6,541 matches
-
sălilor de curs se iscau discuții animate, iar în alte locuri zeflemiștii și mucaliții de serviciu se străduiau zadarnic să-și vândă bancurile lor răsuflate, fiindcă nimeni nu mai avea chef să-i asculte. Ce e cu atmosfera asta de înmormântare, mă? îl întrebă pe Victor într-una din acele zile amicul Dobrescu. Habar n-am! ridică Victor din umeri, agasat de întrebare. Cum, dar n-ați auzit? se băgă în vorbă un tip slab și deșirat de la altă grupă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prea mult iubită s-a urcat în avionul care pleca spre Frankfurt. Pe atunci legăturile cu străinătatea erau practic tăiate. Abia peste vreo cinci ani am primit vești bune despre Alindora tot prin fiul domnului Walter, care a venit la înmormântarea tatălui său. Era deja în anul întâi la medicină. Gerhard mi-a trimis și el atunci un ultim mic mesaj. Îmi scria... Da, îmi scria că mă iubește mult, că dădusem un sens existenței lui din lagăr, că regretă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ochii înlăcrimați cu colțul negru al broboadei. Și i-au bătut clopotele, și i-au făcut cântarea de veșnică pomenire, și l-au așezat sub cruce în cimitirul de Peste Apă. Sofia, fiica lui cea mare, nu s-a dus la-nmormântare, că în aceeași dimineață a născut fiu pe care l-a numit Emanoil-Nole și l-a trimis în viață și în Țară spre a modela români, nu cu dalta, cu mistria sau cu drișca, ci cu știința, cu cuvântul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
era petcetluită fără nicio ezitare și fără menajamente, așa cum s-a întâmplat în ultima vreme cu cei doi țărani fruntași de la Calafindești și cu cei trei de la Frătăuți... că nici măcar cadavrele lor n-au fost încredințate familiilor îndoliate spre creștinească înmormântare. Prin sate se răspândise vestea cutremurotoare cum că tov. căpitan i-a împușcat pentru uneltire împotriva orânduirii sociale și abia după aceea a cerut justiției să-i condamne la moarte în regim de urgență pe acești vrăjmași periculoși, timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rând pentru că oricum nu puteam evita chelfăneala, că el tot afla din adresa ce urmează să sosească de la facultate. Așa că eu mi-am zis să-l pregătesc pentru o posibilă discuție în doi pe textul acelei comunicări și cu speranța înmormântării situației în pâcla neștiinței de carte și a termenilor în speță. Dar m-a dibuit cam repede și am fost nevoit să-mi iau tălpășița pe fereastră. Și dacă nu-i spuneam, o încasam mai târziu că de ce nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
robinet puțea atât de mult a clor, încât îți era milă s-o dai și celor vii. Pe-atunci, cel puțin în cartierul nostru, nu fusese descoperită apa minerală și nici apa plată. Nu ne-am ales decât cu o înmormântare aiurea: fără preoți și fără praznic, pentru că izvoare nu aveam decât în cărțile noastre de povești. Pentru mine cadavrele au fost mereu o problemă. Prietena mamei, Nineta, nu mă întreba, ca toate cucoanele plicticoase, atunci când mergeam în vizită la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
asta neagră înarmată cu îngrozitoarea coasă și, tocmai de aceea, pentru mine, mult timp, moartea a însemnat ceva rău de tot, avea chiar chipul răului celui mai mare din lume. Încetișor, am început însă să mă luminez. Vedeam că la înmormântări, în vreme ce multă lume plângea, înțeleptul nostru preot, cel care demonstra mereu împreună cu doamna mea că între școală și biserică nu există despărțire, ci o mare și profundă apropiere, nu pierdea prilejul, între două rugăciuni, de-a râde și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dascălului de lângă el. Asta însemna că moartea era ceva bun, altfel, preotul, cel mai dezghețat la minte din toată adunarea îndoliată, nu ar fi dat tonul la zâmbete și chicoteli în preajma regretatului dispărut. Și am mai observat ceva interesant la înmormântări. Se întâmpla ca pe unii dintre cei chemați la ceruri să-i cunosc foarte bine, ca pe Vasile Potop, vecinul nostru, de la cealaltă scară a blocului. Când se îngânau binișor seara și noaptea, numai ce-o auzeam pe madam Eufrosina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plimbare nocturnă pe două cărări, să nu-mi zici mie Eufrosina, strânge-te-ar să te strângă Cel de Sus de pe pământ!" Când a sosit clipa ca Vasile Potop să dea ortul popii, bineînțeles că am fost și eu la înmormântare, pentru că așa e frumos și civilizat, mi-a explicat mama, că nenea Vasile Potop a fost un vecin bun, săritor și civilizat, că era singurul vecin care spunea, din inimă, și săru' mâna la doamne, și, cu siguranță, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care a murit, dar tata m-a adus imediat cu picioarele pe pământ, cu "dar taci odată tu-ți Dumnezeii mă-tii, și ascult-o pe mă-ta, că e vorba chiar despre vecinul nostru Potop, și marș o dată la înmormântare, mai tacă-ți fleanca asta isteață..." Atunci, deodată, iluminându-mă, am înțeles ce moment fericit este moartea în viața unui om: Vasile Potop devenise un om vrednic de toată lauda. Percepția asta a mea a fost întărită chiar de soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
încetez să cultiv singurătatea ca pe una dintre marile mele virtuți. Am primit din țară o veste tristă: mi-a murit o rudă apropiată, chiar dragă. Nu eram prizoniera timpului. Puteam să ajung în satul acela pentru a participa la înmormântare, dar nu m-am dat dusă. Am preferat să pierd vremea aici, să mimez faptul că am ceva foarte important de făcut, să mă păcălesc pe mine însămi... Un timp chiar am reușit. Apoi am văzut că este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
despre altceva: despre o căutare aproape maladivă a solitudinii... Nu mai am puncte de sprijin. M-am întrebat: "Ce să fac în satul acela?" Va avea loc obișnuita reuniune de familie românească. În zona noastră, familiile se reunesc doar la înmormântări și nunți, adică din obligație. M-am săturat să văd cum se îmbrățișează, cum se sărută niște oameni care nu s-au văzut, nu și-au vorbit de ani de zile și acum spun că era cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
au văzut, nu și-au vorbit de ani de zile și acum spun că era cât pe ce să se topească de dor. Îmi era teamă să-i ascult cum proiectează o nouă întâlnire, dar nu pentru vreo nuntă sau înmormântare, ci așa, de pamplezir, că o viață are omul și trebuie să ne mai destindem și noi. Întâlnire în care, evident, nimeni nu crede. Scene de teatru absurd. Rămânem ionescieni pe vecie. Și mă înspăimânta faptul că trebuia să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care știu că este încă în floare, pentru... Și mai știam că trebuie să merg trei kilometri, în urma mortului, prin previzibilul noroi de poveste, că trebuie să mărturisesc din nou faptul că nu prea înțeleg logica acelui ceremonial complicat de înmormântare cu punți nesfârșite, cu praznic, cu bocete ipocrite ceremonial pentru care unii risipesc o mare parte din bruma lor de avere... Știu, știu, știu, nu sări la beregata mea. Îmi vei vorbi despre tradiție, despre credință, despre rădăcini și neam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
eram muzician. Măcar muzician de Ferentari, ceea ce nu-i de ici-colo... Și n-a fost durere mai mare pentru mine când, surprinzător, Marele Bronz n-a mai venit la școală. Înainte de a încerca să-l vizitez, am fost invitați la înmormântarea sa. Dispăruse tot atât de discret precum trăise... Și ce onoare mi-a făcut tatăl său atunci când, după înmormântare, invitându-mă acasă la el, m-a rugat să iau, ca pomană creștinească, dar și ca amintire de la Marele Bronz, unul dintre lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mare pentru mine când, surprinzător, Marele Bronz n-a mai venit la școală. Înainte de a încerca să-l vizitez, am fost invitați la înmormântarea sa. Dispăruse tot atât de discret precum trăise... Și ce onoare mi-a făcut tatăl său atunci când, după înmormântare, invitându-mă acasă la el, m-a rugat să iau, ca pomană creștinească, dar și ca amintire de la Marele Bronz, unul dintre lucrurile sale. Am luat celebrul fes negru, cu morcov portocaliu, pe care șugubățul meu prieten îl purta mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
crezusem eu, era pofticios de fripturi sau mici la grătar... Deștept, inspirat și cu gust, unchiul. Nu m-a pus să cânt, dar mi-a făcut semn să ciulesc urechile la tezaurul lui folcloric: "Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." Ca din cărți le zicea și le cânta, iar ninetistele, care veniseră și ele să-și dea cu părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lui nea Grătărel. Iar când am fost pentru prima și ultima oară ca să-i mulțumesc, în cimitir, l-am auzit cum cânta, ca în ziua aceea de pomină în care-mi dăduse iarba fiarelor: Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." 18 E semn de înțelepciune, de îmbătrânire sau de boală metafizică, domnule Z? Dacă ar fi numai boala metafizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o vizită în Iad." Z: "Îți las saboții și ciupilica vărgată. Știu că-ți căzuseră cu tronc..." Pentru curioși: "Moarte naturală. Scârbă de viață." Bani cu indicații, pe căprării... Pentru sicriu și cruce... Pentru gropari: "Cât mai adânc..." Țoale de înmormântare, papuci, pălărie (musai, n-am purtat niciodată)... Preoți, dascăli, țârcovnici, clopotari. Fără bocitori. Fără lacrimi... Pentru praznic (în No 11, pentru tablagii, șapte zile la rând)... Pentru Z: "Vioară nouă. Cadoul de la Nineta e depășit. Arcușul trebuie să fie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca El-Zorab să aibă o alocație viageră, pe care o voi gestiona eu. Va asigura dacă legatarii testamentari ai lui lady vor fi de acord finalizarea lucrărilor la capelă, după proiectele existente. Tot el s-a ocupat, de la distanță, de înmormântare, a făcut rost de preoți de-ai dumneavoastră, de cioplitori în piatră, de tot felul de albume pentru înfloriturile acelea ciudate săpate în lespede, despre care se zice că sunt ca pe la lady acasă... Omul ăsta, mister, repet și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Eu le vreau pe toate, numai că, se poate să nu rămân cu nimic. · · · · După ce moare tata, aflu că a mai avut o fiică. Nu vreau să o cunosc, vreau să mă prefac că nu există. Însă ea află de înmormântare și vrea să vină. Eu nu vreau. În ceea ce mă privește, eu vreau să fiu cu tatăl meu și ea nu are ce căuta. Îi spun, frumos, că nu poate veni. Atunci ea mă face egoistă. O iau la bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
produce un dezechilibru ce n-ar mai face posibilă revenirea sufletului în corp. În „Teoria evoluției spirituale”, carte pe care o găsise pe la bunicii ei, Cecilia citise despre cazul unui om care fiind în moarte clinică și-a simțit întreaga înmormântare. A auzit-o pe mama îndurerată care îl bocea, pe ceilalți membri ai familiei care plângeau, pe preotul care oficia slujba de înmormântare, pe cei care au ținut cuvântări, numai că nu putea să facă nimic. Cel mai groaznic a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bunicii ei, Cecilia citise despre cazul unui om care fiind în moarte clinică și-a simțit întreaga înmormântare. A auzit-o pe mama îndurerată care îl bocea, pe ceilalți membri ai familiei care plângeau, pe preotul care oficia slujba de înmormântare, pe cei care au ținut cuvântări, numai că nu putea să facă nimic. Cel mai groaznic a fost când l-au coborât în groapă și când a auzit primii bulgări de pământ peste sicriu. S-a trezit în sala de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ea, iubind-o foarte mult. Acum ea se găsea în fața unei probleme foarte serioase. Într o asemenea situație n-o putea lăsa pe Ilinca fără sprijin, dar de unde să scoată în jur de zece cincisprezece milioane de lei pentru o înmormântare modestă și cât mai repede? Și-a făcut diferite planuri. Să împrumute de la cunoscuți? Poate că n-au toți să-i de pe loc. Să ceara plata salariului mai devreme? Nu se poate face excepție și nici nu era suficient. Singura
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mijlocul folosit mai ales față de Ilinca, ce nu trebuia să afle sub nicio formă cum procedase, fiindcă îndurerată cum era, s-ar fi simțit și mai rău. Când s-a dus să-i ducă, a întâlnit acea atmosferă apăsătoare de înmormântare, dar parcă și mai apăsătoare în casa Ilincăi. Nu era prea multă lume. Ilinca, îmbrăcată în haine cernite, plânsă, îndurerată, i-a stârnit mila. — Hai să mergem undeva să-ți dau banii. Cum ai făcut rost? — Nu te interesează pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]