4,199 matches
-
simbol al luminii și părinte-stareț că așa au vrut socrii, să nu se calce în picioare tradiția. Da, încuviințează Lazăr, turnînd încet în pahare iar cînd s-a îmbătat, moș Vrabie l-a luat de piept: "Năzăul mă-ti așa înjură el, cu năzăul de prost, ai luat pe una care se pupă cu naș-tu pe la colțuri, iar tu discuți filozofie, năzăul..." Chiar așa?! rîde profesorul, sorbind paharul. Chiar așa, c-au fost cîțiva din sat și a răsuflat chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd se simte prinsă de umăr. Vino să-ți dau banii șoptește Ovidiu. Dă-mi-i aici. Hai, vino sus puțin; soțiile s-au îmbătat și dorm. Nu. Toată-s vînătă, abia mă mișc. V-arăt eu vouă! Du-te... înjură Ovidiu și-i aruncă fișicul cu bani, apoi se întoarce spre dormitoare, urcînd furios treptele de scîndură, nepăsător că face zgomot. În camera vecină, obsedată de gîndul cu care s-a culcat, Sultana tresare, privește buimacă în întuneric, stă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
blocat în magazie țipă arhitectul de lîngă bar, acoperind cu vocea lui panica iscată. Țăranul vine în fugă, prinde toporul de lîngă sobă și lovește ușa pînă face o gaură prin care se strecoară Mircea Emil încă buimac de somn, înjurînd de mamă junghiul din spate. Nebunilor, ce v-a apucat?! strigă Sultana, apărută în capul scării, urmată de Mihaela și de bărbați. Fugiți că se dărîmă clădirea! le strigă țăranul pornit spre ieșire, apucînd cu ambele mîini cîte un bagaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el în bucătăria însorită. „Chiar am făcut-o lată azi-noapte.“ Nu era nimeni acolo care să îi poată răspunde. Beverley și Derek plecaseră, iar Gary nu se mai întorsese. Pe Carol o găsi sus, în pat, uitându-se la televizor. Înjură văzând ceasul din colțul ecranului, dar fu nevoit să se întrerupă în mijlocul frazei. Stomacul îmbibat de alcool îi fusese strâns timp de opt ore în betelia blugilor. Abia ajunse la baie. Carol încercă să îi acopere icnetele fredonând și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pansamanetul lui Bull trebuie schimbat. Măcar atât putea face și el, ținând cont de... ținând cont de faptul că urma să plece în ziua următoare la Wincanton, la Competiția Educațională a Autorității pentru Sănătate. — Rahat, băga-mi-aș, la naiba! înjură și blestemă Alan, lovind roata mașinii. Fierbea ca un cazan sub presiune. Bull o să se ducă la asistentă cât sunt eu plecat și joaca o să ia sfârșit! Alan trecuse chiar pe lângă casa domnului Gaston. Apoi luase curba, îndreptându-se către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în cadrul format de coapse. Neonul care lumina noaptea coarnele cerbului de pe trotuarul din fața restaurantului cu același nume fusese stins de mult, iar lumina bej a zorilor se strecura printre perdelele de rețea; Bull se trezi la sunetul telefonului din hol. Înjură și îndepărtă violent pătura ca și cum aceasta ar fi pătruns în apartament să-l atace în timp ce dormea. Străbătu coridorul lovindu-se când de un perete, când de celălalt și se îndreptă spre obiectul acela zgomotos. — Alo, John? Sper că nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
zăboviseră cât să bea un păhărel în fiecare dintre ele și trecuseră cu bine de ostilitatea emanată de grupurile din localurile respective. Traversaseră apoi larga High Street și trecuseră pe lângă turnul cu ceas, în jurul căruia un grupuleț de bețivi minori înjurau din spatele ghidoanelor bicicletelor. Tânăra generație de aur, declară Krishna pe un ton ce imita felul de a vorbi al celor de la Oxford. — Ce-ai zis, pizdă negricioasă? veni replica din partea găștii, cu viteza unui cuțit aruncat la țintă. Grupul minoritar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
există tehnici taoiste în lume, nu poți să ți le însușești în două-trei luni". Rușinat din cale-afară, Wang Qi a plecat gândindu-se doar la imaginea în care a reușit să se strecoare prin zid. De ciudă, el l-a înjurat pe maestrul taoist, pe motiv că acesta l-a înșelat. Oricum, Wang Qi a rămas un necunoscător al tehnicilor taoiste pentru tot restul vieții. Dongguo, învățăcelul cel inimos Zhao Jianzi era un mare demnitar în statul Jin din Perioada Primăverii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
administrație Bush, cu George W. în cap, se simte acest dispreț față de națiunile inferioare. Inferior pentru dl Rumsfeld, cel care consideră Europa „un mare teren imobiliar”, înseamnă neamerican. Ce atâta tevatură pentru niște porci de irakieni?, își spune de fapt, înjurând în sinea sa, acest pistolar politic. Pentru africano-americana Condoleezza Rice, cea care crede că e bine ca numai SUA să dețină arma atomică și să facă ordine pe Pământ, mulți dintre cetățenii planetei, indiferent de culoarea pielii, nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să chiuie, mișcau din aripile lor, cică, până când o luau ușurel mai sus și mai sus și nu-i mai vedea nimeni, nici măcar verișorul lui Coșuță, și numai de pe undeva de prin cer le mai auzeai strigătele și cum îi înjurau pe dinamoviști. Că îi înjurau pe toți dinamoviștii, n-aveam nici o îndoială. Era un lucru la mintea cocoșului că cine stă pe Băiuț, adică în Drumul Taberei, ține cu Steaua. În afară de Filip și de mine, n-am mai auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lor, cică, până când o luau ușurel mai sus și mai sus și nu-i mai vedea nimeni, nici măcar verișorul lui Coșuță, și numai de pe undeva de prin cer le mai auzeai strigătele și cum îi înjurau pe dinamoviști. Că îi înjurau pe toți dinamoviștii, n-aveam nici o îndoială. Era un lucru la mintea cocoșului că cine stă pe Băiuț, adică în Drumul Taberei, ține cu Steaua. În afară de Filip și de mine, n-am mai auzit de nimeni - și mai erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu două bomboane cubaneze roșii în gură. Uite-i. Mă așteaptă. Nici pomeneală de Luminița și de mama ei grasă. Renunțaseră de mult, n-aveau răbdare. În schimb, cu o bâtă, patrula Cristos. Era fioros, cu un leucoplast pe nas, înjura și dădea directive. Se vede că nu s-ar fi mișcat de la colțul străzii nici 1000 de ani. Mai erau Cosmin din D 14, Nicu din C 38, unul pe care nu-l știam și Stafie dintr-a treia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
arunca niște mingi tocite, cu șiret, și ne lăsa să jucăm. Era ca la ping-pong, învingătorii rămâneau la masă, învinșii treceau în spatele unei porți și-și așteptau iarăși rândul. El stătea pe margine și mânca semințe, uneori, rar, îl mai înjura pe câte unul sau îi trăgea o palmă după ceafă. Nu știai dacă-i convine ce faci și, oricât m-am tăvălit între bare, oricâte șuturi și centrări am respins, oricâte ghionturi, pumni și bocanci am încasat, nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vreun cântăreț italian în timpul sarcinii sau când îl botezase. Îl fleoșcăise zdravăn, se murdărise și pe teniși, avea cultul tenișilor altminteri băiatul ăla, bă, zicea, ca să simți mingea ca lumea pe picior, trebe neapărat să joci în teniși, în fine, înjura și el cum se pricepea mai bine dihania cât vițelul care abandonase pleașca pe lume. Pe atunci erau prea puștani ca să se suporte râzând unul de altul, așa că au aruncat cu pietre în ochiurile de apă, s-au stropit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un radio, încât ne-am dorit cu toții, o vreme, să luăm un pumn în gură de la dl Guță. C37 n-a fost însă un bloc obișnuit. De la bun început. Macaralele, buldozerele, betonierele și muncitorii au uruit, au boncăluit și au înjurat la înălțarea lui mai tare ca-n alte părți. Sângele care i-a picurat la temelie, din rănile și juliturile noastre (căpătate în luptele fratricide dintre D-uri), n-a fost un sacrificiu mulțumitor pentru trăinicia zidurilor. A fost nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atât i-a zis, văzuse și el filmu’. Să stau să se încalțe. Primu’!, zice Pipiță și o taie în jos pe scări, se aruncă pe balustradă, alunecă, bufnește îngrozitor, se dă iar pe balustradă, cade pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi arată el cum te dai ca lumea pe balustradă, pe bune, Migu e artist, alunecă rapid, mai întâi pe burtă, apoi pe fund, aplauze, ceva?, mare lucru, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
onomastici și cârciumi. Atunci era jale. Jale mare. Mii de bărbați, cei mai mulți tuciurii (mai tuciurii decât plăvanul ăla, Damaschin, care avea pielea de cacao), se simțeau deodată înșelați de iubita lor cu nume băiețos, Rapid, și începeau să fluiere, să înjure, să huiduie, să amenințe și să blesteme, încât mă temeam (eu, nu și tata) că o să pună foc, o să-și pună capăt zilelor sau o să pună mâna pe răngi. Și nu m-am temut degeaba. Într-o duminică dimineața, însorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
face aceasta, PDSR va menține foarte greu înaltul procentaj de ieri. Iar aliatul său natural PRM este pur și simplu blocat într-o turnură ivită în viața politică și nu mai știe cum să o întoarcă. Nu mai poate să înjure Occidentul și nici să ațâțe împotriva ungurilor și evreilor, căci în Uniunea Europeană nu se poartă așa ceva. De cealaltă parte a baricadei, unde se află forțele politice care ar trebui să beneficieze de noua conjunctură, în mod paradoxal domină degringolada și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu el, cu minciunile și piruetele lui, cu permanenta rescriere a trecutului său, încât nu mai miră ori scandalizează pe nimeni până acolo încât să mai ia atitudine publică. Dacă ar face-o, ar părea nebuni. Am obosit să-l înjur!», recunoaște, dezarmant, revoltatul de profesie Mircea Dinescu. Tragedia lui Iliescu este că, oricât și-ar fi tăbăcit pielea, în afară de a domestici prezentul și a-l face suportabil pentru «normalitatea» pe care el și-o asigură, are mari probleme atât cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
În cele din urmă, când tramvaiul părea să ia un avantaj decisiv, japonezul schimbă viteza, trecând într-a cincea, și, cu un sprint fulminant și o accelerație nebănuită, reuși să smulgă copilul de pe șine și să sară din fața tramvaiului. Vatmanul înjură și încetini. Publicul izbucni din obișnuință în aplauze și urale prelungite. Japonezul depuse copilul în brațele mamei sale. - Mersi mult, spuse aceasta. - Cu plăcere, zise japonezul, ștergându-și doi stropi de sudoare de pe frunte. - Bravo, moșule, zise studentul la filosofie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tăcere. Și ea tăcea. Mi se părea că eram cumva complici. Treaba a durat mai mult decât mă așteptam și s-a terminat cu un orgasm (al meu, desigur). Am coborât de pe ea. - Ești ok? am întrebat-o. M-a înjurat, tușind. Sângele din buze i se scurgea pe bărbie. - Îmi pare rău, am zis. M-am urcat în mașină, am aruncat lucrurile ei în iarbă și am plecat. Continuam să mă simt aiurea, așa că am mers cu 70 la oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să le-auzi pe-ale lor când își dau drumul la gură, te dumneiezesc apăsat de n-apuci să zici nici mâr, nu te speli cu toată apa Prutului. Când am fost io acolo, s-a apucat una să mă-njure că-i dădusem peste coșuri, știi cum? Și căutătura a dracului, de tătăroaică... De-aia zic c-au avut noroc, au venit americanii, le-au făcut drumuri, ăia au bani să-i bea în zonă, să-i joace la cazino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pentru javrele aciuate. Oamenii muncii gustă și ei ceva și fluieră din rărunchi după studente. Unele-s indignate și grăbesc pasul, câteva chirăie și mai adastă pe-acolo. O blonduță destul de serafică, subțirică, în taior roz, se-ntoarce și-i înjură, bătându-se peste coapse: - ...nespălaților! V-ar plăcea, ai? Nu pupați voi așa ceva... ne... Patrupedele se înviorează puțin, dar nu găsesc de cuviință să latre și-atunci vin să mă miroasă. - Aveți grijă, îmi zice Manole, administratorul locului. Aseară l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sau, vai, trebuia să le-arunce din tren bomboane la zdrențăroșii ăia mici, erau așa, cam de vârsta mea. Tare săraci, tare necăjiți, tare nespălați, tare urâți... Și jubilează că mă pot face de rahat fără ca eu să-i pot înjura, aproape că se-așteaptă să le cer să-mi dea resturile din farfurie, să le-mpachetez, să le duc acasă, la familia mea nenorocită care flămânzește. Doar n-am să las osul acela gustos să se piardă, mai e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
benzina fără plumb! - Da, în felul meu... - Și eu tot așa... Nu-s bisericos, mă meliță nevasta, că nu merg la slujbă decât la Înviere, atunci aprind lumânarea și cânt „... cu moartea pre moarte călcând”, că-s păcătos. Da, sunt, înjur, am preacurvit, acum m-a iertat Domnul, am mințit, am furat de la fabrică, dar n-am omorât pe nimeni. N-am luat gâtu’ la nimeni... De ce-ar trebui să mă duc să-i spun popii în biserică ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]