1,210 matches
-
nu i-ar fi mînat dincolo de poartă, în ciuda împotrivirii lor. De data asta nu băuse, părăsindu-și postul, cum făcea uneori. Data următoare poate Radu nu va mai fi atît de norocos. I-au venit în minte cazuri cu elevi înjunghiați la ieșirea din școală sau chiar în curtea școlii. Deoarece se părea că cei trei nu aveau de gînd să-și părăsească postul din fața școlii și gîndindu-se că drumul spre casă ar fi compromis, Radu a prins din zbor ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pentru modernism, care înfățișează lumea de la periferie, anormalitatea, excepția. Variantă a androginului, Fătălăul este ironizat și caricaturizat, are însușiri mitice, în amestecul lui de diabolic și divin: "Subsuoară/ De fecioară,/ Ai picioare/ Domnișoare/ Solz de sticlă-n unghie/ Ochiul tău înjunghie". Într-un limbaj familiar, poetul face un portret al Fătălăului, în care grațiosul se îmbină cu grotescul, comparațiile sugerează feminitatea: "Ți-este mâna/ Ca smântâna". E o făptură stranie, o parodie după mitul erotic al zburătorului: "Buzei tale apă dă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și în concepția lui Pietro Gralla despre tineri. Un alt conflict este interior la nivel de personaj, aflat în contradicție cu mentalitatea unei cetăți decadente. Alta oscilează între iubirea pentru Cellino și obligația față de soțul ei, pe care l-a înjunghiat. Acesta din urmă s-a înstrăinat de soție și de el însuși, drama fiind una de factură rațională. Însetat de absolut, Pietro Gralla a înțeles că dezamăgirile au ucis iubirile în el. Acesta avea înclinații filosofice și ținea conferințe despre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mare, pentru că "i s-a împlinit sorocul". La început îl respinge pe seducătorul care îi răvășise viața în copilărie, dar când acesta vrea să plece, îi aruncă pumnalul, îi cere să moară pentru o clipă de iubire. După ce și-a înjunghiat soțul, ea îi cere lui Pietro s-o ucidă cu mâna lui: "pentru că vina mea nu poate fi spălată decât prin sânge". În final, privește spre iubitul care o părăsește și "se prăbușește moale pe podeaua de marmoră". BIBLIOGRAFIE: Crohmălniceanu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rugă să fugă, înțelegând că țiganii și-au dat seama de trădare. În întunericul nopții a avut loc un conflict care s-a terminat tragic: un țigan ucis cu pistolul, Neculai Isac a rămas fără un ochi, țigăncușa a fost înjunghiată și aruncată în fântână... Ascultătorii au rămas "tăcuți și mâhniți", imaginându-și fântâna care nu mai exista, iar Neculai Isac cu ochiul "cel viu, mare și neguros, privea țintă în jos, în neagra fântână a trecutului". Neculai Isac era căpitan
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
scăpat de cazne, acesta s-a retras în munți și s-a făcut cioban. Povestindu-i întâmplarea haiducului Vasile cel Mare, acesta a pus la cale răzbunarea, la biserică, după ce-au ieșit oamenii de la slujbă. Răducan Chioru a fost înjunghiat în fața mulțimii care asista la un "județ al sărmanilor". Negustor lipscan e un reportaj despre călătoriile negustorului Dămian Cristișor, care umblase prin lume și văzuse atâtea noutăți ale civilizației. El aducea marfă de la Lipsca și o vindea în Iași, unde
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Lică, iar Ghiță nu e decât muiere îmbrăcată în haine bărbătești, ba chiar mai rău decât așa". Ana cedează porcarului și îl roagă s-o ia cu el, deoarece se rușina de fapta sa, dar acesta o tratează cu indiferență. Înjunghiată de soțul său, Ana strigă cu disperare: "Nu vreau să mor, Ghiță!" și cu ultimele puteri "îi mușcă mâna și își înfipse ghiarele în obrajii lui", în semn de ură, dispreț, răzbunare. Ana este personajul înzestrat cu atributele tragicului. Ea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
răgând, și la doi/ martiri odihnindu-se pe ruguri". Într-o altă secvență lirică, frustrarea a fost cauzată de ruperea prin naștere, de Marele Tot: "Organul numit iarbă mi-a fost păscut de cai/ organul numit taur mi-a fost înjunghiat/ de fulgerul toreador și zigurat/ pe care tu, arenă-l ai,/ Organul numit Nor mi s-a topit/ în ploi torențiale". Drama umană își are explicația în caracterul limitat al cunoașterii. Cu simțurile obișnuite, poetul nu poate accede la înțelesul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din cocina lui, tras de urechi, de copite, de coadă, de rât (cu o sfoară în jurul botului), în ciuda tuturor protestelor și țipetelor, și avea să fie dus la abator : acolo, cum-necum, aveau să-l ridice, să-l imobilizeze, să-l înjunghie, și asta pe câteva scânduri sprijinite pe două butoaie. Aduceți ligheanul mai aproape! Când simt că vine clipa, fug în celălalt capăt de sat, mă afund în câmp, ca să nu-i aud țipetele (binecunoscutul țipăt al porcului înjunghiat). Degeaba! Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Era totuși mai simplu decât în perioada scrierii pe tăblițe de argilă. j E un fel de a spune. El se poate afla în spate, fie pentru că nu-i acordăm accesul la expresia noastră facială, fie pentru că vrea să ne înjunghie, fie din rațiuni ieșind din sfera noastră de preocupări. k AS: Cuvânt valiză impertinent, încorporând ființarea, reflecția și puterea enunțiativă a unei comunități. l Cf. DEX.ro: NAVLOSÍ, navlosesc, vb. IV. Tranz. A închiria un vas de transport (aparținând unui
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
înfinge în masă, lîngă arma crimei. "Sunt la fel!", se miră cei prezenți. Juratul se explică: "Aseară m-am plimbat prin cartierul băiatului. L-am cumpărat la doi pași de casa lui, pentru șase dolari." Un jurat: "Să-l fi înjunghiat altcineva cu o armă identică?" Un alt jurat: "O șansă dintr-un milion!" Juratul recalcitrant: "E posibil." Un altul: "Dar improbabil!". Persoanele care au votat în mod spontan vinovat se vor mai exprima o dată, dar prin vot secret, propune juratul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
decât manipularea semnelor și zgomotelor de către oameni în diferite scopuri private și publice dacă s-ar putea "demonstra" că "limbajul" este ceva care ar putea (așa cum sugerează criticii deconstructiviști) să acționeze pe cont propriu, să scape de sub control, să se înjunghie pe la spate, să-și taie singur capul și așa mai departe, atunci am fi realmente în încurcătură. Însă nimic în afară de impulsul de a-l transforma pe Derrida într-un om cu o mare teorie despre un mare subiect nu sugerează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
recurență; simțurile eroului se ascut atât de tare, încât simpla utilizare a organelor senzoriale devine inutilă: "Astă babă mă lua la goană, și eu fugeam de-mi răpăiau tălpile; sfărâmam bolovanii, săream șanțurile, treceam prin mărăcini; oasele călcâielor mi se înjunghiau și mi se oprea răsuflarea. Și baba, după mine, în spatele meu, cu mâna de umerii mei; îi simțeam suflarea ei de gheață și îi vedeam, fără să mă uit înapoi, văpăile ochilor". Aparent interminabila încatenare de coșmaruri care efasează granițele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
bolnavului". După ce bea, străjuit de Spancioc și de Stroici, Lăpușneanu îi întreabă pe aceștia cine sunt și ce vor. Aceștia se recomandă cu simplitate, adăugând că "[o]trava lucrează". Lăpușeanu își iese din minți; își conjură foștii adversari să-l înjunghie sau, măcar, să-i dea ceva de băut. "Atunci, Stroici îl apucă și-l ținu neclintit; iar Spancioc, scoțând cuțitul din teacă, îi descleștă cu vârful lui dinții și îi turnă pe gât otrava ce mai era pe fundul păharului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
loc pe data de 26 martie 1898, iar afișul, ca și coperta catalogului, sunt desenate de Gustav Klimt. Pictorul situează secesiunea sub semnul unei scene mitologice semnificative, avându-i ca protagoniști pe Tezeu, zeița Atena și Minotaurul. Tezeu este înfățișat înjunghiind Minotaurul sub supravegherea distantă și aparent protectoare a zeiței Atena arborând însemnele puterii sale scutul pe care se află chipul Meduzei, lancea și coiful. Klimt plasează scena unei victorii împotriva instinctualului, a bestialului (Minotaurul reprezintă rezultatul mostruos al acuplării dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
picioarelor lui Iisus are o încărcătură erotică apăsată, despre care "rușine este a și grăi". Piesa se încheie cu Cina cea de Taină, și nu cu răstignirea și învierea Domnului. Apostolii mor otrăviți de Pavel care, înainte de căderea cortinei, îl înjunghie pe Iisus Hristos. Toată această mascaradă se petrece tocmai pentru a fi păzit peste timp "secretul" lui Pavel, și anume faptul că Hristos, așa cum îl cunoaștem noi din Evanghelii, nu ar fi existat niciodată. Privitor la acest demers al Alinei
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
judeca lacrima acestor copii neajutorați pe care propria mamă îi ucide? Să ne bucurăm de viața dăruită nouă de Dumnezeu. Femeia mamă este chemată să dea viață, nu să ucidă. în 1990+1991, după statistici, se spune că s-a înjunghiat un milion de copii. Și de cine? De maicile lor. Pruncul stă în pântecele mamei sale în formă de rugăciune. Mamele să se gândească că întrerup rugăciunea cea mai sfântă, cea mai fragilă și cea mai binevoită de Dumnezeu, cu
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
înfricoșătoare care pîndește de cum se lasă noaptea, aceste umbre diabolice, tremurînde, de hoți, de criminali, de monștri. În colțuri întunecate, pe străzile neluminate, unde nu e picior de jandarm, pe malul fluviului, se tîlhărește, se violează, se taie și se înjunghie. Dimineața cadavrele plutesc pe apa Senei. Și copiii pierduți sau abandonați care rătăcesc, murdari, cu lumînări la nas, în zdrențe, înfometați, cu ochii lucind ca cei de pisică sălbatică și care o șterg din loc de cum te apropii. Temătoare cum
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în 1894. Dar, așa cum scria Kropotkin în "La Révolte" din 18-24 martie 1891: "Un edificiu bazat pe secole de istorie nu se distruge cu cîteva kilograme de explozibil." În ciuda acestei mărturisiri de neputință un incendiu terorist bulversează Franța. Cizmarul Léauthier înjunghie pe "primul burghez venit" la 13 noiembrie 1893: de fapt, ambasadorul Serbiei la Paris. În acest caz ne putem întreba ce-i cu pretinsa orbire a atentatelor anarhiste. Vaillant aruncă o bombă în Camera Deputaților pe 9 decembrie în același
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
care-l transporta. La 4 aprilie o bombă explodează în restaurantul Foyot. Poetul anarhist Laurent Tailhade își pierde un ochi... Ce importanță au victimele dacă gestul este frumos...", spunea el. În sfîrșit, pe 24 iunie 1894, Santo Géronimo Casério îl înjunghie pe Președintele Republicii, Sadi Carnot care refuzase să-l grațieze pe Vaillant. A doua zi, "Doamna văduvă Carnot" primea o fotografie a lui Ravachol cu aceste cuvinte: "El este răzbunat" (Ravachol et les anarchistes, prezentat de Jean Maitron, pag 1-14
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
turcii ajung la Viena și altele câte și mai câte; se schimbă vizirii și noi trei - cai verzi pe pereți - mereu pe drumuri după sfințenie. Care sfințenie, prea cucernice? Soră-mea, de când i l-au adus pe fecioru său Barbu înjunghiat de la Istanbul, nu vede decât semne. Când ne pregăteam de plecare zicea că dă orice să vină cu noi, cu mama și cu mine, pentru că steaua cu coadă de acum trei ani vestește sfârșitul lumii. Doamne, ceam pățit cu ea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lovituri fatale. Foștii amanți se revăzuseră; intriga se reluase în pofida supravegherii soțului. Soția se afla în paza unui arnăut înarmat până-n dinți, având ordin de a nu lăsa pe nimeni să se apropie. La un semn al soțului, arnăutul îl înjunghie pe nefericitul amant chiar pe balconul camerei în care fusese surprins. Mare tulburare în oraș, proces intentat soțului și valetului său, amândoi asasini, unul călău, celălalt, instrument. O versiune favorabilă soțului pretinse că arnăutul era el însuși gelos. Ne vine
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Neofitul a rămas nemișcat și le-a gonit pe femei, rămânând cu credibilitate mare la zei. În procesiune mare veneau preoții să-l felicite pe noul frate, pentru alegerea purității, dreptății și luminii. Prin imprudență dacă cădea în ispită, era înjunghiat de un neocor, spiritul nefericitului fiind trimis în infern. Felicitat de neocori pentru alegere, este trimis în înfricoșetoarea ultimă probă, sfinxul acerb care sfâșie un corp omenesc. Rezistând și la această probă, în final participă la fastuos banchet religios. Neofitul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
poate să facă pe moarta habar n-are nici de sinucidere. Nu s-a dat vreun exemplu de animal lipsindu-se singur de viață. Cele mai înzestrate cu afectivitate pier, uneori, din pricina mâhnirii, poate. Dar de aici până la a se înjunghia singure, la a-și tăia gâtlejul...“ „Sinuciderea Scorpionului, împrejmuit cu un cerc de foc, înțepându-se cu acul său înveninat ? În mijlocul unui cerc de cărbuni, la primele pișcături ale căldurii, animalul se învârtește de-a-ndăratelea prin cercul de foc. E înnebunit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Într-adevăr, cu un spasm brusc, chinuitul rămâne împietrit, întins pe burtă, cât e de lung. A murit Scorpionul ? Așa s-ar spune, s-a străpuns cu o lovitură de ac greu de văzut din pricina tumultului ultimelor sforțări, s-a înjunghiat, propriul său venin l-a ucis repede. Cules cu vârful pensetei, așezat pe un așternut de nisip proaspăt, mortul reînvie o oră mai târziu ! Zdravăn, ca și înaintea experienței. Aceleași rezultate cu al doilea și al treilea Scorpion.“ „Cei care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]