabilă, dar trebuia să Întreb. ― Ne-am despărțit sau ceva de genul ăsta? ― Nu, spuse el imediat. Adică, nu știu. ― Ce ți-am spus? M-am Încruntat enervată. Era Îngrozitor să fac investigații despre propria persoană. ― Erai supărată. Nu mai contează. ― Pentru mine contează. De ce eram supărată? Spune-mi adevărul. Îmi dădeam și singură seama că Îl scoteam din minți cu avalanșa de Întrebări. ― Adevărul? ezită el. Nu am mai
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fără să știu ce altceva să spun. ― O să fie. S-a trezit. Tatăl meu a rămas acolo cu ea. Am dat din cap ușurată. Dură câteva clipe până să găsesc puterea să continui. ― Îmi pare rău. Trebuie să fi fost Îngrozitor. Dar... ― Dar asta nu schimbă faptul că am evitat să vorbesc cu tine? Știu. Am fost nedumerit și supărat pentru o vreme. Mi-am mușcat buza inferioară și, cu mare greutate, am reușit să mă uit În ochii lui. Dumnezeule
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
la serviciu. Dar îmi păsa. în secunda aia mă simțeam ca în urmă cu douăzeci de ani când tata și mama au fost chemați la școală ca să dea socoteală pentru faptul că fiica lor nu-și prea făcea temele. E îngrozitor! i-am spus tatei. De ce-a trebuit să suni la serviciu? Mi-e așa de jenă! Ce-or să creadă acum? Sigur or să mă dea afară din cauza asta. —Rachel, din câte am înțeles eu, cred că oricum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-i simt pielea, după care le-am pus din nou pe fundul lui pentru că nu suportam să nu-l simt. Amețită, mi-am dat seama că taxiul se oprise și am crezut că șoferul ne dădea jos fiindcă ne comportam îngrozitor. De fapt, ajunsesem la apartamentul lui Luke. Ar fi trebuit să-mi dau seama. Taximetriștilor din New York nu le pasă ce faci atâta timp cât le plătești cursa și le lași bacșiș. Poți să și omori pe cineva pe bancheta din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
M-am cutremurat. —Sprâncenele cântătoare? Ei, cu asta s-a dus dracului cartierul! Era imposibil să fie cu-adevărat fericită că e vecină cu el, nu? Sper că nu-l auzi când repetă, i-am dat eu înainte. Ar fi îngrozitor... Când i-am văzut expresia feței, am tăcut. Dumnezeule! Dumnezeule mare! începusem cu stângul. Speram din tot sufletul să plece cât mai curând. —Ăăăă, de când ești aici, Chaquie? —De șapte zile. La dracu’! După care, spre groaza mea, Chaquie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a tăcut. Am încercat s-o ignor și să simulez un somn profund, cu o respirație regulată, dar ea a sărit alarmată: —Rachel, Rachel, ai adormit? Apoi, cum nu răspundeam, m-a zgâlțâit de umăr țipând: —Rachel! DORMI? A fost îngrozitor. Aproape că îmi venea să plâng de oboseală și frustrare. Mă simțeam ca o foiță subțire de sticlă gata să se facă țăndări sub presiunea aceea de neîndurat. De ce nu TACE ODATĂ DIN GURĂ?! mă gândeam în timp ce prin vene îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rămână deloc DE PRĂJIT pentru micul dejun! Vocea îi urcase și se subțiase cu fiecare propoziție și ajunsese în punctul culminant, DE PRĂJIT, la o tonalitate de soprană care ar fi putut sparge toate paharele. îmi era rău. Mă simțeam îngrozitor. Pentru Dumnezeu! Sufeream încă din cauza decalajului de fus orar. Ar fi trebuit să fiu într-o nenorocită de vacanță. Nu eram nevoită să mă trezesc așa de devreme nici când mă duceam la serviciu! Și-mi părea rău că Eamonn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu ciocolată e un biscuit cu ciocolată. —Cum te simți acum? m-a întrebat Celine după o vreme. —Mi-e frig. —E din cauza șocului, mi-a spus ea. Asta îmi convenea. însemna că era OK să mă simt pe cât de îngrozitor mă simțeam. — Mi-e somn, am mai spus după câtva timp. —E din cauza șocului, mi-a repetat Celine. Am dat din nou din cap cu satisfacție. îmi dăduse răspunsul corect. Corpul tău încearcă să facă față unei experiențe neplăcute, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]