1,431 matches
-
Legatul mergea înainte și înapoi, de la masa comandanților la grupul soldaților. Pașii lui răsunau ciudat, cu un ritm constant, ce părea să cheme din adâncurile pământului sau din cer spiritele războinicilor ce muriseră la Bedriacum cu arma în mână. Fantomele însângerate se strânseră în jurul castrului și se apropiară de comandanți și de soldații adunați sub cerul pe care mulți îl găseau asemănător cu bolțile templelor lui Mithra. La un semn al lui Antonius, servitorii aprinseră torțele, care nu alungară însă fantasmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
risipiră și stelele nopții de decembrie străluciră peste Gemoniae, peste împăratul ucis și gladiatorul - marele gladiator - al cărui nume avea să intre în istorie. Vântul se înteți, făcând să tremure flăcările torțelor, îndoind crengile copacilor și ducând cu sine umbrele însângerate ale celor omorâți din porunca lui Vitellius. — Orpheus a salvat Roma! strigă deodată cineva. A salvat Imperiul! Oamenii izbucniră în ovații. Valerius se simți invadat de o senzație amețitoare de libertate și, o clipă, ridică sabia spre cer. O îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
copertină. — Dă-mi... cum le zice? am cerut eu. Vin alb și sifon. — Ești sigur? mă întrebă barmanul. Era un irlandez mare, osos, cu un halat alb și curat, ca un măcelar la începutul săptămânii, gata să-și înceapă săptămâna însângerată. În mâna lui, în mâna lui de măcelar, se clătina o halbă cu scotch. — Sigur că sunt sigur. Puse încrezător băutura deoparte. Unde ți-e prietena? mă întrebă el pe un ton deloc mai amabil - ba chiar departe de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și dizarmonia formelor. Un diavol cu coarne și urechi de țap se sprijină spre exterior de o margine rotundă și privește spre Tour Eiffel. Mâini crispate se alătură ghearelor, ciocuri dizgrațioase se deschid alături și boturi și râturi hâde, priviri însângerate și flămânde sfâșie aerul și înveninează lumea. Toate aceste chipuri smulse din infern sunt împrăștiate pe cornișele lăcașului sfânt al Maicii Domnului în inima Parisului. Catedralele și edificiile romanice și gotice cunosc aceste chipuri ale groazei. La Chateau de Vincent
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
slăbită: Barbă albă e toată bucuria mea Și barbă albă e tot ce-mi doresc, cânta ea. Nicholas Deggle își trase cămașa peste cap. Când putu să vadă iar, Dolores zăcea întinsă pe pământ, cu o altă gură roșie rânjind însângerată pe sub bărbie, de la o ureche la alta. Isprăvise ceea ce începuse. Cu pieptul gol și cămașa în mână, Deggle rămase așa urmărind cum curge sângele, până când încetă să mai curgă. îi trecu prin cap gândul următor: — Eu voi fi cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întâmpinat multe piedici lovindu se de cruzimea unei societăți romane antice sceptice hotărâtă să stârpească noua credință. Cu toate acestea numărul adepților a crescut, iar majoritatea erau dispuși să se jertfească în numele credinței, astfel primele secole ale creștinismului poartă pecetea însângerată a martirilor. Edictul din Milan 313 atestă imposibilitatea imperiului de a mai gestiona situația creștinilor și amplifică procesul de răspândire. Biserica, instituția care adăpostea adepții noii credințe, sesizează amploarea fenomenului. În cadrul Sinoadelor Ecumenice religia creștină ia forma doctrinară ale cărei
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
particularității credinței românilor care a fost catalogată de cronicari ca fiind „potolită”. Aceeași cronicari pun întrebarea unde se oprește credința și unde începe superstiția? Credința se oprește la acceptarea voinței divine, la umilința și smerenia cu care se sărută picioarele însângerate ale Mântuitorului, la mătănii, îngenuncherile la semnul Sfintei Cruci și la rugăciunile repetate obsesiv pentru a domoli zbuciumul sufletului și pentru a apela la mila lui Dumnezeu. Toate aceste gesturi nu au nimic mecanic sau ostentativ. Superstiția începe atunci când se
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
Eram copil pe atunci. Nu-mi păsa sau eram învățat a crede, așa cum am crezut mulți ani mai apoi. Înțeleg cum erau lucrurile cu titoiștii. Zâmbesc citind stupiditatea unor texte despre agonia imperialismului, despre călăul Tito (reprezentat cu o bardă însângerată), despre trusturile care vânau petrolul Irakului, despre Ciankai-și și banda lui și câte altele. Pe unii dintre autorii aceia i-am și cunoscut. Unii chiar, la un moment dat, mi-au fost șefi sau, oricum, aveau putere de decizie asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de-al meu ar fi putut face și mai puternic glasul celor care strigau după dreptate. Vina de a mă fi temut să văd dincolo de lozincile și drapelele fluturând triumfătoare. Vina de a fi iubit un tricolor pângărit, o stea însângerată și o cârpă roșie fluturând a victorie. Mi s-a spus și am crezut că roșul e simbolul sângelui vărsat. Nu m-am întrebat însă niciodată cine într-adevăr a vărsat acel sânge și cine a ostoit rănile care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și de lemn și să le stropesc cu un duș sănătos de petrol. Între timp, mi se păru că deslușesc un scîrțîit de lemn vechi și m-am Întors o clipă să mă uit Îndărăt. Mă năpădi viziunea unor spini Însîngerați desprinzîndu-se din bușteni și, Înfruntînd Întunericul, m-am temut că văd ridicîndu-se, la doar cîțiva pași, figura acelui Crist care-mi ieșea În Întîmpinare arborînd un zîmbet lupesc. La atingerea lumînării, boilerul se aprinse cu o scăpărare și un huruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ușii, tatăl plîngea În tăcere și mama Îl privea tremurînd. Dacă un medic ar fi fost de față, l-ar fi acuzat pe don Ricardo de asasinat, căci nu existau cuvinte care să poată descrie viziunea Închisă În acea celulă Însîngerată și Întunecată. Însă nu era nimeni acolo, iar cînd, În cele din urmă, au deschis ușa și au găsit-o pe Penélope moartă, Întinsă Într-o băltoacă din propriul ei sînge, Îmbrățișînd un copilaș purpuriu și strălucitor, nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Jorge Aldaya, Își obligase sora să Înșire toate acele minciuni În timp ce ea plîngea cu disperare, proclamîndu-și În cele patru zări dragostea nepieritoare pentru Julián. Avea să-i spună că ea Îl așteptase, de atunci, cu sufletul zdrobit și cu inima Însîngerată, topindu-se din pricina părăsirii. Asta avea să fie de-ajuns. De-ajuns pentru ca Julián să apese pe trăgaci și să-i facă fața zob În focuri de armă. De-ajuns ca să uite orice plan de nuntă și să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a Întors privirea pentru ultima oară și l-a văzut pe prietenul său Julián alergînd pe stradă În jos. Avea treizeci și șase de ani, mai mult decît sperase să trăiască. Înainte să se prăbușească pe trotuarul presărat cu cioburi Însîngerate, era deja mort. 9 În noaptea aceea, În timp ce Julián se pierdea În Întuneric, o dubă fără număr de Înmatriculare a venit la apelul celui care Îl ucisese pe Miquel. N-am aflat niciodată cum Îl cheamă și cred că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Julián nu s-a tulburat. Lovea zidul o dată și Încă o dată, cu mînia unui deținut care Își deschide drum către libertate. Pumnii și brațele Îi sîngerau cînd prima cărămidă s-a desprins și a căzut de partea cealaltă. Cu degetele Însîngerate, Julián a Început atunci să scormonească pentru a lărgi acea fereastră tăiată În beznă. GÎfîia, epuizat și posedat de o furie de care nu l-aș fi crezut În stare. Una cîte una, cărămizile au cedat și zidul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
politică, care ar putea să analizeze sau să formuleze o opinie inteligentă asupra modului În care presa a influențat sau nu alegerile, idioții ăștia s-au apucat să-i ia interviu tocmai unuia de la New York Times? Locul ăla e mai Însângerat ca o friptură crudă, iar eu trebuie să stau aici și să ascult părerile lor pe tema asta? Păi, nu chiar, unchiule Will. Ai putea să-l Închizi, nu? Mi-am Înăbușit un zâmbet, În timp ce privirea sa rămăsese fixată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dar, fapta e datorie. „Legionar, tu făptuiește... lasă pe alții să vorbească”. Nu există viață fără muncă, nu există mântuire fără pătimire și răstignire, nu există înviere fără moarte... Căci numai prin moarte ne întoarcem vieții! „O, Iisuse veșnic, tron însângerat Nu cu moartea sfântă pe moarte-ai călcat? N-ai lăsat Tu lumii lege ce nu piere? După orice moarte naște o înviere!” (Autorul) Moartea înseamnă nemurire, veșnicie... moartea nu e o osândă dată unei categorii de oameni, căci atunci
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
îmi tot pun în sac oftatul Și vara mai cobor printre vâlcele Să-L întâlnesc pe Dumnezeu drăguțul și împăratul Să-I ud opincile cu lacrimile mele.” - Moțul de Radu Gyr Suntem poporul cel mai invidiat de străini, cel mai însângerat și cel mai jefuit. Fiindcă am tolerat, s-au cuibărit la noi toți milogii, paraziții, afaceriștii străini de interesele noastre. Cu mâna pe inimă și cu ochii la cer afirm: poporul român a dat dovadă de cea mai mare toleranță
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
e dreptul la viață al omului, libertatea la cuvânt e o cucerire a civilizației. Nu o pângăriți, nu o striviți. Cei ce se opun astăzi au rămas tot retrograzi și victime ale nedreptății vechilor practici; infami și mișei au fruntea însângerată și „vântul suflă rece ca dintr-un adânc de ocnă”. Se vor alte exterminări? Ateismul afișează zi de zi tot mai multă ignoranță. Credința a fost arma prin care am supraviețuit în istorie. Ar fi o dezarmare sau o sinucidere
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tainice iubiri cântate de părinți, murmur de izvoare și adulmecări de sânge. El va lovi pururi pe tirani, veșnici înrobitori. Cântecul legionar înseamnă o mică oază în deșertul pământesc, pururea bântuită și devastată de nisipurile iadului. Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
plângem toți! De nu ai fi fost, noi toți am fi morți... Spini, pălămidă, fruntea ne-ar încinge Gemete, scrâșniri, sudori și sânge, Nedreptatea lumii, pururi nedreaptă, N-ar avea sfârșit, n-ar mai fi curmată. O, Iisuse veșnic, tron însângerat, Nu cu moartea sfântă pe moarte ai călcat? N-ai lăsat tu lumii lege ce nu piere? După orice moarte naște înviere! Frate, om vremelnic, aruncat în moarte, Nu mai cânta morții cântece deșarte! Lasă tânguirea, nu mai suspina, Căci
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
început acțiunea de deshumare, dezgropare. S-a lucrat greu la spargerea betonului, într-o crâncenă încordare și sfântă durere. În sfârșit s-a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn știut din timpul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
apelor de munte, Dumnezeu te apără și te întărește când te rogi Lui. Ne despărțim copleșiți de amărăciunea momentului, păstrând în cutele sufletului amintiri și speranțe. Eu, în toamna anului 1942, am fost încorporat la armată. Am străbătut hăuri, zări însângerate, 23 august 1944, cea mai neagră pagină a istoriei românești, participarea la războiul din apus, mereu urmărit de Siguranța Statului, izolat, încercarea de a-ți vinde sufletul, exterminarea adversarului care se opunea, înfruntarea cu prostimea care prigonea cultura considerându-te
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pătimirea noastră vor vorbi și pietrele! Vuind, cumplita urgie se va înfrunta veșnic cu neînvinsa IUBIRE, până când tulnicele heruvimilor vor suna chemarea din urmă. Atunci, nici o putere din negrul infern nu va putea acoperi sudoarea frunții noastre, faptele noastre și însângeratele noastre patimi. „Astăzi și în zilele care vor urma, nu este decât un fel de a nu fi trădător, nu va fi decât un chip de viață care să nu fie trădare: e viața eroică” ( I. S.). Osânda biruită înseamnă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
căpetenia și toți legionarii bine fixați în duhul iubirii de neam, în duhul iubirii de Hristos, ar fi îndreptat veacurile strâmbe, ar fi făcut o țară cu înfloriri veșnice, ca soarele de pe cer, dacă nu erau sugrumați și măcelăriți. Stăpânilor, însângerate caricature funebre, nu ne mai osândiți, nu ne mai defăimați, nu ne mai mistuiți pe rugul atâtor mișelii, căci nu veți putea stinge neclintita noastră credință în Hristos și nu veți putea înăbuși strigătul morților noștri, fântâni cu apă sfințită
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acasă și vorbi cu Stefan, încercând să se justifice pentru ce făcuse, spunându-i că Celeste îl rănise și mai rău și că voia să-i separe pe cei doi pentru totdeauna. Băiatul păruse șocat, năuc, bâlbâise detalii despre fața însângerată a Celestei, dar încheiase conversația spunându-i „tată” și „te iubesc”. Iar acea mică injecție de speranță îl făcu să raționeze ca un polițist. Îl sună pe Ellis Loew, îi spuse ce se întâmplase, îi zise că vor urma lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]