1,406 matches
-
prima dimineață de luni a lumii. Aceste „mirajuri plutitoare / strecurate prin clepsidră” sunt prinosul iubirii sale de Dumnezeu, de oameni, de lumea înconjurătoare. O poezie reverberând și întorcându-se-n ecoul unei fântâni, din a cărei ciutură se adapă cei însetați de Lumină. Nici nu e de mirare pentru că sufletul poetei miroase a pădure, a cer, a vânt nebănuit și a cântec. În izvorul lui se regăsește tot universul. Și nu poți să nu remarci, citindu-i versul, cum vântul o
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
salcâmi stau împovărați de măreția și frumusețea florilor albe, ca niște ciorchini de lumină, ce emană mireasma lor fină, specifică, aleasă care se împletește cu cea a fânului de curând cosit, răspândind un aer dumnezeiesc în toată grădina. Respirăm adânc, însetați de purificarea cu aerul înmiresmat, și o senzație de infinită fericire ne străbate pentru câteva secunde, senzație rară, care nu vine la chemări voite, ci apare fulgerător în împrejurări unice, ca cea de acum. Ne împărtășim reciproc această imensă bucurie
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
cu Zeii... Strivește-mi trupul cu munții falnici și izvoarele repezi și n-o să-ți reproșez graba în care vrei să-mi spulberi nevoia de statornicie în curgerea nefirească a timpului... Vorbește cu păsările să mă rănească cu aripile lor însetate de zbor și n-o să mă vezi plângând când știu prea bine că libertatea mi-a fost închisă în miezul unui fruct... * O! Frumoasă și senină fată cu lumini tăinuite sub pleoape sărută-mi fruntea cu buzele tale adultere... și-
DIN JURNALUL UNEI ZILE ( *50 DE PRIMĂVERI ŞI CEVA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347764_a_349093]
-
adâncă mă cufund! 58 Întinde-ți aripile peste mine iar Că-mi simt din nou câmpiile sub jar Adie-mă cu dragoste și cu răcoare Eu sunt iubita Ta, gata să-nfloare. Creatorul: 59 -În delta fermecată am s-ajung și însetat De tandră, unduioasă îmbrățișare, am să fac Vijelios să te inunde și urce-n tine dorul de suit În miraculosul, pomul vieții, veșnic înflorit Terra: 60 -M-am tulburat când s-a apropiat Planeta Venus, amenințând ca un păcat Apele toate
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
fost bătrân, De nicio boală pe pământ nu zace, Treaz dacă sunt și-atunci îl port la sân- Îmi place să visez și cui nu-i place? FÂNTÂNA MEA Fântâna mea e încă la amiază, Ferice dar de cel ce însetează, Drumețule, oricând din apa ei, Dacă ți-e sete-apleacă-te să bei! Nu-i căuta în adâncimi izvorul, Ci potolește-ți arșița și dorul, De va seca? să nu îți fie teamă, Preaplinul se revarsă fără vamă. Când Horea în lanțuri
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
nu plătește profesorii, copiii sunt cei care vor plăti. Guy Bedos - Prieteni are cel ce știe să și-i facă. I. Slavici - Dacă ar fi cu putință să ne privim cu ochii celorlalți, am dispărea pe loc Cioran - Dumnezeu este însetat să vadă daruile Sale transmise de la un om la altul. Sf. Ioan Damaschinul Referință Bibliografica: Citate memorabile (74) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1098, Anul IV, 02 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Untaru : Toate
CITATE MEMORABILE (74) de ION UNTARU în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347494_a_348823]
-
mai presus de toate, îl definește puterea cuvântului. Îmbrăcat în straiele smereniei și devotamentului, poetul cutreieră potecile luminate de Cuvântul Domnului, relevând frumusețile care-i cuceresc privirea și inima. În calea sa licărește iubirea și nădejdea, din care se hrănește însetat de absolut. Se înalță spre bolta iubirii , iar acolo se cufundă în limpezimea celui mai distins sentiment. Adăpost îi sunt stelele pe genele cărora își așterne visele și dorintele și prin care sclipește în acorduri tremurătoare, cununat cu eternul. În
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > SCULPTÂND UN...VIS Autor: Viorel Vintilă Publicat în: Ediția nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Eram singur la " Masă Tăcerii” tânjind cu buzele însetate la "Poartă Sărutului”. Îmi spuneam "Rugăciunea” de seară având privirea îndreptată către "Coloana Infinitului”. De acolo se pregătea să-și ia zborul "Pasărea în Văzduh”. Nu era orice pasăre ci o "Pasăre Măiastra” care ducea cu ea " Visul” - visul meu
SCULPTÂND UN...VIS de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346513_a_347842]
-
ca bună întocmire, conexiune universală, evoluție și armonie la scară cosmică; frumusețea umană, a cărei deplină expresie se realizează în persoana, viața și faptele sfântului; și frumusețea actelor patristice, apte să contribuie la continua și permanenta spiritualizare a lumii, pururi însetată de Creatorul ei. Este ceea ce demonstrează în mod cu totul strălucit Domnul Profesor Mihail Diaconescu, mai ales în primul volum al acestei sinteze, semnificativ intitulat Teologie și estetică. Sesizăm și observăm în această primă parte (primul volum) a sintezei sale
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
Profesor Mihail Diaconescu dezbate și discută despre artele plastice ca reprezentări și comunicări vizuale ale realității divine invizibile, manifestate în timp și spațiu, dar și ca modalități de spiritualizare și înduhovnicire a umanului din om și a lumii întregi, pururi însetată de Creatorul ei. Observăm întru acestea un sens al artelor care participă la evoluția lumii întregi. Este sensul care trece dinspre Creație prin Istorie spre Eshaton. Mai ales diversele ipostaze ale artelor remarcă și subliniază acest sens, într-o mare
PRELEGERI DE ESTETICA ORTODOXIEI, EDIŢIA A DOUA, EDITURA „DOXOLOGIA” A MITROPOLIEI MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI, IAŞI, 2009 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348287_a_349616]
-
de orice acea sete a sufletului sau după Dumnezeu și a redat atât de frumos acest simțământ al său în (Psalmul 42,1-2). ,, Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule ! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu ; când mă voi duce și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu ?” Umblarea cu Dumnezeu pentru David a însemnat o reală fericire, deși a avut parte de mari suferințe de asemenea a primit și multe
FRUMUSETEA PSALMILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348491_a_349820]
-
dintre înțelepciunea lumească și credință. El s-a ostenit serios cu deprinderea înțelepciunii lumești, dar nu din motive de curiozitate, ci determinat fiind de înaintarea pe calea virtuților. Sfântul Vasile cel Mare era preocupat de aflarea adevărului mărturisitor. Așadar, fiind însetat profund de adevărul mântuitor al existenței, Sfântul Vasile cel Mare optează în cunoaștere pentru ceea ce este edificator din punct de vedere spiritual. Drd. Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Despre Relația Dintre Rațiune și Credință în Teologia Sfântului Vasile Cel Mare / Stelian
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
total de romantism, este și din convingerea că romantismul înnobilează, umanizează, apropie mai mult oamenii între ei, da aripi minții și sufletului, da speranțe, încântă, da frumusețe înfloririi florilor, înfrunzirii frunzelor, șoptitului șoaptelor, sunetului cântecelor, frumuseți de care fiecare suntem însetați, ne dă vibrația caldă a nostalgiei, chiar dacă nu vrem să arătăm. În fiecare din noi stăruie peste timp urme de parfum, de cuvinte nerostite, de amintiri de spus în singurătate, de șoapte abia îngânate. Dumnezeu ne-a dat și această
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
Ediția nr. 744 din 13 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului să las copilul să coboare din icoană să o ia desculț pe drumul destinului nu mai privesc surâsul sângeriu al mărului temnicer tăcut ...crud nu știi ce cauți ai bocancii însetați între două patimi de vis în vitrina unui market prima treaptă păstrează mirosul cerșetorului - vreau fluturi delirul lui adună izvorul pe treapta a doua irișii copilului despică zorii cu pădurea pe umeri întinzi capcane tremurul cuvintelor din urmele poemelor mă
AM DECIS de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345181_a_346510]
-
convinge să rămânem în tulburare și în pierderea lumii, se grăbește să ne convingă să nu ne predăm pe noi înșine vieții și exigenței monastice sau bărbatului ce urmărește și corectează toate păcatele noastre, ci altuia; adică cuiva care-i însetat de slavă și-și îndreptățește patimile lui cu pretextul condescendenței către cei cu care trăiește împreună, ca să ne ducă astfel în mod ascuns în răutăți nenumărate și să ne readucă în legăturile vechi ale păcatului. Dacă te încredințezi însă pe
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
carte la mine citind și meditând. Apoi mă apropiam de Dumnezeu prin intermediul rugăciunii, pe atunci trăiam ceea ce David a exprimat atât de sublim: „Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa te dorește sufletul meu pe Tine Dumnezeule ! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu? ( Psalmul 42: 1,2 ) Îl înțelegeam perfect pe David ce nu era mulțumit cu ceea ce viața lui ca rege al Israelului îi oferea
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
ochi când te privesc, citești în ei că-ți spun cât ești de frumoasă și cât de mult te dorește. Că ești ca o floare ce se vrea sărutată de vizita albinei în căutarea dulceței nectarului, că buzele tale sunt însetate de dorința sărutului fierbinte. Acei ochi mă fac să-mi doresc să retrăiesc iubirea adevărată. Chiar dacă nu mai sunt atât de tânără, să mă simt iar tânără sufletește. Să simt că iubesc și că sunt din nou iubită. - Dar ești
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
pulpele partenerei sale de nebunii, locaș deschis precum o floare își desface corola să prindă între petale toate razele de lumină. Gloria savura cu nesaț senzațiile date de îndemânarea lui Ștefan care-i mângâia cu vârful limbii frunzulițele florii sale însetate de iubire, ca apoi să-i absoarbă pețiolul făcând-o pe femeie să tresalte, să geamă și să-și înfigă mâna în părul bărbatului dintre pulpe, apăsând cu tărie asupra capului, ca acesta să se afunde tot mai adânc, mai
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
dans sălbatic țărmul Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri, Văzduhul sărutând rostesc chemări. În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
bărbaților ce-o întâlneau în calea lor. Am avut fericirea în râpă să-i mângâi darurile naturale, fără să-mi fi propus asta. Acum când îi privesc sânii cu adevărat, sunt înnebunit, vreau să-i simt sfârcurile între buzele mele însetate după asemenea delicatese.” Câte asemenea trufandale îi mototoliseră în timp lenjeria patului din garsoniera din hotel, de pe barcă, sau din vila din Mangalia. Parcă pe niciuna nu și-o dorise atât de tare ca pe această tânără fiică a Vrâncioaiei
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
este împărăția De cei ce plâng cu duh supus Căci ei vedea-vor veșnicia Acei ce iată astăzi plâng În suflet vor fi mângâiați Curând veni-va și-a lor rând Să fie-n suflete-alinați Ferice de cei flămânzi Și însetați după neprihănire Când focul viu Tu îl aprinzi În râuri pline de iubire De cei milostivi astăzi ferice Căci ei de milă avea-vor parte Și mâinile să le ridice Putea-vor toți după dreptate Ferice de cei cu inima
FERICE DE CEI CU INIMA CURATĂ de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378089_a_379418]
-
că am uitat de mine; nici nu mai știu ce fac, voi muri de-atâta bine. Și chiar a inimii bătaie, greu se mai abține; atât de mult îmi placi, că am uitat de mine. Sunt, totuși, tulburat și tot însetat de tine; mereu, privirile tale converg ițit spre mine; Și-atât de mult îmi placi, mă simt atât de bine că nu mai știu ce fac, uscată-i inima în mine! Referință Bibliografică: Atât de mult îmi placi / George Pena
ATÂT DE MULT ÎMI PLACI de GEORGE PENA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376007_a_377336]
-
Mă înveșmânt cu aripile unui mâine limpezit de lacrimi plânse-n cuvinte. Zbor cât mai departe să văd cu inima culoarea unui gând văzut doar de îngeri ce mi-au așezat cerul, când tu mi-ai zâmbit, în inima mea însetată de minunile iubirii... Cad în visare, mă lovesc de dor îmi sângerează visul, balsam îmi e clipa. Mă ridică brațul speranței, și alerg cu dragostea pe aceeași cărare, ... numită viață. Lavinia Elena Niculicea Referință Bibliografică: Cad și mă ridic / Elena
CAD ŞI MĂ RIDIC de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376049_a_377378]
-
pe care o avem în atenție: „Altfel spus, omul religios nu poate trăi decât într-o lume sacră, pentru că doar o asemenea lume participă la ființă, există cu adevărat. Această necesitate religioasă oglindește o sete ontologică nepotolită. Omul religios este însetat de ființă” (p. 52). Dar concluzia este incompletă: ce se întâmplă cu însetarea după topirea în neființă, pe care o întâlnim în budism? Pentru a înțelege specificul acestei „topiri”, este necesară o comparație. În creștinism împlinirea presupune o micșorare sau
SACRU ŞI SFÂNT, O DIFERENŢĂ IGNORATĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376589_a_377918]
-
eterne când suferința este comprimată de dragoste” Versurile poetului Mircea Trifu m-au fascinat din prima clipă. Regăsindu-mă în ele la fel ca în versurile marilor clasici, afirm fără ezitare că poezia se află la ea acasă. Pentru sufletele însetate de lumină și bucurie, creația lui este o revelație, emanând tandrețe, gingășie, căldură și dragoste. Născut în sudul României în anul 1960, Mircea Trifu avea să devină peste ani mândria orașului Medgidia. Poate că valurile mării, țipătul pescărușilor sau, de ce
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]