935 matches
-
vrei să vii la seminarul nostru cu discuții libere sâmbătă... Îmi trag brațul Îngrozită din strânsoarea ei și Încep să cobor pe scările de marmură, care-mi amplifică țăcănitul tocurilor. Dar, În clipa În care ajung la etajul următor, mă Înhață alt braț. — Hei, poți să-mi spui și mie la ce magazine de mâna a doua te duci tu ? E o fată pe care nici măcar n-o recunosc. Fiindcă mie mi se pare că ești foarte bine Îmbrăcată mereu... — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să ai absolut nici un lucru care să-ți amintească de el În jur. Dar, dacă le păstrezi, atunci Înseamnă că-i spui „Nu-mi pasă de tine !“ Te ții tare pe poziție. Ești puternică. Ești... — Of, Doamne, OK ! zic și Înhaț pixul de la curier. O să semnez. Dar sunteți vă rog amabil să-i spuneți că asta nu Înseamnă că-l iert, și nici că n-ar fi un om extrem de cinic, de fără inimă și detestabil, care se folosește de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ce mai face. Singura problemă e că, din poziția asta, nu mai pot să-mi apuc ceașca de cappuccino. — Poftim. Mă Întorc și văd că Jack și-a mutat scaunul chiar lângă al meu și acum Îmi Întinde ceașca. Îmi Înhaț geanta și ies ca o furtună din cafenea, pe strada plină de oameni. O clipă mai târziu, simt o mână pe umăr. — Am putea măcar să discutăm ce s-a Întâmplat... — Ce să discutăm ? Mă Întorc cu fața la el. Despre cum te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
drum spre ieșire, stinge și lumina, adaugă Francesca, conducându-l pe Connor pe culoarul din mijloc al sălii către fundul acesteia. Ce fac ăștia, au de gând să facă sex aici ? OK, chiar nu vreau să asist la așa ceva. Îmi Înhaț repede geanta și traversez rândul de scaune, spre ieșire. Împing ușile duble care dau În foaier, apăsând din mers pe comutator și ies În curte. Închid ușa În urma mea, apoi ridic privirea. Și Încremenesc. Nu-mi vine să cred. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cerșitul, mâncatul, drumurile, răsfoitul unor ziare...cam asta. E prea puțin, Își spune. O voce Antoniu, privești vânzoleala din jurul tău și nu te mai saturi, ai ochii larg deschiși, oamenii mișună și se Îmbulzesc disperați că cineva le-ar putea Înhăța bucățica de fericire, presupusa lor fericire. Privești, dar câteodată peste ochii tăi se așterne ceața și prin ceață ceea ce vezi pare un ținut Îndepărtat, fabulos, al cărui stăpân absolut ești. Mișcarea continuă e o apă curgătoare, și dă sens existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cel vechi, dinainte de facerea lumii, când nor era, iar eu eram subțire de-ntuneric dungă, nici gând același drum, vreodată, pe amândoi să ne ajungă. un cearcăn dens băltește sub ochiul lui aprins a noapte-n așteptare, lacrima lui mă înhață sidefată și neagră. e ca și cum irisul lui mă soarbe cu sete nemăsurată. lumi nenumite din lumea aceasta nu ești cum nu ești din cealaltă, îmi zise vraciul și-și închise gura astupând-o cu vâsc. bobițele albe, grase și flasce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Îi era iar gol. A dat să i-l umple iar, dar, când a Întins mâna mică, cu degetele Încovoiate, spre sticla de cristal, sperând că o să facă semn că i-ajunge, cu acel Agâp! al lui, celălalt o și Înhățase, râzând mulțumit. Nu ț-am zis dă la-nceput să nu te deranjezi, că Îmi pun singur? Toarnă, toarnă, frate! Nu vreau gheață, știi problemele mele cu gâtu’... Cuburile de gheață pluteau deja În apa topită din tăviță: mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
doamne, mănuși, pălărie, s-a uitat crunt, În dreapta, În stânga, era pulbere că fanfara orașului n-a venit s-o aștepte. Și hop, apare și o față dubioasă, cu un carton mototolit, pătat, scris de mână, cu litere strâmbe și o Înhață pe babă! Și, chiar În spatele ei, El! Cu ochelarii lui meseriași și trenciul aruncat pe-un umăr și barba tunsă la fix. — Pe cât că e ăsta? i-am zis Milenei. * N-am Înțeles de ce ai noștri n-au putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nutreau mari năzuințe spre viitor, niște copii care habar nu aveau că dulăii cei mari ai lumii, flămânzi după o halcă așa grasă cum era la ora ceea România, deja adulmecau pe lângă gard, pândind momentul prielnic pentru a o înhăța. Greutatea mare la momentul acela pentru jigodiile străine aflate la pândă era de ordin psihologic. Românii or fi dus-o mai greu pe timpul lui Ceaușescu, dar devenise un popor demn, orgolios cu un ascuțit simț național și nu ai fi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Toma îl privea curios. Aștepta să vadă ce se întâmplă. Băiete, îi atrase atenția răstit Calistrat, când vâlva este ieșită din bârlog, niciodată nu-ți iei privirea de la ea. O clipă numai dacă te uiți în altă parte, te poate înhăța. Cristian tresări și se întoarse spre norul de ceață din fața lor. I se părea că este mult mai aproape de ei acum. Clipi din ochi și privi din nou. Nu era nici un dubiu, negura venea spre ei. Două prelungiri subțiri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de supraveghere. Nu mai era amețit de loc, ba dimpotrivă, pornise cât se poate de vioi înaintea celorlalți spre ușile ce duceau la spațiile administrative din spate. Boris intrase ca o furtună în camera unde se afla Vlad Mihailovici. Îl înhățase de braț și îl scosese afară. Alergau cât îi țineau picioarele spre scările care duceau la subsol. Coborâseră în viteză până în garajul subteran și se opriseră în fața unei uși masive de metal. Când săpaseră fundațiile cazinoului găsiseră o galerie veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urăsc și promit că o s-o încurce și ea. Mi te-a luat intenționat fiindcă știa cât de mult țin la tine. Vă urăsc pe toți, spuse printre sughițuri de plâns și făcând stânga împrejur se năpusti asupra bagajelor ei, înhățându-le din mers ca un uliu care și-a localizat prada. Le împrăștie pe jos, în camera de cămin, apoi se aruncă în pat, cu mâinile la ochi, ferindu-se parcă de realitatea care nu-i convenea. Petruș fu din
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
spus, după ce s-or duce colegii la masă. Atunci n-o să mai fie nimeni pe coridor. Mihaela deliberă o clipă și conveni: ― Dar să pleci. Să știi că dacă nu pleci, țip după ajutor... Replica ei mă întărită. I-am înhățat brusc o mînă: ― Și dacă țipi, ce? Mă sperii? ― Te rog nu vorbi așa tare. Să nu se audă alături. ― Ei bine, voi striga să se audă peste nouă mări și nouă țări. De ce mă amăgești? De ce nu vii la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cunoaște, gura lumii pornește a cleveti numai și numai atunci când ceva depășește inexplicabil banalitatea și ațâță, astfel, interesul cârcotaș, ce stă întotdeauna pitit înăuntrul nostru, al fiecăruia, gata oricând ca, la semnul cuvenit, să iasă la iveală și să atace, înhățând de grabă prada și mușcând-o adânc. Așa încât, las în urmă viața sa publică, cea știută de toți, și voi deschide poarta sufletului său, povestind ce i s-a întâmplat, după cum și eu am aflat la rândumi, mai deunăzi, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vroiam. Și marea e atât de liniștită încît nici măcar un foșnet nu se aude dacă "fac pluta". Cu ochii pe jumătate închiși, ascult. Deodată, chiar deasupra mea începe o sarabandă a pescărușilor. Sunt mulți. În timp ce unii se reped să-și înhațe prada, ceilalți se învîrt în cerc, într-un zbor lunecos, ușor isteric. Din când în când, scot țipete scurte. Acum îmi trec prin cap tot felul de năzbâtii. În antichitate, zeii se foloseau adesea de păsări în scopuri nu tocmai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
doresc să nu mai fac comparații. Fiindcă orice tristețe are la bază o comparație. Îmi dau seama că mă uit altfel la pescăruși acum. Nu mai sunt atent la grația lor, ci la precizia cu care se năpustesc să-și înhațe victimele. Dacă văd o pereche de tineri dormind îmbrățișați pe plajă, mă simt indiscret. Îmi vine să întorc capul, cu toate că ei nu se sinchisesc de nimeni. Au acea nepăsare minunată pe care nu mai pot decât s-o invidiez. La
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de aceea se grăbește să admire tot ce se bucură de prestigiu cultural în Europa și să cumpere orice fals, mai reușit, semnat cu un nume celebru. Acest european căruia America nu-i place "din principiu " e enervat că America înhață toate premiile Nobel și bombăne că americanii sunt " cam fără stil" și "prea siguri de ei". Deși spune, uneori, lucruri interesante despre "McDonaldizarea Europei", el se complace într-un stupid șovinism european, uitând că singura revoluție fără monștri este revoluția
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
laud cu asta. Ați putea-o face și în toiul unei lupte? — Cred că pe câmpul de luptă e mai bine cu lectica. Chiar și în ciocnirile corp la corp, sunt liber să țin sabia cu ambele mâini sau să înhaț lancea dușmanului și chiar s-o arunc înapoi spre el. Singurul lucru pe care nu-l pot face e să alerg înainte și-napoi. Când stau cocoțat pe lectică și văd trupele inamice năvălind, mă umple un sentiment irezistibil. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cu cât se grăbea mai tare, cu atât mâinile îi deveneau mai neputincioase. — Iertați-mă! Neputând să mai privească, Sozo acționă, în calitatea sa de secund, și-i tăie stăpânului său capul. În momentul când Katsuyori căzu înainte, Sozo îi înhăță capul și-l strânse la piept, văietându-se cu jale. Predându-i capul lui Katsuyori fratelui său de optsprezece ani, Sozo îi spuse să-l ia și să fugă. Dar tânărul, în lacrimi, declară că avea să moară cu fratele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o primă pentru a vă stimula puțin. Primiți-o, exprimați-vă mulțumirile și întoarceți-vă neîntârziat la muncă. Când soldații primiră ordinul, toți sacii de paie fură spintecați și din ei se revărsară munți de monede, aproape acoperind creasta stăvilarului. — Înhățați cât de mult puteți și duceți-vă. Dar numai câte un pumn de fiecare om. O spusese foarte răspicat, dar lucrătorii încă mai ezitau să înainteze. Șopteau între ei și se uitau unii la alții, însă muntele de monede rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încredere. Trăgând adânc aer în piept, Mitsuhide înșiră numele oamenilor. Mitsuharu ridică privirea spre tavan și lăsă să-i scape un oftat prelung. Ce mai pot zice acum, când le-ai spus? Dintr-o dată, Mitsuhide se repezi înainte și-și înhăță vărul de guler cu mâna stângă: — Răspunsul e nu? Cu dreapta apucă prăselele pumnalului, în timp ce cu stânga îl zgâlțâia pe Mitsuharu cu o forță înspăimântătoare. — Sau e da? De fiecare dată când Mitsuhide îl scutura pe Mitsuharu, capul acestuia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pereche de pantaloni peste o cămașă de mătase albă și-și strângea șireturile, scrâșnind din dinți. — Un arc! Dați-mi un arc! strigă el. După ce răcni acest ordin de două-trei ori, cineva îngenunche, în sfârșit, și-i întinse un arc. Înhățându-l, seniorul alergă afară prin ușile pictate, în timp ce striga înapoi: Lăsați femeile să fugă. Nu e nimic rău dacă scapă. Numai să nu ne stea pe cap. Zgomotele ușilor și ale paravanelor lovite cu piciorul se auzeau de peste tot, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cei răi vorbesc contra celor ce muncesc cu inima curată! Acest lucru se întâmplă întotdeauna și, ori de câte ori au loc mari schimbări, e firesc ca torentul bârfelor să fie deosebit de violent. Iute își mai arată Hideyoshi aroganța. Până și subordonații lui înhață puterea. Nu-l mai iau în seamă pe Seniorul Katsuie. Parcă n-ar mai avea pe nimeni altul să-l slujească. — Când te uiți ce influență a câștigat în ultima vreme, ai zice că Seniorul Hideyoshi e succesorul Seniorului Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Luați pe nepregătite, războinicii și grăjdarii plescăia apa și o luară la fugă, de-a lungul malului. — Inamicul! E inamicul! Cinci sau șase oameni scăpară, dar restul fură capturați. Ia te uită, primul vânat al sezonului. Războinicii clanului Shibata îi înhățară pe prizonieri de gulere și-i dusă la comandantul lor, Fuwa Hikozo, care-i interogă, din șaua calului. Îi trimise un mesaj lui Sakuma Genba, întrebându-l ce era de făcut cu prizonierii. Răspunsul îi îndemnă să acționeze repede: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aș dori să vezi o nouă armă de foc care tocmai a sosit de la un fierar din Sakai. Trecură în altă cameră și, în timp ce Nagato studia muscheta, un vasal al lui Nobuo răcni deodată: — Din porunca seniorului meu! Și îl înhăță de la spate. — E o infamie! gâfâi Nagato, încercând să-și tragă sabia din teacă. Fu însă trântit la podea de atacantul său mai puternic, neputând decât să se zbată neputincios în strânsoarea acestuia. Nobuo se ridică în picioare și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]