2,895 matches
-
vagonului meu, în timp ce coboram cu greutate, micul geamantan folosit în voiajele scurte și geanta plină de cărțile necesare lansării a doua zi la evenimentul amintit, a ultimului meu roman „Parfum de orhidee”. La vede ea sa, picioarele mi s-au înmuiat, am rămas fără de glas, nu știam ce să mai spun, în timp ce doi ochi căprui mă sfredeleau cu interes. Inima-mi dădea năvală să-mi iasă din piept de atâta surprindere. De obicei persoanele de sex feminin de pe internet nu-și
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
avea dreptate. Deschide ușa!ˮ , a ordonat ăsta cu multe fireturi și eșarfe tipului de la poarta blindată. Generalul a pășit pe pista betonată care acum era tare însă dintr-o dată ,,Eșarfă”a intrat până la genunchi în betonul care s-a înmuiat într-o clipită. -Cine naiba putea să facă asta, Arc? Chiar nu mai țin minte nici asta... -Nu te prosti Shantal! Sunt tehnologii ținute blat pe care nici nu ți le imaginezi. Însă aici n-a fost vorba de tehnologii
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
nu mai văzuse așa ceva deci ne-am dat instinctiv cu toții înapoi. Atunci unul din noi a pășit dincolo de poartă ca să-l ajute pe ăsta însă Touss Loverture l-a oprit spunându-i să stea pe loc pentru că betonul se va înmuia imediat. Nici n-a apucat Loverture să spună ce avea de spus că generalul a dispărut sub beton tras parcă de o forță uriașă în jos. Ne uitam cu toții cum se închidea betonul deasupra ăluia când, ce să vezi...! Același
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
avut cunoștință de cele întâmplate. Ne așteptam acum ca din clipă în clipă Pleată și servantul lui să cadă în beton. Dar asta nu s-a întâmplat. Loverture a spus dup-aia că datorită lui Pleată nu s-a mai înmuiat betonul sub picioarele noastre, ceea ce și eu înclin să cred asta, dar nu știu de ce și nici Loverture n-a știut să răspundă. Ok - a spus Loverture, dacă nu cădem în beton vom forma trei grupe, cum a spus generalul
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DESFĂCÂNDU-ȚI COAPSELE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1130 din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Ci te-ncurbă și te-ndoaie Și cu sărutări îndeamnă Buzele-mi să te înmoaie Când cu sărutări te-nseamnă Ca de ceară picurată Pe curburile-ți plăpânde; Tu, fecioară preacurată, Sărutări să-mi dai flămânde. Buzele-ți de dulce pruncă, Ude, moi să mă parcurgă În extazul care jur că Ți-l întorn în
DESFĂCÂNDU-ŢI COAPSELE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352758_a_354087]
-
Toate Articolele Autorului Ursoaica Ce bine e să treci prin păduri și să n-ai nicio teamă. Să admiri copacii așezați maiestuos de-a lungul plaiului, de o parte și alta. Să te așezi pe o buturugă când simți picioarele înmuiate de urcuș. Să-ți mai îndulcești sufletul cu niște fragi sau zmeură care-ți fac cu ochiul în fiecare luminiș. - Ce zici, Mihai, ne-am trezit cam târziu astăzi să plecăm la muncă? întreb eu pe fratele meu. - De ce să
URSOAICA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353628_a_354957]
-
în Gerar, din amintirea florilor de gheață, / El. Floare nemuritoare, topită-n unghiuri de ceață.// Respira lacom din mireasma aurie a florilor de tei / Culegând parfumul straniu al buzelor, prin surâsul ei,/ Eminescu. Scrutând scurgerea timpului, la ceasul zorilor / Își înmuia iubind, pana fulgerândă, în tăcerea florilor...”( cf. Tăcerea florilor). Prin supunere la Maeștrii TĂCERII FERTIL-DEMIURGICE, întru LOGOS-ul Mistic, „numai poemul rămâne” - adică, Poetul dispare, mistic (întemeindu-și, astfel, definitiv, Originea Sacră!) dinapoia Operei de CREARE și ORÂNDUIRE A LUMII
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > RUGĂCIUNEA Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 430 din 05 martie 2012 Toate Articolele Autorului Rugăciunea Rugăciunea este prietena ta când pendulezi între singurătate, tristețe sau durere. Îți înmoi buzele în călimara inimii și-apoi începi să scoți suferința, neliniștea, zbuciumul care s-au îngrămădit acolo. Cu capul plecat, mâinile împreunate și cu genunchii atingând umil pământul, ochii încărcați de lacrimi își încep sfioși ruga către Cer. Este momentul
RUGĂCIUNEA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354753_a_356082]
-
albastre, harnașament pe care ni-l împrumuta cu această ocazie, să avem cel mai gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii participanți la întrecere mergeau călări în fața bisericii, iar preotul Barbu lua aghiazmă cu buchetul de busuioc înmuiat în cada mare, din fața porții bisericești și stropea, în primul rând, caii și călăreții, apoi împărțea aghiazmă localnicilor veniți la slujba de Bobotează. Deseori veneam acasă cu fratele mijlociu de la botezul cailor, călare alături de el pe același cal, când îl
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1397 din 28 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Îi era groază să meargă la școală. O groază fizică, vecină cu voma și cu toate senzațiile neplăcute care o făceau să i se înmoaie picioarele. La mutarea din orășelul mic de munte, sperase la un început nou și frumos, la un drum către culmi, cu cât mai puține obstacole. Nu se dovedise așa. Încă de la început, noii colegi o marginalizaseră și își bătuseră joc
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]
-
visează, că nu este real ceea ce vedea cu ochii. Nu-i venea să creadă și nu știa cum să reacționeze. În acea lumină își recunoscu părinții, apoi îl descoperi pe fratele ei și pe președintele tribunalului. Simți cum i se-nmoaie picioarele și se răzimă de băiat mută de uimire. Nu reuși să articuleze vreun sunet, nici să salute ori să răspundă la uralele cu care erau primiți. Cristian o ținea de braț, protector, zâmbindu-i cu ochii aproape în lacrimi
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
închisoare. Și văzând soldații venind către el, Dimitrie și-a ridicat mâna dreaptă și a fost străpuns în coastă, asemenea Mântuitorului pe cruce. Unul din slujitorii săi credincioși, pe nume Lupul, primise de la Dimitrie inelul și mantia sa, pe care înmuindu-le în sângele sfântului, a făcut cu ele multe vindecări. Și răspândindu-se vestea, multă lumea îl căuta luând de la el vindecări de numeroase boli. Împăratul poruncește ca și lui să i se taie capul. În urma cercetărilor ulterioare, s-a
SFÂNTUL MARE MUCENIC DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR de ION UNTARU în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347180_a_348509]
-
el în orice colț al lumii, nu-și uită rădăcinile și nici tradițiile neamului căruia îi aparține!” Rândurile din care se desprind ca rupte din inimă amintirile celor dragi de-acasă, dorul de țară, prețuirea culturii și limbii române îți înmoaie inima de duioșie și te trezești că ți se umezesc ochii. Satul, pentru nea Mitică, este "o comunitate de oameni cinstiți și harnici și care au învățat de la străbunii lor că omenia, munca, respectul față de sine și față de ceilalți sunt
ODISEEA EXILULUI ROMÂNESC ŞI ARGONAUŢII EI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357003_a_358332]
-
îngeri în zbor. Sorb cu nesaț stropii albaștri Potolindu-mi setea nebună de tine Te dezmierd cu ai nopții aștri În clipa de amor, spăl efemera trăire. Sunt umbra care-ți vegheză ultimul gând Vis deghizat în ale toamnei versuri Înmoi călimara în lacrima unui amurg Scriu în sufletul tău, ale vieții răspunsuri. Referință Bibliografică: Frunze colorate de dor / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 312, Anul I, 08 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elena Lavinia
FRUNZE COLORATE DE DOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357056_a_358385]
-
întâmplarea cu laptele. Atâția morți aveau ce bea în seara aceea! Nu am mai avut timp să fac altă „prostie”, era deja târziu. Spălată de mamaia, cu codrul de pâine albă în mână, făcută în cuptorul de chirpici din spatele casei, înmuiat în laptele cald, dar muls de dimineață, căci cel de seara îl lăsasem să se verse pentru morți, m-am lăsat dusă de tataie în brațe până în casă și o dată culcată am adormit mulțumită. Pentru prima dată nu o auzisem
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
nu te ajută. Cuvântul e neputincios. Doar limbajul lacrimilor rămâne. Argument sublim prin candoarea și inefabilul său. Lacrima dezarmează și pune pe fugă monștrii urâtului. Armele cad la pământ în fața lacrimei. Mânia se spulberă. Ura se năruie. Glasul răzbunării se înmoaie. Lacrima este izvorul tămăduirii creștinului. Când meditațiile sunt însă, însoțite de cuvinte, devin și mai elocvente. Și au putere de penetrație și mai mare. O mamă prefăcută-n stea! Iată ce speră autoarea de față. Ca zborul spre astre al
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
că păzește cu Mița! i-am spus hotărâtă. Mamaie vorbea, iar eu închideam poarta în urma mea fericită că nu-mi văzuse vânătaia de la picior, căci în mod sigur m-ar fi bandajat, cum avea obiceiul, cu o bucată de pâine înmuiată în vin. Nu-mi păsa că îl lasa pe tataie de o gură de vin în plus, ci mai mult că mă vedeau Mia cu Mița și pe urmă, trebuia să le povestesc de “nenorocirea noastră”. Așa că încercând să șchiopătez
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
lui Kati! A dat din cap și mi-a făcut semn să mă urc în cârca ei. M-a dus pe prispă și a plecat să caute ligheanul. După ce mi-a schimbat îmbrăcămintea și a pus-o în apă la înmuiat pe cea udă, mi-a mai promis încă o dată că nu va povesti nimănui, nici despre berbec și nici că făcusem pipi. Seara, Kati mi-a văzut spatele plin de vânătăi și fără să știe ce se întâmplase a certat
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
ceva înainte să crești, tu trebuie să spui, „Dacă asta a fost voința ta, Doamne, eu o accept și ajută-mă să cresc mare!” Nu o înțelegeam. Simțeam că revolta creștea în mine mai repede decât puteam să înghit pâinea înmuiată în smântână. -Mamaie, tu nu o iubești pe mami? am întrebat-o confuză. -O iubesc! mi-a răspuns repede. Convinsă că nu i-am înțeles răspunsul, fără să mai stea pe gânduri a continuat: -Tu nu știi că totul este
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
subțire dintre ficțiune și realismul palpabil? Nu am descoperit încă, dar e cert, Visul ne salvează ca oameni”. Colocviul din jurul măsuței de cafea alunecă în trecut, până în clipa de grație a nașterii autoarei, pe care ea o amintește cu glas înmuiat în nostalgie. Evocarea părinților și bunicilor vine de la sine, fiindcă pentru om, rădăcinile sunt esențiale. Numele de botez al autoarei intervievate are și el istoria lui, o istorie de toată frumusețea, dar până la urmă, în satul Archiud, i se spune
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
Acasa > Stihuri > Semne > TEIUL IUBIRII Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1268 din 21 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Te-așteaptă și azi teiul, mult prea bătrân, stingher, Să îți înmoi condeiul, Mărite Templier, În seva hrănitoare, izvor de poezie, Iar crengile lăsate îți vor zidi chilie. Te vor ascunde-n noapte de ochi iscoditori, Vei adormi-n miresme și-n ploile cu flori, Sfioas-a nopții lună va rătăci cărarea Lăsându
TEIUL IUBIRII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357343_a_358672]
-
de voioșie, traversau strada printre mașinile care înaintau anevoios prin zăpada care ajunsese la vreun lat de palmă. Prima ninsoare a prins drumarii iar nepregătiți. Până să se dumirească ei, a și înghețat primul strat, după ploaia care l-a înmuiat destul de bine. Acum, sub omăt, gheața își făcea de cap. Printre geamurile deschise ale automobilelor se auzeau înjurăturile deșucheate ale șoferilor și persiflări de genul: ,, Iarna nu-i ca vara!'' O mașină de culoare roșie patina de zor, zăpada sărea
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
cu ochii de băiatul acela frumușel și cu barbă. Parcă o încerca un sentiment nedeslușit, o emoție dulce și de mult așteptată. Se strădui să nu-și arate tulburarea. Băiatul se apropie de ea. Dintr-o dată, simți că i se înmoaie picioarele și tot atelierul se învârte în jurul ei. - Domnișoară Lenuța, eu sunt Vasile! - Cine? Ce? Nu vă știu, de unde... Băiatul scoate de la spate un buchet impresionant de flori. Lenuța mai are un pic să leșine. - Sunt Vasile, băiatul care acum
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
brusc să vadă de unde vine zgomotul și înlemni... Doi ochi mari negri o fixau, de pe pătuțul din partea opusă a salonului, fără sa clipească. Un zâmbet ce furase parcă toată lumina Soarelui își arunca acum razele asupra ei. Emanuelei i se înmuiau picioarele și buzele ei își pierduseră forța de a rosti cuvinte. Întinse brațele, izbucnind în plâns, spre cea pierdută și regăsită, spre lumina ochilor ei. Spre Daniela Nela. Apropierea, îmbrățișarea finuței ei după atâta timp, i-a redat și vocea
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
Autorului mă las robit de liniște-n odaie și mă cufund de voie în lectură aleg ținuturi unde-și petrecură conchistadorii vremea în războaie un țârâit de greieri noaptea cură din tavane amintind a ploaie și lucrurile împrejurul meu se-nmoaie intrând aievea în literatură această investiție aparte și susurând duios ca o vioară recordurile lumii le doboară prin gestul simplu de-a lua o carte pe care o citești și o pui la loc ca pe o floare albă de
MĂ LAS ROBIT de ION UNTARU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357882_a_359211]