1,892 matches
-
a văzut despre ce e vorba, a făcut o criză de nervi... Doamne, ce scenă! se înfioară Fulvia. Abia au putut-o imobiliza milițienii veniți la fața locului. Au urcat-o în mașina Miliției și-au dus-o la spital. Îngrozitor!!... murmur eu, rezemîndu-mă cu spatele de tocul ușii. Îngrozitor... În-gro-zi-tor... Ha-ha-ha !... mă apucă un rîs isteric, înecat în gît, ca un hohot de plîns. Ha-ha-ha... Furtuna... Furtuna... Fulvia mă privește înlemnită. Iartă-mă! îi spun. Ești sigură că au dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
criză de nervi... Doamne, ce scenă! se înfioară Fulvia. Abia au putut-o imobiliza milițienii veniți la fața locului. Au urcat-o în mașina Miliției și-au dus-o la spital. Îngrozitor!!... murmur eu, rezemîndu-mă cu spatele de tocul ușii. Îngrozitor... În-gro-zi-tor... Ha-ha-ha !... mă apucă un rîs isteric, înecat în gît, ca un hohot de plîns. Ha-ha-ha... Furtuna... Furtuna... Fulvia mă privește înlemnită. Iartă-mă! îi spun. Ești sigură că au dus-o la spital? Pe cine? A, pe femeia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca un hohot de plîns. Ha-ha-ha... Furtuna... Furtuna... Fulvia mă privește înlemnită. Iartă-mă! îi spun. Ești sigură că au dus-o la spital? Pe cine? A, pe femeia în capot? Da, sigur. Abia puteau s-o stăpînească trei milițieni. Îngrozitor! șoptesc din nou, privind în jos, de teamă să nu întîlnesc privirea Fulviei. Pot să dau un telefon? Da, poftim! îmi arată ea spre telefon. Formez 03, cer numărul familiei Roman de pe strada Republicii, unde locuiește Brîndușa, apoi formez numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vrei, nu contează. Eu îmi pun o fustă midi, mi-a făcut-o mama după un tipar din Burda. — Am și eu o rochie galbenă din triplu voal, spun eu încrun tată, ducându-mi mâna la fruntea care mă doare îngrozitor (cred că nu numai din cauza loviturii ăleia tâmpite, mai trebuie să mi vină și ciclul). Mi-a făcut-o croitoreasa după un model din Neckermann. Da’ n-am purtat-o până acum și-o să mă simt ca naiba în ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
obrazul drept, chiar la cicatrice. Doar nu venise la mare pentru slujbe la biserici! Dar Eduard se trase înapoi, fără chef. îi trecuse de mult orice chef de distracție, iar elanul erotic i se dusese pe apa sâmbetei. Se plictisea îngrozitor și nici nu se simțea prea bine. Unde este Clara? o întrebă el brusc pe Georgiana. Ce mai știi de ea? Georgiana îl privi ciudat. Pistruii de pe obraji căpătară o nuanță stacojie, devenind tot mai proeminenți. — Și Bobo m-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fa il crudo mostro. Ah mira allagate di sangue quelle pubbliche vie. Ad ogni passo vedrai chi geme, e l’alma gonfia d’atro velen dal corpo esala. „Aruncă o privire-n jurul tău, o, rege, și vezi ce dezastru-ngrozitor a făcut să-nflorească-n nobilu-ți regat bestia cea crudă. Uită-te la străzile-nglodate În sânge. La fiece pas vezi pe cineva cum geme, sufletul cum părăsește-un cadavru umflat de Îngrozitoarea otravă.“ 1 Cadavrul plutea cu fața În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fiecare dimineață își fixa cu agrafe două fâșii de păr peste coarne, apoi așeza restul părului, umflat bine între cele două cocoloașe, dat cu briantină și făcut ca o caschetă protectoare. Se tundea singur, între două oglinzi, și se chinuia îngrozitor ca să-și potrivească tunsoarea la spate. Și, de parcă n-ar fi fost de-ajuns, Achile avea și creastă. De fapt, erau două hălci de piele, înalte de-o palmă, crescute de la ceafă până la noadă, de o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care îi povestea ce se întâmplase în 1939. Dar omul prin mâna căruia scrisese, un funcționar de la poștă, pe nume Antonică, ales de Zogru numai pentru că îi plăcuse ortografia lui, a fost arestat pentru colaborare cu dușmanii țării și torturat îngrozitor ca să spună cine mai este implicat în complotul antinațional. Zogru n-ar fi avut habar de nimic dacă n-ar fi trecut pe la domnul Antonică să-și ia scrisorile. Nu era nimic în cutie, iar casa părea în doliu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
copil mușcat de câine, care avea nevoie de un antitetanos, o femeie cu atac de cord. Lui Zogru nu-i plăcea în spital, mai fusese de câteva ori, într-un timp chiar intra în sângele unor oameni care se chinuiau îngrozitor și pe care îi ajuta să moară, deși era greu și pentru el, căci în sângele unora se simțea de parcă ar fi intrat într-un lichid infestat cu păcură. Îl plus, în spitale erau turme de morgoni, pe care, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să se spele pe picioare. Când ieși din cadă nu se putu abține să nu se uite în oglindă. Ce văzu îl amărî și mai tare. Ochii abia i se mai zăreau de sub pungile vineții, iar nasul i se umflase îngrozitor, căpătând o interesantă culoare violacee. Partea mediană a feței se deformase în așa fel încât nici el nu se mai recunoștea. În plus, o durere surdă îl sâcâia încontinuu, iar sângerarea tot nu se oprise, deși fluxul era mult diminuat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și cum se joacă cu viitorul nostru, prelungind criza politică pentru a trage foloase electorale, acuzația că Traian Băsescu a manevrat referendumul în interes propriu sună ridicol. Zău? Chiar cheamă poporul la referendum ca să salte și el, acolo, câteva procente? Îngrozitor. Dictatură clară. Noroc cu Alianța Anti că ne-a deschis ochii. Ei, paznicii moralității: Voiculescu, Vântu, Geoană, Năstase, Patriciu, Iliescu, Hrebenciuc și, mai nou, Pârvulescu, și Alistar. A ne scuti. Lor, totul le este permis, inclusiv furtul. Cu toții au reușit
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
declarat sentimentele sale. Mi-a spus că mă iubește. ă și cum ați reacționat la declarația sa? ă El era un administrator! Ochii i se măriră. ă Era un bărbat. ă Vă rog. ă L-ați refuzat? ă A fost îngrozitor! El era beat. Să mă fi lăsat să fiu obiectul afecțiunii unui administrator băut? ă L-a mai văzut cineva? ă Nu. Nu! Din fericire. ă Sunteți sigură? ă Sper din toată inima că nu. ă și ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Era o namilă de om, chel, Îndesat, alcătuit parcă Într‑un acces de violență. Mesajul lui, dacă ar fi fost articulat În cuvinte, ar fi sunat astfel: - Sunt gata să execut tot ce dorește un client, dar treburile mă presează Îngrozitor și s‑ar putea ca În orice clipă să fac explozie. El era singurul chelner și localul Începea să se umple. Nu avea nici un ajutor. Nevastă‑sa gătea tot meniul. Dar, ni se dădea a Înțelege, pe plan social, turiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
moară, se uită la nasul său ascuțit, la ochii afundați în orbite cu pleoapele atât de străvezii încât te- ai fi așteptat ca să vezi prin ele limpezimile ochiului. Fără veste lacrimile o podidiră, se lăsă în genunchi lângă bancă. Ce îngrozitor puțea nebunul, pară nu se spălase de un veac. Plânse îndelung și de abia într-un târziu își dădu seama că nu plânge pentru ceva anume, pentru omul acesta care de abia gemea, pentru femeia care era poate undeva moartă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fierbinte. Încercam să mă mișc, să evadez din ghemul acela de fire metalice, dar asemenea unor șerpi uriași, firele acelea mă încolăceau, tot mai strâns și mai strâns, sufocându-mă. Mingea ceea de asfalt se făcuse foarte fierbinte și mirosea îngrozitor a gaz. În tot acest timp vedeam și rândurile acelea drepte de pomi de un verde viu care acum se înnegreau și picurau deasupra orașului în picături negre de petrol. Cum atingea un alt copac, acela murea prăvălindu- se peste
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mai mult decât grăsuț. Înceată, greoaie și fricoasă, ea privi bicicleta cu spaimă. Nici nu-i trecea prin cap să-și urce trupul mare pe șaua mică ce se legăna înfiorător. Tatăl ei o convinse, cu greu, să încalece. Asudă îngrozitor încercând s-o învețe să-și țină echilibrul, își ieși din fire de nenumărate ori și se congestionă periculos în urma efortului pe care-l făcea împingând, la deal și la vale, cele câteva kilograme bune ale Emei. Copilul, lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai exista. Fără acest bătrân, bun și darnic, vor muri toți și bradul și globurile și întreaga bucurie a sărbătorii. Ce prost! Ce mare mincinos! Nu realiză când tăbărâră peste ea Sanda, Bica, părinții lui Dan. Cei mari se certară îngrozitor iar lui Dan îi fu interzis să-i mai vorbească. Devastată, Luana refuză să mănânce, să mai iasă afară. Sanda confirmă varianta lui Dan și Luana aproape că o urî pentru asta. Nimeni nu ținea cu ea. Bica încercă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că o urî pentru asta. Nimeni nu ținea cu ea. Bica încercă s-o împace explicându-i că Sărbătoarea Crăciunului este o bucurie și o împlinire a sufletului, nicidecum una lumească, materială. Spune-i iernii să nu ningă! Luana suferi îngrozitor și dușmăni pe toată lumea până în ziua în care Dan, bunul Dan, veni la ea cu mâna întinsă. Își cerură scuze reciproc iar Luana îi sări în gât și-i spuse printre suspine: L-am iubit pe moșneagul ăsta, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fie, într-o secundă, din nou în picioare, așa cum făcea Doinița, i se părea ceva de neînchipuit. Săriturile erau, oarecum, simple. Măsurau cinci pași înapoi, își luau elan și din fugă se repezeau la banca metalică, făcând-o să zăngăne îngrozitor. Se sprijineau în mâini și ridicau picioarele în sus, în semișpagat, crăcănat, sau orice altă figură care le venea pe moment. Bica, martor nelipsit la toate drăcoveniile ce le treceau prin cap, se prăpădea de râs văzându-le agitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
roată, în jurul clădirii și-o zări prin geam, într-una din sălile de seminar. Ședea în banca de lângă geam și tot căutând în întunericul de-afară îl văzu stând înfipt în fața ferestrei. Când băiatul începu să se strâmbe schimonosindu-și îngrozitor chipul, Luana făcu fețe-fețe abținându-se să nu pufnească în râs. Studenții remarcară giumbușlucurile ilare și începură să-și dea coate. Profesoara de algebră întoarse privirea spre fereastră. Făcu spre tânărul din prima bancă: Du-te și adu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu toții, în sala de festivități, sala în care, cândva, se țineau lungile ședințe U.T.C. La tribuna înălțată cu câțiva centimetri luară loc, rând pe rând, mai bătrâni și mai obosiți, profesorii celor patru ani de liceu. Doamna dirigintă slăbise îngrozitor, i se trăseseră obrajii și se zvonea că e foarte bolnavă. Director era acum profu de geografie, care apăru cu aceeași veselie debordantă pe care i-o cunoșteau foarte bine. În timp ce foștii dascăli îi priveau direct, în față, elevii, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu aceeași veselie debordantă pe care i-o cunoșteau foarte bine. În timp ce foștii dascăli îi priveau direct, în față, elevii, acum oameni în toată firea, cu familii și responsabilități, schimbați și maturizați, se analizau cu reținere. Dana Lupe se îngrășase îngrozitor. Era, aproape, de nerecunoscut. În vremea anilor de liceu, fusese socotită una dintre frumusețile școlii. Toți băieții se topeau de dragul ei. Intrase în sală cu o vervă obositoare, cu aceleași aere de femeie fatală deși părul lung dispăruse, lăsând loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ar putea pierde copilul, neștiind cum s-o ajute și încurajeze, pus în fața unei situații atât de delicate mai înainte de a învăța ce-i căsnicia și viața în doi, Radu nu făcea altceva decât să-i amplifice suferința. Luana slăbise îngrozitor și arăta așa de pierdută, încât tânărul se întrebă dacă nu cumva era mai bine s-o interneze și s-o știe în siguranță sub grija medicilor. Viitoarea mamă avea oroare de spitale. Nici prin cap nu-i trecea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
capabil de orice sacrificiu, numai să le întoarcă la el. Bărbații ridicau, când și când, ochii spre fereastra ei și Luana îi urmărea cum stau acolo ca doi pui de vrabie ce așteaptă să li se facă cuib. Noia slăbise îngrozitor, haina suflată de vântul rece tremura pe trupul șubred ca un steag ancorat pe o corabie în derivă. Întreg acest spectacol o îndurera dar nu știa cum să rezolve problema. Nu era pregătită să-i vorbească. Considera că soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l, de-acum, foarte bine, Luana știu că el intrase într-o relație amoroasă care-i crea instabilitate și nesiguranță. Se schimbase, devenise neatent și irascibil, încetinise ritmul alert și ordonat de muncă pentru ca, în final, întârziind și bâlbâindu-se îngrozitor, să rateze o întâlnire cu un client ce putea aduce companiei un contract important. Doamna Noia fusese avansată asistent manager și prin prisma noii funcții îl însoțea la fiecare întâlnire ori dineu de afaceri. Deși se crease o relație aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]